Șacalul auriu, originar din Europa, este mai mic decât lupul, dar aceste animale au o abilitate unică: înotul. Pot înota câțiva kilometri în căutarea prăzii și se adaptează rapid la noile habitate. De asemenea, șacalii mănâncă aproape orice, de la fructe la animale. Este o veste proastă pentru păstorii croați din arhipelagul Kornati, paradis în Marea Adriatică unde, până de curând, nu existau astfel de animale. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată sâmbăta la ora 00:30 și în reluare de la ora 19:30.
Jakov Šikić a fost plecat toată dimineața, cu speranța că-și va găsi măcar câteva dintre oi. Sunt semi-sălbatice și trăiesc împrăștiate pe insula Piškera. Planul lui era să le tundă astăzi, dar tot ce a găsit a fost un miel speriat.
Oile semi-sălbatice, decimate
Jakov locuiește cu familia în arhipelagul Kornati - un paradis natural și parc național de peste 40 de ani. Timp de secole, oamenii de aici au trăit din pescuit, creșterea oilor și culegerea măslinelor. Un ecosistem fragil care este acum amenințat: pe insulă au apărut șacali - câini sălbatici asemănători lupilor.
Zlatko Ružanović, biologul parcului național, îi urmărește. Doar coincidența face să fie astăzi aici.
Cu doar două zile în urmă, îi spune Jakov, în apropierea casei erau câteva oi cu mieii lor.
- Ce vârstă au? întreaba Zlatko.
- Două săptămâni, îi spune Jakov Šikić. Și acesta are o săptămână, zice el arătând la un ied speriat.
- Una singură…, constată și biologul.
- Și aici a mai fost unul. Tot o săptămână avea, dar a dispărut. Și aceștia doi au dispărut. L-am găsit pe acesta azi-dimineață, îi mai spune Jakov Šikić.
Decât să lase mielul pe seama șacalilor, Jakov îl va crește singur. Nu câștigă nimic din lâna oilor, poate să vândă doar mieii.
Greu de prins și depistat
Mai sus de ferma lui Jakov au pregătit o capcană. Este o încercare de a face măcar ceva, dar până acum fără succes. Capcana e goală.
- Nu funcționează pentru șacali. Vom încerca din nou în altă parte, dar Jakov spune că este mică, explică biologul de ce nu a mers capcana.
- Uite, intrarea e mult prea îngustă, îi demonstrează fermierul.
Șacalii sunt timizi și vicleni și blana lor îi ajută să se camufleze. Zlatko îi poate vedea doar cu ajutorul camerelor video.
Dar asta poate fi obositor. E cald și terenul este accidentat. Ai nevoie de noroc și îndemânare ca să amplasezi camerele în locul potrivit. În plus, Zlatko trebuie să se întoarcă la fiecare două-trei săptămâni ca să înlocuiască bateriile și să vizioneze imaginile.
„Aici folosim opt camere pentru a afla câți sunt, în ce direcție se îndreaptă și cât de des apar”, arată biologul.
La acest loc de adăpat șansele sunt mari: și oile, și șacalii vin să bea apă.
De ce sunt oile esențiale pentru insulă
„Grozav, aici e o urmă clară. Acesta este șacal și aceasta e oaia. Oaia și șacalul, amândouă animalele trebuie să bea apă” - spune Zlatko.
Cu excepția faptului că acest lucru pune în pericol oile. Iar ele sunt importante pentru ca vegetația de pe insulă să nu crească prea mult, mai ales sub măslini. Nu s-ar dezvolta cum trebuie dacă ar exista prea multă iarbă.
Însoțim o patrulă a administrației parcului. Sunt organizate regulat vânători și până acum au fost împușcați câțiva șacali, dar animalele încă se răspândesc pe insule. Rangerii nu știu sigur de ce se întâmplă asta, dar au o bănuială.
Cum au ajuns șacalii pe insulă
„Suntem aici, în partea sudică a orașului Dugi Otok. În spatele nostru este insula Vela Alba. Credem că șacalul a înotat de la Dugi Otok la Vela Alba și apoi aici, până la Kornati. În total, înseamnă aproximativ 800 de metri și știm că șacalii pot înota cu ușurință peste trei kilometri”, explică Sime Jezina, directorul parcului național.
Într-adevăr, există o filmare realizată de localnici. Un șacal înoată calm până la țărm. Până de curând, nu au existat niciodată astfel de animale în arhipelagul Kornati. Acum, însă, urmele lor sunt peste tot. Apar tot mai multe poze cu oi moarte - cele mai multe, ucise de șacali.
„În urmă cu trei ani aveam aproximativ 200 de oi la fiecare fermă de pe insulă. Acum abia dacă mai sunt vreo 60” , se plânge Jakov.
De atunci, fermierul și-a văzut câteva dintre oi, dar de îndată ce îi simt mirosul, fug. Creșterea oilor semi-sălbatice nu e de viitor, spune Jakov, așa că vrea să schimbe strategia. „În septembrie, vom începe din nou. O să aduc zece oi, să vedem dacă funcționează. Nu sunt la fel de multe ca înainte, dar le vom ține în hambar”, derzvăluie fermierul.
Probabil că Jakov va trebui să se obișnuiască să trăiască alături de șacali. Se pare că aceste animale nu au de gând să plece și au devenit cei mai noi locuitori ai arhipelagului.