Țara căreia îi pasă de tinerii ei. Cum își crește Germania viitorii angajați
România are un deficit imens de forţă de muncă. Patronii companiilor se plâng: le lipsesc un milion de angajaţi! Doar în construcţii există un minus de 400 de mii de muncitori. Este efectul desfiinţării şcolilor de meserii, acum nouă ani, de acelaşi ministru PSD al educaţiei care acum este din nou în funcţie: Ecaterina Andronescu. Cât de greşită a fost decizia vedem dacă ne uităm la exemplul Germaniei, care investeşte în forţa de muncă. Vă invităm să urmăriți un reportaj Digi24 despre învăţământul dual de acolo.
În ţara în care tramvaiul vine când e anunţat, în care să mergi bicicleta nu este doar o investiţie în sănătatea ta, ci dovada că îţi pasă cu adevărat de aerul pe care-l respiră şi ceilalţi de lângă tine; în ţara în care cuvântul încredere cântăreşte greu şi fiecare îşi face munca cât mai bine, da, meseria este brăţară de aur.
Cristoph Strato, formator la Lehrbauhof Berlin: Bine aţi venit la Lehrbauhof Berlin. Asta este un centru de educaţie în domeniul construcţiilor. Şi aici noi pregătim elevii în meseriile tâmplar, zidar sau mozaicar.
- Cum de vorbiţi aşa de bine româna?
- Soţia mea este din România.
- Şi aşa aţi învăţat limba română.
- Aşa, aşa. Soţia mea nu înţelege nici germana sau engleza, aşa. De aceea am învăţat limba română.
La absolvirea cursurilor eşti specializat în terasamente, în construirea de puţuri şi de drumuri. Sapi şanţuri, tragi cabluri şi ţevi. Pleci cu o meserie bine învăţată şi cu un loc de muncă asigurat.
Nu, nu este o biserică, nici vreun palat. Este tot centrul de pregătire Lehrbauhof din Berlin. Stucaturile acestea le-au făcut ucenicii. Un ucenic în construcţii poate primi lunar şi 1250 de euro de la firmă. Dar după finalizarea stagiului de 3 ani va avea un salariu de 2500 euro lunar.
- Am vrut să fac ceva, un meşteşug, să văd că ce am făcut arată frumos. Aici chiar pot să văd ce fac şi să fiu mândru de ce mi-a ieşit. Să vadă şi alţii munca mea, explică un ucenic zidar.
***
Strung în comandă numerică, Abkant pentru îndoit tabla la rece, maşină de rabotat cu care se prelucrează piese metalice prin aşchiere, maşini de frezat şi de găurit vertical. V-am impresionat cu toate aceste utilaje? Pentru ucenicii de 15-16 ani din atelierul mecanic din Bad Neuenahr-Ahrweiler, aproape de Köln, sunt lucruri deja familiare. Sunt parte din viitoarea lor meserie. Au în rafturi colorate cuie, şuruburi, holşuruburi şi piuliţe. Ţin loc de formule matematice învăţate pe de rost. Măsoară, desenează, repară. În camera de lăcătuşerie, printre menghine şi căşti antifonice se odihneşte și un citat din Johann Wolfgang Goethe: Nobil fie omul! Caritabil şi bun!
Munca în Germania, prin ochii unui român plecat din 1982
Maistrul explică: „Luăm acest eşantion. Vedeţi spiţa, locul este rotunjit ca să intre fără probleme aici. Acum strâng, am ajuns la o circumferinţă de 10 milimetri.
Trebuie să avem grijă să nu pilim prea mult. Şi apoi mai măsurăm. Frumos. Nu? Acum trebuie să măsurăm din nou. S-a încălzit. Încearcă şi tu, uşor. Verificăm. Am acum un diametru de 8,02. Nu greşit, 8,005. Ar fi perfect, dar când se răceşte se micşorează”.
