Washington Post: 10 prim-miniștri, 3 președinți și un rege sunt printre liderii mondiali care au fost spionați de software-ul Pegasus
Regele Mohammed al VI-lea al Marocului, președintele francez Emmanuel Macron, președintele irakian Barham Salih, președintele sud-african Cyril Ramaphosa, premierul pakistanez Imran Khan, premierul egiptean Mostafa Madbouly sau prim-ministrul Marcolului, Saad-Eddine El Othmani, se numără printre cei 14 lideri politici mondiali ale căror telefoane au fost monitorizate prin softului de spionaj Pegasus, folosit de unii lideri mondiali pentru a-și spiona rivalii politici, scrie ziarul american Washington Post.
De asemenea, șapte foști prim-miniștri au fost spionați de software-ul spyware Pegasus, produs de compania israeliană de supraveghere NSO Group. Potrivit investigației jurnalistice realizată de un consorțiu format din 17 organizații media conduse de publicația franceză non-profit Forbidden Stories, fostul premier al Yemenului, Ahmed Obeid bin Daghr, fostul premier al Libanului, Saad Hariri, fostul premier al Ugandei, Ruhakana Rugunda, fostul premier al Franței, Edouard Philippe, fostul premier al Kazahstanului, Bakitzhan Sagintayev, fostul premier al Algeriei, Noureddine Bedoui, cât și fostul premier al Belgiei, Charles Michel din Belgia, au fost spionați în vremea când erau șefi ai guvernelor din țara lor.
Numele acestor oficiali au apărut pe o listă cu peste 50.000 de numere de telefon, care erau monitorizate prin softul de spionaj Pegasus încă din 2016. Pe listă se mai află și alți 600 de oficiali guvernamentali, ambasadori ONU, diplomați internaționali și politicieni din 34 de țări, printre care Afganistan, Azerbaidjan, Bahrain, Bhutan, China, Congo, Egipt, Ungaria, India, Iran, Kazahstan, Kuweit, Mali, Mexic, Nepal, Qatar, Rwanda, Arabia Saudită, Togo, Turcia, Emiratele Arabe Unite, Regatul Unit și Statele Unite, dar și numele directorului general al OMS.
Niciunul dintre liderii politici nu și-au oferit telefoanele către cele 17 organizații media care au examinat lista numerelor de telefon. Asta înseamnă că nu a fost posibilă testarea criminalistică care ar fi putut dezvălui dacă telefonul mobil este sau a fost monitorizat prin software-ul spyware Pegasus. Totodată, nu a fost posibil să se stabilească dacă vreun client al companiei NSO a încercat să folosească softul Pegasus pe telefoanele acestor lideri politici și cu atât mai puțin dacă vreunul dintre aceștia au reușit să transforme telefonul mobil într-un „spion de buzunar” capabil să urmărească aproape orice mișcare, comunicare și relație personală a unui lider politic.
Negarea și „responsabilatea totală a clienților pentru utilizarea abuzivă a softului Pegasus”
Scopul listei este necunoscut, iar compania israeliană de supraveghere NSO Group contestă faptul că a fost realizată o listă a obiectivelor de supraveghere. „Datele au multe utilizări legitime și pe deplin adecvate, care nu au nimic de-a face cu supravegherea sau cu NSO”, se arată într-o declarație transmisă de Tom Clare, un avocat din Virginia care reprezintă compania NASO, către toate cele 17 publicații media care investighează subiectul.
Examinarea criminalistică efectuată de Amnesty’s Security Lab pe 67 de smartphone-uri care aparțineau unor persoane de pe acea listă a constat că pe 37 dintre acestea a fost implementat cu succes softul Pegasus sau a existat în trecut o tentativă de implementare a acestuia. Analizele efectuate de Amnesty au constatat, de asemenea, că multe dintre telefoane examinate au prezentat semne de infectare cu acest soft sau de încercare de implementare a acestuia la doar câteva minute sau chiar secunde după ce a fost examinate.
Compania NSO a susținut că are 60 de clienți ai agențiilor guvernamentale în 40 de țări. În fiecare caz, spune compania israeliană, țintele ar trebui să fie teroriști și criminali, cum ar fi pedofili, distribuitorii de droguri și traficanții de persoane. Compania a mai transmis că are o politică de interzicere în mod specific a monitorizării cetățenilor care respectă legea, inclusiv a oficialilor guvernamentali care își desfășoară activitatea.
De altfel, directorul executiv al NSO, Shalev Hulio, într-un interviu telefonic acordat publicației Washington Post în weekend, după ce a fost dezvăluită în presa internațională investigația referitoare la „proiectul Pegasus”, a declarat că compania pe care o conduce are politici de prevenire a abuzurilor. „Fiecare acuzație privind utilizarea abuzivă a sistemului mă privește în mod direct și subminează încrederea pe care o oferim clienților noștri”, a spus Hulio, subliniind și că „trebuie să verificăm fiecare acuzație. Iar dacă vom descoperi că unele dintre cele rostite de presă sunt adevărate, atunci vom lua măsuri”.
