Un an de la prăbușirea podului Morandi. Nimeni nu a fost tras la răspundere în Italia
Un simbol al moştenirii inginereşti a Italiei s-a prăbuşit acum un an. Podul Morandi din Genova s-a prăbuşit în august 2018, ucigând 43 de oameni, între care doi români. A distrus case şi a dezrădăcinat familii care trăieseră sub el zeci de ani. Podul întâmpinat cu admiraţie şi entuziasm de toată ţara atunci când a fost construit este acum un simbol al neglijării şi tragediei. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vinerea la ora 23:00 și în reluare sâmbăta de la ora 18:30.
Poveștile surorilor Certo. Pompierul a deschis un sertar: Lăsați aici tăițeii?!
Anna Rita şi Mimma Certo sunt surori şi au locuit sub podul Morandi. Deşi sunt recunoscătoare că au supravieţuit prăbuşirii sale, drumul către construirea unei noi vieţi în Genova a fost dureros. Surorile trebuie să se obişnuiască cu noile lor vieţi, în timp ce trecutul le este demolat chiar sub ochii lor.
Anna Rita Certo a locuit aproape toată viaţa în apropierea podului Morandi. Ea spune că n-a durut-o vederea ultimilor piloni dispărând. A fost mai degrabă un spectacol. Însă acum trebuie să privească demolarea lentă a casei în care a locuit aproape 60 de ani. Au mai rămas doar câteva elemente ale parterului.
„Se aud buldozerele şi picamerele, cum lucrează de zor. Zgomotul este înfiorător - te afectează mai mult decât priveliştea”, spune Anna Rita Certo.
Anna Rita şi sora ei Mimma au fost norocoase. Au un apartament în centrul Genovei şi s-au putut muta acolo. E mai mic decât casa lor de lângă pod, însă oricum au trebuit să lase în urmă multe dintre lucrurile lor. Li s-a permis să se întoarcă la vechea lor casă doar însoţite de autorităţi şi doar de câteva ori, deoarece casa e chiar sub pod, care, în etapa aceea, era în pericol să se prăbuşească de tot.
„Ne-am simţit ca nişte jefuitori de morminte, fiindcă nu mai era niciun semn de viaţă, nicăieri. E un sentiment îngrozitor când nu-ţi mai recunoşti casa. Într-un fel, întoarcerea la ea a făcut parte din procesul de despărţire definitivă”, spune Mimma Certo.
Unele amintiri sunt dureroase pentru cele două surori. Însă nu toate. În toată această dramă au existat şi momente mai destinse.
Mimma: „A fost amuzant când unul dintre pompieri - cel cu pastele ! - a deschis un sertar şi a găsit nişte tăieţei. O marcă bună. Şi a zis: „Îi lăsaţi aici ?!” Am zis că da, sunt doar nişte tăieţei. Şi el a zis „Dar sunt tăieţei de la Molisana - mai sunt valabili un an!”
Anna Rita: „Se pot găti paste cu ei”.
Mimma: „Bine, am zis eu. Să-i luăm!” (râde)
Simţul umorului îţi poate veni în ajutor în vremuri gele. Marco Alloisio, însă, nu vede nicio scăpărare de lumină în tot acest întuneric. Când i s-a permis să-şi reviziteze casa, doar câteva minute, senzaţiile au fost copleşitoare.
Povestea lui Marco: „Frica se transforma în panică”
Marco Alloisio Monte (artist ): „Inima îmi bătea nebuneşte, o simţeam în gât - era frică, şi frica se transforma în panică. Şi atunci mi-am zis: Linişteşte-te ! Trebuie să mă opresc, altfel fac un atac de cord”.
Când s-a prăbuşit podul, Marco era în apartamentul lui. A fugit ca să-şi salveze viaţa. Amintirea acelor clipe îl bântuie şi-n ziua de azi.
„În toiul acelei panici, când ieşi de acolo, speri că totul e doar un vis urât, un coşmar care o să dispară într-o clipă şi totul va fi iar ca înainte”, povestește Marco.
Dar nimic nu mai e ca înainte. Consiliul orăşenesc i-a dat lui Marco, temporar, un mic apartament. I s-au plătit şi compensaţii pentru vechiul apartament. Dar banii nu vor înlocui niciodată sentimentul de „acasă”.
„Mă simt mereu un pic... nu ştiu cum să mă exprim... Îmi doresc să ne considere mai mult decât nişte cifre”, spune Marco.
Cine e răspunzător?
Instanţele de judecată dezbat în prezent cine e răspunzător pentru dezastru: autorităţile locale sau compania privată care se ocupă de autostrăzi - Autostrade per l'Italia - iar cazul se va întinde, probabil, pe ani şi ani.
Compania care se ocupă de autostrăzi refuză în prezent cererile pentru un interviu.
Viceprimarul Genovei nu ezită să ne arate toate lucrările desfăşurate deja. Însă evită să răspundă la întrebarea „Cine e răspunzător?"
Stefano Balleari, viceprimar Genova: „Eu pot doar să mă gândesc la câteva aspecte: a fost o catastrofă. Ceva nu a funcţionat. Nu pot să judec ce s-a întâmplat din punct de vedere tehnic. Judecătorul e cel care trebuie să găsească răspunsuri, cu ajutorul inginerilor, care înţeleg mult mai bine lucrurile”.
Între timp, traficul a fost reluat.
Infrastructura Italiei e în stare proastă în toată ţara. Podul care e folosit în prezent pentru redirecţionarea traficului spre Certosa - vechiul cartier al surorilor Anna Rita şi Mimma - a văzut şi el vremuri mai bune.
Mimma lucrează ca voluntar în comitetul care face campanie pentru victimele dezastrului. La doar câteva săptămâni după prăbuşirea podului, Autostrade per l'Italia a încercat să-i dezbine pe cei afectaţi.
„Ceea ce ne-a salvat a fost faptul că am spus toţi NU! Am arătat că suntem uniţi şi că nu suntem de vânzare. Asta ne-a dat putere în negocieri şi a fost periculos pentru tabăra cealaltă”, povestește Mimma.
Pentru victime, a fost o ocazie bună de a învăţa că există putere în unitate. Dar nu-şi vor mai recupera niciodată vechea viaţă.
Editare web: Luana Păvălucă
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