La Şcoala din Bad Neuenahr-Ahrweiler l-am găsit şi pe Reinhold Curca. E născut la Bistriţa şi a fugit în 1982 din România. A studiat în Germania psihologia şi pedagogia. Şi de aproape 30 de este profesor de ... profesori.
Reinhodl Curca, profesor Berufsbildende Schule Ahrweiler: „Am clase de pedagogie, unde se formează educatori şi învăţători”.
Vorbeşte perfect limba română chiar dacă în ţară mai vine doar din când în când. Când nu vine el, vin românii la el. Români care uneori trebuie să şteargă cu buretele anii de facultate de acasă şi să înveţe altceva. O meserie nouă. O limbă nouă.
Reinhold Curca, profesor Berufsbildende Schule Ahrweiler: „Avem o elevă din România, chiar absolventă a unei facultăţi în România şi acum se reorientează profesional. Pentru meseria sa de bază, biolog am înţeles, e mai greu de găsit ceva. Al doilea motiv ar fi şi limba, şi, în al treilea rând, sunt la mare căutare acum cadrele pedagogice în Germania”.
Şi nu, românii nu se transformă cu totul când vin în Germania.
- Mentalitate diferita?
- Nu ştiu dacă e de mentalitate, cred că sistemul obligă la un comportament anume al omului. De aceea românii care vin aici reuşesc, nu-şi schimbă ei mentalitatea, ci sistemul îi obligă să se comporte într-un anumit fel, spune Reinhold Curca.
Dar ceva-ceva e altfel la germani decât la români. Un lucru bine făcut pune strungarul priceput pe picior de egalitate cu arhitectul talentat.
„Nu există diferenţa asta de optică, că dacă urmezi o universitate eşti mai bun ca altul bine pregătit în meseria lui”, explică Reinhold Curca.
***
Mai mult de jumătate dintre tinerii germani (55,7%) aleg să înveţe o meserie, nu studiile universitare. Asta şi pentru că rata de angajare a celor care au o specializare într-o meserie este de 96%.
„Există o tradiţie lungă în Germania să-ţi formezi singur forţa forţa de muncă. Este şi o investiţie, asta înseamnă că firmele investesc în formare şi la final au angajaţi calificaţi care intră în companie direct în producţie”, spune Hendrik Voß, de la Asociaţia Meşteşugurilor Germane.
Mai exact, companiile investesc în medie 18 mii de euro anual în formarea viitorilor angajaţi. Ucenicii sunt motivaţi să rămână în firma care i-a format.
„Aproximativ două treimi dintre absolvenţii unui stagiu de pregătire rămân în compania în care şi-au făcut ucenicia”, precizează Peter Rechmann, de la GoVet.
Mecatroniștii, la mare căutare
Mecatroniştii, oameni care sunt mecanici auto, electronişti ṣi informaticieni la un loc, sunt la mare căutare. În atelierul de mecatronică din Bad Neuenahr-Ahrweiler ucenicii desfac maşini şi le refac până ce nimic din măruntaiele unui automobil nu mai are vreun secret.
Un ucenic mecatronist câştigă între 940 şi 1100 de lei pe lună. Ucenicul nu este nici elev, nici practicant. Este angajat cu drepturi şi obligaţii. La sfârşitul clasei a IX-a sau a X-a poate să înceapă stagiul de pregătire, semnează un contract cu o companie şi primeşte salariu. Timpul de ucenicie este împărţit între practica în firmă şi cursuri teoretice la şcoală vocaţională. Cea mai mare parte a timpului lucrează, însă, în companie.
„Două zile la muncă în firmă, trei zile de şcoală”, explică Gina Gandert, asistentă vânzări.
Gina este deja asistentă în vânzări hoteliere la Steigenberger, un hotel de lux unde camerele sunt lăudate pentru dressingul imens şi atenţia pentru detalii, flori proaspete pe noptieră şi bomboane de ciocolată pe pernă. Zona cu băi termale şi vinuri bune în care se află hotelul Steigenberger este iubită de turiştii germani. „Ştiu acum unde îmi sunt limitele, ştiu ce pot”, mărturisește Gina.