Compania israeliană NSO a transmis că monitorizează îndeaproape modul în care este folosit softul Pegasus și nu permite accesul la acest sistem pentru clienții care au tendința să îl utilizeze în mod abuziv. Însă, reprezentanții NSO au mai declarat că nu compania în sine, ci clienții săi sunt responsabili pentru utilizarea abuzivă a softului Pegasus.
Într-o scrisoare separată, transmisă marți către consorțiul celor 17 organizații media care au lucrat la investigația despre proiectul Pegasus, reprezentanții NSO au spus: „putem confirma că cel puțin trei nume din ancheta dumneavoastră, printre care președintele Emmanuel Macron, regele Mohammed VI și directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății, Tedros Ghebreyesus, nu sunt și nu au fost niciodată ținte ale clienților grupului NSO. Toți oficialii guvernamentali francezi și belgieni sau diplomații menționați pe listă nu sunt și nu au fost niciodată monitorizați de softul de Pegasus".
Utilizatorul pierdere controlul
Oricât de frecventă ar fi spionarea liderilor politici, în general, dezvăluirile publice cu privire la o astfel de situație provoacă deseori controverse. Spre exemplu, când fostul angajat al Agenției Naționale de Securitate din SUA, Edward Snowden, a dezvăluit în 2013 că Statele Unite au monitorizat timp de mai mult timp un telefon folosit de cancelarul german Angela Merkel, povestea a provocat luni de revoltă în Germania și a tensionat relațiile bilaterale strânse între Washington și Berlin.
O persoană familiarizată cu operațiunile NSO, care a vorbit cu jurnaliștii de la The Washington Post sub protecția anonimatului, a declarat că printre clienții companiei NSO se numărau mai multe agenții din Mexic a căror activitate a fost suspendată între timp. Persoana a refuzat să precizeze care agenții au fost suspendate.
Dezvăluirile „proiectului Pegasus” au evidențiat că peste 15.000 de numere de telefon din Mexic sunt pe acea listă, inclusiv contactul fostului președinte mexican, Felipe Calderón. Ancheta a constatat că numărul de telefon al acestuia a fost interceptat după ce mandatul său s-a încheiat în 2012.
Numărul de telefon al premierului Republicii Burundi, Alain-Guillaume Bunyoni, a început să fie interceptat în 2018, cu puțin timp înainte ca acesta sa își preia mandatul. De asemenea, telefonul viitorului președinte al Kazahstanului, Kassym-Jomart Tokayev, cât și al viitorului său prim-ministru, Askar Mamin, au început să fie spionate la scurt timp după preluarea mandatului.
Potrivit materialelor de marketing NSO și cercetătorilor în domeniul securității, softul Pegasus este conceput pentru a colecta fișiere, fotografii, jurnale de apeluri, înregistrări de localizare, comunicații și alte date private de pe smartphone-uri. Softul poate activa camere și microfoane unui telefon și pentru supravegherea în timp real utilizatorul acestuia. Adesea aceste interceptări se pot realiza fără ca țintele să primească niciun fel de alertă sau să ia vreo măsură. Softul Pegasus poate accesa atât sistemul iOS al iPhone, cât și dispozitivele Android, putând prelua controlul total al smartphone-urilor, fapt pe care industria de supraveghere îl descrie drept un atac „zero-click”.
Indicii geografice
O revizuire a listei a arătat că unele telefoane ale liderilor au fost monitorizate de mai multe ori, la fel ca și numerele de telefon ale prietenilor, rudelor și asistenților lor. Spre exemplu, telefoanele asociaților președintelui mexican Andrés Manuel López Obrador au început să fie urmărite în perioada premergătoare alegerilor din 2018, pe care acesta le-a câștigat în cele din urmă, făcând ca partidul de guvernământ de la acea vreme să treacă în opoziție. Printre persoanele apropiate lui López Obrador, a căror smartphone-uri au fost monitorizate prin softul Pegasus, se numără soția sa, fiii acestuia, asistenții politici și chiar șoferul său personal, dar și cardiologul său personal.
„Abia acum am aflat că am fost spionat, atât eu, cât și soția mea, fiii mei și chiar medicul meu”, a declarat marți președintele López Obrador, adăugând că „în afară de problema legată de spionaj, imaginați-vă cât costă o astfel de operațiune și câți bani s-au dus pe acest spionaj?”
Numerele de telefon care aparțineau lui Charles Michel, Emmanuel Macron și a altor zeci de oficiali francezi au apărut pe o listă cu 10.000 de ținte ale oficialilor din Maroc și cele din Algeria vecină, un rival marocan. Contactul telefonic al lui Romano Prodi, fostul prim-ministru italian, apare, de asemenea, pe acea listă.
