Ziua recordului pentru monarhia britanică
©FOTO: GULLIVER/GETTYIMAGES
ACTUALIZARE 15:20 Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a sosit în gara din oraşul Tweedbank, Scoția, după o călătorie de aproape o oră cu un tren tras de o locomotivă cu aburi. Suverana vine din capitala Scoţiei, Edinburgh, şi este însoţită de prinţul consort Philip şi prim-ministrul scoţian Nicola Sturgeon.
Este singura apariţie publică a reginei astăzi, când Elisabeta a II-a devine monarhul britanic cu cea mai lungă domnie - 63 de ani şi 216 zile. Deşi nu sunt programate ceremonii oficiale de marcare a acestui eveniment, în Parlamentul de la Londra au fost programate discursuri ale deputaţilor, iar clopotele de la Westminster vor bate în onoarea suveranei de 89 de ani. Şi pe Tamisa se va derula o paradă năvală.
Regina însăşi a cerut că momentul în care devine cel mai longeviv monarh englez şi britanic să fie marcat discret, în semn de respect faţă de stră-străbunica să, regina Victoria, pe care o surclasează cu această ocazie.
Elisabeta a II-a a devenit regină în 1952, la moartea tatălui ei, George al VI-lea, şi a fost încoronată la Westminster Abbey un an mai târziu, în 1953. Încoronarea ei că regină a Marii Britanii şi Irlandei de Nord a fost prima ceremonie de acest fel transmisă în direct la televiziune, în lumea întreagă.
Regina Elisabeta a II-a ghidează casa regală de peste 63 de ani, marcaţi de schimbări sociale uriaşe, timp în care monarhia şi suverana însăşi au rămas simboluri ale stabilităţii naţionale.
Elizabeth Alexandra Mary s-a născut pe 21 aprilie 1926. A fost primul copil al viitorului rege George al VI-lea şi al ducesei de York.
„Prinţesa Elisabeta a fost un copil foarte retras, o fetiţă foarte cuminte, o fetiţă foarte ordonată”, spune Sarah Braford, autoarea cărţii „Elisabeta”.
Deşi mica prinţesă ar fi trebuit să deţină un rol secundar în cadrul monarhiei britanice, viaţa ei s-a schimbat brusc pe 11 decembrie 1936, când unchiul său, regele Edward al VIII-lea, a anunţat că renunţă la tron, pentru a se căsători cu o americancă. Automat, Coroana i-a revenit fratelui lui Edward, tatăl Elisabetei, care a devenit George al VI-lea. Astfel, Elisabeta a devenit moştenitoare a coroanei britanice şi s-a mutat împreună cu părinţii şi sora ei, Margareta, la Palatul Buckingham.
Adolescenţa i-a fost umbrită de cel de-al Doilea Război Mondial. Elisabeta nu a stat deoparte. A devenit şofer de ambulanţă în cadrul armatei britanice. La doi ani după încheierea conflagraţiei, ea şi-a sărbătorit împlinirea a 21 de ani în Africa de Sud, de unde a susţinut şi un discurs memorabil către Commonwealth.
Africa de Sud, 22 aprilie 1947: „Declar solemn în faţa tuturor că întreaga mea viaţă, fie lungă sau scurtă, va fi dedicată slujirii voastre şi marii noastre familii imperiale căreia îi aparţinem cu toţii”.
În februarie 1952, în timpul unei vizite în Kenya, Elisabeta a primit vestea morţii tatălui ei. Era, de acum, noua regină a Marii Britanii.
Pe 2 iunie 1953, la doar 27 de ani, tânăra suverană era încoronată cu fast la Westminster Abbey devenind, astfel, cel de-al 40-lea monarh englez şi britanic de la William Cuceritorul încoace. Era prima încoronare transmisă în direct în toată lumea.
„Toată viaţa mea şi din toată inima mă voi strădui să merit încrederea voastră”, a promis noua regină.
©FOTO: GULLIVER/GETTYIMAGES
Regina Elisabeta a II-a şi prinţul Philip, veri îndepărtaţi, au devenit soţ şi soţie în 1947. Suverana şi prinţul viking, aşa cum îi place să-şi alinte soţul, au patru copii: moştenitorul tronului Charles - născut în 1948, urmat de Anne, Andrew şi Edward.
„Annus horribilis”
Domnia de peste 63 de ani a reginei Elisabeta a fost presărată de multe momente neplăcute. Cel mai rele s-au petrecut în 1992, numit de Elisabeta „anul oribil”. Atunci, trei dintre copiii săi au divorţat. Tot în 1992 a izbucnit un incendiu la reşedinţa favorită a reginei, castelul Windsor, iar Regatul Unit a intrat în recesiune.
„1992 nu este un an la care mă voi uita înapoi cu plăcere. În cuvintele unuia dintre corespondenţii mei simpatici, s-a dovedit a fi un an oribil”, declara Elisabeta a II-a la 24 noiembrie 1992.
©FOTO: GULLIVER/GETTYIMAGES
Patru ani mai târziu, în 1996, şi mariajul lui Charles cu Diana a luat sfârşit. Lovitura de graţie dată popularităţii monarhiei s-a produs odată cu moartea Dianei, în 1997, într-un accident de maşină la Paris. Regina a reuşit, cu eleganţă şi diplomaţie, să recâştige inimile supuşilor.
„A fost mereu un om excepţional şi talentat. În vremuri bune şi grele, ea nu şi-a pierdut capacitatea de a zâmbi şi a râde, şi nici pe cea de a-i inspira pe alţii cu bunătatea şi căldura sa”, afirma regina la 5 septembrie 1997, vorbind despre fosta sa noră.
Cu o domnie întinsă pe mai bine de şase decenii, regina are un bilanţ unic - 12 premieri britanici şi 12 preşedinţi americani. În calitate de şef de stat, Elisabeta a II-a a efectuat peste 260 de vizite oficiale în străinătate în peste 110 ţări şi a primit vizita celor mai cunoscute personalităţi mondiale.
Elisabeta a II-a și Joachim Gauck ©FOTO: GULLIVER/GETTYIMAGES
„În vieţile noastre, domnule preşedinte, am văzut ce este mai rău, dar şi mai bun pentru continentul nostru. Am văzut cât de repede lucrurile se pot schimba în bine, dar ştim că trebuie să muncim din greu pentru a menţine beneficiile postbelice”, spunea regina într-un discurs rostit în prezența președintelui Germaniei, Joachim Gauk.
Un alt moment important a fost sărbătorirea Jubileului de Diamant, în 2012. Apogeul Jubileului a fost parada de pe 1.000 de vase de pe Tamisa, cu 30 de mii de oameni la bord, care au navigat pe fluviul care străbate capitala Marii Britanii. O paradă cum nu s-a mai văzut la Londra în ultimii 350 de ani.
Citiți și:
Cei mai longevivi suverani
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