„O zi pe săptămână avem şcoală şi patru zile muncă în firmă”, spune și Maximilian, ucenic la un hotel din Bonn. Maximilian este încă ucenic într-un hotel din centrul Bonnului şi-şi face planuri mari. „Poţi face asta peste tot în lume, peste tot există hoteluri şi implicit, joburi pentru ele. Sper într-o funcţie bună în hotel, poate un post de manager”, spune el râzând, întrebat cum se vede peste 10 ani.
„În Germania avem aproximativ trei milioane de întreprinderi. Dintre acestea, un milion sunt întreprinderi de meşteşuguri care au 5,4 milioane de salariaţi şi 380 de mii de ucenici anual”, precizează Hendrik Voß, de la Asociaţia Meşteşugurilor Germane.
„Avem un sistem de învăţământ de meserii care oferă tinerilor un viitor. Cu absolvirea unui astfel de stagiu poţi hrăni o familie şi să ai şi o carieră”, punctează Peter Rechmann, Govet în cadrul Biroului Central BIBB.
„În clasa a VIII-a, aveam 13-14 ani, la şcoală mi s-a oferit să fac practică pentru găsirea unei meserii. Am fost într-o fabrică de bere şi într-o fabrică de mobilă. Şi m-am uitat, fabrica de mobilă mi s-a părut prea uscată, prea prăfuită. Aşa că am învăţat meseria de berar şi am şi lucrat şi 10 ani într-o fabrică de bere”, povestește Thomas Gießler, de la Asociaţia Germană a Sindicatelor.
Thomas Giessler este acum sindicalist, apără şi drepturile ucenicilor, şi dreptul germanilor de a alege în număr mare o şcoală de meserii în detrimentul unei facultăţi.
„Germania a fost mereu criticată de OECD şi de alte instituţii că numărul celor care merg la facultate ar fi prea mic, dar nu au văzut că avem un sistem în care calificăm meseriaşi, care în firmă nu doar că ştiu să lucreze cu o anumite maşini, ci sunt şi capabili să organizeze procesul de producţie. Meseriile de tip meşteşuge sunt pilonul industriei germane”, spune Thomas Gießler.
Este loc pentru români în Germania? Ce spun politicienii
În Germania trăiesc peste 620 de mii de români. Doar anul trecut au mai venit alţi 75.000 de români. Să muncească. Sunt medici, asistenţi, muzicieni, vânzători şi îngrijitori. Este loc pentru români pe piaţa muncii din Germania? Noi ştim că da, dar am mers în Bundestag să-i întrebăm pe parlamentarii germani.
Ernst-Dieter Rossmann, parlamentar SPD: „Nu stabilim, pe termen lung, care cetăţeni din Europa primesc un anumit loc pe piaţa muncii din Germania. Libera circulaţie a forţei de muncă se aplică şi aici, dar sigur, cei care au o pregătire găsesc mai uşor loc pe piaţa muncii şi exact de asta este nevoie: oameni care au o meserie”.
Götz Frömming, parlamentar AfD: „Îi vedem pe migranţii est-europeni mai puţin decât pe cei din Orientul Apropiat şi cred că acest lucru este un lucru pozitiv. Asta înseamnă că românii şi cetăţenii ţării noastre vecine, Polonia, se adaptează mult mai bine, sunt asimilaţi rapid şi cu aceasta găsesc şi mai repede un loc de muncă pe piaţa germană”.
Iar Germania este generoasă cu oferta, pentru că are 330 de meserii în care tinerii se pot califica în stagii de la doi ani până la trei ani şi jumătate.
„Kennedy a spus că un singur lucru este mai scump decât educaţia. Lipsa de educaţie”, spune, în loc de concluzie, Thomas Gießler, de la Asociaţia Germană a Sindicatelor.
Un reportaj de MAGDA CRIȘAN
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
