Bine ai revenit, Donald Tusk! Pentru mulți europeni, întoarcerea iminentă a fostului prim-ministru al Poloniei la masa liderilor UE promite să aducă înapoi vremurile bune de altădată – mai precis, cele dinainte de 2015, atunci când partidul naționalist polonez Lege și Justiție (PiS) a ajuns la putere și a făcut tot posibilul să pună bețe în roatele mașinăriei UE, scrie Politico. Dar, noul Tusk ar putea fi foarte diferit de cel de odinioară.
În loc să conducă țara care aspira să devină una dintre cele mai mari puteri din Europa, Tusk se vede acum nevoit să se îngrijească de o națiune profund divizată după opt ani care au transformat Polonia în băiatul rău al politicilor europene.
UE resimte de mult nostalgia primului mandat al lui Tusk – în perioada 2007-2014 – atunci când Franța, Germania și Polonia obișnuiau să își unească forțele pentru a alimenta motorul puternic care împingea economia înainte. „Triunghiul Weimar” a cunoscut un succes atât de mare sub conducerea lui Tusk încât acesta a devenit candidatul garantat la preluarea șefiei Consiliului European din 2014 până în 2019.
Într-o răsturnare de situație majoră în peisajul politic al Europei, PiS nu a reușit să câștige un al treilea mandat la guvernare și a pierdut alegerile parlamentare din Polonia din 15 octombrie.
Înfrângerea PiS dă din nou speranțe Europei că partidele populiste pot fi învinse. Tusk, cel mai probabil, va fi desemnat prim-ministru de către președintele Andrzej Duda în ziua de 13 decembrie.
Victoria lui Tusk „schimbă strategic echilibrul în Consiliul European pentru că vom avea probabil un guvern mai constructiv”, potrivit unui oficial UE important care a rămas anonim pentru că nu era autorizat să facă declarații publice.
„Tusk a trimis un mesaj foarte clar... ne-am întors!” a adăugat și un diplomat francez. Totuși, cei care își pun mari speranțe în revenirea lui Tusk s-ar putea să se lovească de realitatea dură a politicii interne din Polonia, acolo unde următorul premier va găsi foarte puțin spațiu de manevră.
Tusk va trebui să gestioneze o coaliție formată din patru partide diferite din care fac parte socialiști, susținători ai pieței libere și țărăniști conservatori. Mai mult, noul guvern va întâmpina o opoziție furtunoasă din partea unui PiS furios. Duda, care rămâne loial partidului lui Jarosław Kaczyński, are capacitatea de a pune piedică inițiativelor politice ale lui Tusk mulțumită puterilor sale de veto.
În loc să conducă de la Bruxelles, Tusk își va petrece majoritatea timpului la Varșovia în încercarea de a reconstrui un sistem de justiție distrus, de a-i înlătura pe loialiștii PiS din guvern, presă și companiile de stat și de a forma comitete menite să dezvăluie faptele de corupție comise de administrația precedentă.
Bruxellesul speră acum că Tusk va putea realinia Varșovia la cursul principal al Uniunii Europene, ceea ce îl va lăsa pe Viktor Orban al Ungariei fără un aliat principal cu care să saboteze prioritățile strategice principale ale UE.
Dar miza este una mult mai mare pentru Bruxelles. UE se pregătește să pună bazele unui proces istoric de expansiune prin care le-ar deschide ușa mai multor candidate la aderare, printre care se numără și Ucraina – iar rolul Poloniei în acest proces este esențial.
Polonia are o simpatie istorică profundă pentru bătălia Ucrainei cu Rusia, dar este în același timp și una dintre principalele obstacole în calea integrării Kievului în piața unică europeană. Fermierii și șoferii de tir polonezi au reacționat cu furie împotriva rivalilor lor ucraineni și a importului de cereale din Ucraina, blocând granița cu țara vecină.
„El știe cum funcționează mașinăria, el cunoaște o grămadă de oameni, este ca și când i-ai ura bun venit unui vechi prieten”, a spus un oficial UE din tabăra celor care speră că Tusk va sincroniza din nou politica Varșoviei cu deciziile luate la Paris sau Berlin.
Ce șanse sunt ca Tusk să reactiveze „Triunghiul Weimar”
De la un guvern condus de Tusk se așteaptă și la o îmbunătățire a relațiilor dintre Polonia și Germania, după ce PiS a reaprins sentimente anti-germane în rândul polonezilor în timpul campaniei electorale, cerând despăgubiri financiare pentru pagubele suferite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, făcând aluzii la nazism și acuzându-l mereu pe Tusk că ar fi un spion al Germaniei.
„Relația cu Germania se va îmbunătăți pentru că era atât de rea încât ar fi greu să nu se îmbunătățească”, a spus Piotr Buras de la Consiliul European pentru Relații Externe. Asta nu înseamnă că Triunghiul Weimar va fi din nou unul de succes, întrucât trebuie luate în considerare și relațiile franco-germane. „Adăugarea Poloniei la acea discuție nu va face lucrurile mai ușoare.”
Doar pentru că Tusk va conduce din nou de la Varșovia nu înseamnă că Polonia se va transforma dintr-o dată în partenerul perfect pentru restul Europei. Au existat și în timpul primului mandat al său de premier multe neînțelegeri legate de industria cărbunelui, agricultură și relația cu Rusia, iar multe dintre aceste probleme nu s-au schimbat.
Tusk nu pare să fie cel mai mare fan al extinderii Uniunii Europene. „Printre alte lucruri, de asta am căutat să câștig aceste alegeri, pentru ca Polonia să influențeze din nou deciziile Europei și nu invers. Noi suntem cei care vor decide care vor fi direcțiile de schimbare în Uniunea Europeană”, a spus Tusk săptămâna trecută în parlamentul Poloniei.
Tusk s-ar putea să nu aibă prea mult loc de respiro după ce va prelua conducerea Poloniei. În următorii doi ani, în Polonia vor avea loc campanii electorale aproape în continuu – alegerile locale din aprilie sunt urmate de alegerile pentru Parlamentul European din iunie și de alegeri prezidențiale în 2025.