Mesaj pentru politicienii care vor să salveze România cu o strategie naţională de stimulare a natalităţii: lăsaţi stiloul jos, nu se poate. În cel mai bun loc unde ai putea sa creşti copii nu se mai fac copii. Finlanda a înregistrat cea mai mică natalitate din ultimii aproape 150 de ani. Mai exact, din 1868, când ducatul era lovit de o foamete ce a ucis 15% din populaţie. Acum, numărul naşterilor nu numai că e foarte mic, dar scade atât de accelerat că cei de la statistică au crezut iniţial că au greşit calculele.
Natalitatea în Finlanda e astăzi comparabilă cu cele mai întunecate perioade din istoria sa. Scade încontinuu de şase ani de zile, dar acum căderile devin tot mai abrupte şi nimic din ce face Guvernul nu pare să mai aibă efect.
Concediile de creştere ale copilului sunt printre cele mai generoase din lume, sistemul de educaţie e printre cele mai performante din lume, iar ca bonus: pentru fiecare nou născut din ţară statul oferă tot - de la haine şi jucării până la pudră de talc şi periuţă de dinţi.
Şi totuşi tot mai puţine femei decid să devină mame.
Dacă strategia de stimulare a natalităţii pare deja un eşec, marile semne de întrebare apar de fapt asupra statului social în sine. Depinde de taxe pentru a-şi întreţine programele sociale, depinde de cei care muncesc. Doar că printre ţările scandinave, în Finlanda raportul dintre tineri și cei activi economic este cel mai mic.
Cu anii, numărul celor care cotizează în sistem va scădea iar pensionarii vor fi tot mai mulți. Mai grav, din regiunea sa, Finlanda are deja cei mai mulţi bătrâni dependenţi financiar.
Ca să echilibreze balanţa, Finlanda poate apela oricând la imigranţi. Doar că soluţia nu e tocmai agreată politic. Chiar luna trecută, preşedinta Social Democraţilor le-a cerut femeilor să-şi îndeplinească „îndatorirea patriotică" şi să facă mai mulţi copii.
Câte voci, atâtea planuri. Alţii spun că Finlanda mai poate fi salvată doar de un program politic prin care familia să capete din nou valoare.
Sociologii arată însă că forţele care trag natalitatea în jos sunt economia şi cultura. Femeile amână tot mai mult întemeierea unei familii fiindcă vor carieră şi-o locuinţă înainte, iar multe dintre ele nu mai vor copii deloc.