„Am fost conștienți de amenințări și s-au luat măsuri pentru a limita riscurile”, a declarat Charles Michel unui reporter pentru ziarul belgian Le Soir, organizație media care a făcut parte din consorțiul care a investigat Proiectul Pegasus. Charles Michel a demisionat din funcția de prim-ministru al Belgiei în 2019 pentru a deveni președintele Consiliului European.
La rândul său, contactul telefonic al premierului pakistanez Imran Khan a apărut într-un grup dominat de numere de telefon din India, în timp ce numerele de telefon ale președintelui irakian Barham Salih și ale fostului premier libanez Saad Hariri au fost grupate între mai multe numere de telefon care proveneau din Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită.
Totodată, numerele de telefon ale președintelui sud-african Cyril Ramaphosa, prim-ministrului ugandez Ruhakana Rugunda și al prim-ministrului Republicii Burundi, Alain-Guillaume Bunyoni, s-au regăsit într-un grup dominat de numere de telefon din Rwanda.
De altfel, Rwanda, Maroc și India au emis declarații oficiale prin care neagă implicarea în spionarea jurnaliștilor și a politicienilor.
Ministrul afacerilor externe al Rwandei, Vincent Biruta, a declarat că țara sa „nu posedă capacitate tehnică de a spiona”. La rândul său, Marocul și-a exprimat „marea uimire” cu privire la publicarea un informații conform cărora autoritățile de la Rabat au apelat la softul Pegasus pentru a se infiltra în telefoanele mai multor personalități publice naționale și străine și oficiali ai organizațiilor internaționale, declarând că acestea sunt „acuzații eronate”. „Marocul este un stat de drept, care garantează secretul comunicărilor personale prin forța Constituției”, a transmis regimul de la Rabat. Totodată, guvernul Indian a transmis că „acuzațiile privind supravegherea guvernamentală asupra anumitor persoane nu au nici o bază concretă și nici un adevăr asociat cu aceasta".
„Încălcarea nejustificată” a datelor personale
Numărul de telefon al lui Emmanuel Macron a început să fie interceptat pe măsură ce se pregătea să se angajeze într-un turneu în Africa, cu opriri în Kenya și Etiopia. ALături de președintele francez, telefoanele altor 14 miniștri francezi au început să fie monitorizate de softul Pegasus.
„Dacă faptele sunt adevărate, acestea sunt în mod clar foarte grave”, a transmis Palatul Elysée într-un comunicat de presă.
La acea vreme în care au fost interceptate telefoanele oficialilor francezi, vecina Marocului, Algeria, trecea printr-o serie de tensiuni politice, după ce președintele său de atunci, Abdelaziz Bouteflika, tocmai anunțase că nu intenționează să candideze pentru un nou mandat.
Algeria a purtat un război sângeros de independență față de Franța în anii ‘50, iar mulți cetățeni francezi sunt de origine algeriană, cele două țări păstrând legături puternice, mai ales în ceea ce privește furnizarea de informații. Potrivit contextului de la acea vreme, pe lângă vizita lui Macron în Africa, națiunile din Uniunea Africană se pregăteau să ratifice un acord major de liber schimb. Din punct de vedere istoric, comerțul și alte negocieri internaționale au fost ținte majore pentru colectarea informațiilor guvernamentale, deoarece toate părțile caută o perspectivă asupra gândirii partenerilor lor de negociere.
Înalți oficiali ai guvernului francez au acces la dispozitive securizate pentru comunicațiile oficiale, dar specialiștii politici francezi spun că unele discuții sunt purtate și pe dispozitive precum iPhone și Android, care sunt mai puțin sigure.
În ceea ce-l privește pe președintele Macron, în plus față de iPhone-ul său personal, acesta folosește două telefoane mobile speciale foarte sigure pentru conversații cu caracter secret, au declarat asistenții acestuia. IPhone-ul său personal este cel mai puțin sigur dintre dispozitivele pe care le folosește în mod regulat și își împărtășea în mod regulat numărul de pe acest telefon jurnaliștilor înainte de a fi ales președinte. În plus, numărul său de telefon personal a fost publicat online în 2017, după ce cineva a furat telefonul unui jurnalist care avea datele de contact ale lui Macron.
Însă oficialii familiarizați cu obiceiurile sale spun că de obicei nu folosește niciunul dintre telefoane pentru discuții despre informații clasificate, de teama de a nu fi spionat. Pentru aceasta, președintele francez apelează la liniile fixe criptate și la alte instrumente, au declarat oficiali din apropierea administrației prezidențiale de la Elysee, sub protecția anonimatului.
Fostul președinte al Mexicului, Felipe Calderón, a declarat pentru Washington Post că astfel de proceduri de monitorizare reprezintă „o încălcare nejustificată a celor mai elementare drepturi de libertate și intimitate, precum și a altora care constituie garanții elementare ale demnității umane”.
Editor : Marco Badea
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
