De ce vorbește Emmanuel Macron de un Frexit
Cu şase zile înaintea turului doi al alegerilor prezidenţiale din Franţa, cei doi finalişti, Emmanuel Macron şi Marie Le Pen sunt despărţiţi de aproape 20 de procente, potrivit recentelor sondaje de opinie. Candidatul independent este favorit, cu 60 de procente, în timp ce lidera Frontului Naţional este cotată cu 40 de procente. Cei doi au intrat pe ultima linie dreaptă a campaniei electorale şi pregătesc ultimele mitinguri cu alegătorii. Însă de la primul tur de scrutin Le pen a mai redus din decalaj. Şi în aceste condiţii Macron a început să-şi modifice discursul. Într-un interviu pentru BBC candidatul moderat a spus că Uniunea Europeană trebuie să se modifice din temelii dacă vrea să nu asiste la un Frexit.
Declaraţiile lui Macron despre o eventuală ieşire din blocul comunitar au în primul rând un rol electoral - vrea să demonstreze alegătorilor că este un candidat care cere schimbare şi astfel ar putea să atragă voturi de la contracandidata sa. Însă dincolo de asta scopul evident electroal se alfă totuşi un adevăr - nevoia Franţei de a căpăta mai multă relevanţă la nivel comunitar. Şi acest lucru ţine de traiectoria pe care a avut-o Franţa în ultimele decenii.
Dacă acum 50 de ani când se puneau bazele Uniunii, Franţa şi Germania erau egale ca forţă economică, acum cea din urmă este cu 20% mai mare. Când moneda euro a fost introdusă în urmă cu 15 ani, şomajul în cele două ţări era aproximativ egal, de 8%. Acum în Franţa e de 10%, iar în Germania de aproape 4%. Parisul a fost cel care a pledat mult pentru uniunea monetară în speranţa că va fi un catalizator pentru convergenţă. Şi asta s-a dovedit, doar că nu aşa cum sperau francezii, comentează the Guardian.
În Hexagon a existat credinţa că o monedă unică va dilua influenţa germană în politica economică. A fost exact pe dos pentru că Berlinul a făcut reformele potrivite. Franţa în schimb a mers pe aceiaşi linie şi a ajuns să fie una dintre ţările dezvoltate cu cea mai mică rată de creştere.
Relevanţa economică a Franţei a scăzut în ultimele decenii, spre frustrarea Parisului. Şi astfel a ajuns să nu mai discute de la egal la egal cu germanii. Imaginea lui Nicolas Sarkozy a fost mai degrabă de aghiotant al Angelei Merkel în problemele europene, iar cancelarul german nu prea l-a băgat în seama pe Francois Hollande.
S-a format astfel un complex de inferioritate economică faţă de Germania. O situaţie pe care Macron ar dori să o schimbe. Potrivit experţilor de la Centrul European pentru Reformă, Emanuel Macron ar dori două lucruri din partea Germaniei, care ar însemna de fapt reaşezarea pe alte baze a blocului comunitar. Primul ar fi ca Berlinul să fie de acord cu schimbarea modelului economic, prin încurajarea consumului intern. Asta ar ajuta Franţa şi alte ţări să exporte mai mult în Germania. A doua cerinţă ar fi reformarea zonei euro cu un buget comun şi un minister de finanţe al Uniunii.
Însă chiar şi dacă ar fi făcute concesiile, nu este asigurat succesul Franţei. Parisul dă vina pentru întârzierea sa pe construcţia strâmbă a sistemului european. Însă multe cauze sunt interne. Germania a ajuns la un şomaj redus după reforme dureroase pe piaţa muncii. Franţa în schimb are un sistem prea puţin flexibil, iar sindicatele sunt prea puternice. Germania s-a adaptat la uniunea monetară cu reforme chiar dureroase.
Franţa nu a făcut niciun sacrificiu şi ar trebui să vadă problemele interne şi să le ajusteze. Din această perspectivă, anunţul lui Macron, că fără reformă a Uniunii ar putea exista un Frexit este foarte periculos. Candidatul de centru, din ce spune, vede doar o problemă în relaţiile europene - nu le vede şi pe cele interne, care chiar necesită atenţie. În aceste condiţii riscă să aibă aceleaşi eşecuri ca şi ultimii preşedinţi, care nu au avut curajul politic de a forţa reforme interne.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
