Cum se pregătește Europa pentru Al Treilea Război Mondial: de la „Cupola de fier” din Polonia la trezirea unui vechi gigant militar

În estul Europei, mai multe țări NATO lucrează de zor pentru a-și consolida apărarea – în Polonia, Finlanda și țările baltice, buldozerele și excavatoarele construiesc noi tranșee, obstacole antitanc și alte fortificații, relatează The Independent. Europa se pregătește pentru un posibil act de război din partea Rusiei care ar necesita un răspuns pe măsură al alianței NATO, în condițiile în care sprijinul SUA devine din ce în ce mai incert.

Polonia cheltuie cel puțin 2,5 miliarde de euro pe sistemele sale de apărare a graniței care vor include și un sistem de apărare antiaeriană asemănător cu Iron Dome („Cupola de fier”) folosit de Israel, cu scopul de a se apăra în fața amenințărilor Rusiei.

Premierul polonez Donald Tusk a spus în timpul unei întâlniri din luna mai cu alți lideri europeni că „este necesară crearea unei cupole de fier împotriva rachetelor și dronelor”.

„Nu există niciun motiv pentru Europa să nu aibă un scut de apărare antirachetă”, a spus Tusk, confirmând că proiectul este deja în desfășurare. Nu trebuie să ai o imaginație prea bogată ca să înțelegi că Europa, la fel ca Israel, se află în zona periculoasă, a mai spus premierul Poloniei.

Proiectul de apărare al Poloniei include obstacole antitanc, buncăre și sisteme antidronă care utilizează tehnologia inteligenței artificiale pentru a crea sisteme de monitorizare și detectare din timp a pericolelor.

Proiectul Iron Dome al Poloniei ar putea fi cea mai însemnată investiție de securitate națională din istoria postbelică a țării, punând Polonia într-o poziție de lider al apărării europene.

Polonia cheltuie 37 de miliarde de euro în total pentru apărare, adică 4,7% din PIB, fiind în discuție și alte majorări.

„Război hibrid” pe mai multe fronturi în regiunea baltică

În același timp, ca răspuns la tacticile de „război hibrid” pe mai multe fronturi în regiunea baltică, Estonia, Letonia și Lituania investesc sute de milioane de euro pentru întărirea liniilor de apărare, un alt proiect major care ar urma să înceapă în 2025.

În mare parte din nordul Europei, peste 1 miliard de euro au fost alocați pentru construcția de noi fabrici de muniție, în special pentru obuze de artilerie cu calibrul de 155 de milimetri, la fel ca cele pe care Ucraina le folosește acum într-un ritm nemaivăzut din Al Doilea Război Mondial.

Marea Britanie, însă, a decis să renunțe la o serie de nave, drone și elicoptere mai vechi ca să economisească 500 de milioane de lire sterline și va efectua o evaluare strategică a apărării pentru a decide ce este de făcut în continuare – raportul va fi finalizat cel mai devreme la finalul lunii februarie a anului viitor.

Statele din nordul Europei, cele care sunt admirate atât de mult pentru serviciile de calitate și pentru bunăstarea cetățenilor lor, sunt de acord că dacă Ucraina pierde lupta contra Rusiei, Moscova va fi și mai determinată să acționeze militar împotriva statelor baltice, a Finlandei și chiar a Poloniei.

Europa are doar între 3 și 5 ani la dispoziție să se pregătească pentru un atac al Rusiei

Intervalul de timp până când Rusia ar putea declanșa acțiuni agresive împotriva acestor state de pe flancul estic al NATO ar fi de trei până la cinci ani.

În termeni de planificare a apărării, acest interval este ca de azi pe mâine. În cel mai rapid ritm de înarmare, durează 28-30 de luni ca să comanzi și să livrezi un avion de luptă, 18-24 de luni pentru un tanc și 30 de luni pentru o fregată.

Bugetele de apărare au crescut și ele. Cheltuielile militare ale Franței au crescut în ultimii opt ani și ar urma să depășească până în 2027 bugetul alocat de Marea Britanie pentru armată.

Olanda a inversat trendul din deceniile precedente privind reducerea bugetului de apărare și plănuiește acum să îl dubleze în următorii cinci ani. Suedia, Norvegia și Danemarca cheltuie și ele tot mai mult pe apărare.

„Zeitenwende” și trezirea gigantului militar din inima Europei

Gigantul industrial-militar al Europei s-a trezit și el. Germania, care a fost printre primele state care și-au redus drastic bugetul de apărare după terminarea Războiului Rece, și-a mărit bugetul pentru armată cu două treimi față de anul 2014, când Rusia a invadat Crimeea.

Invazia rusă a Ucrainei din 2022 a fost un Zeitenwende („moment de cotitură”) pentru Germania. Olaf Scholz a promis investiții imediate de 100 de miliarde de euro pentru a umple golurile de muniție și echipament militar.

De atunci, Berlinul a cheltuit 30-40 de miliarde de euro pe avioane de luptă F-35A din SUA și alte sisteme și peste 60 de miliarde de euro pe muniție și rachete, începând din februarie 2022.

Pentru națiunile din Europa de Est, apărarea nu este un lux opțional, ci o necesitate absolută. Bugetul pentru apărare s-a dublat sau chiar triplat în țările din această regiune în ultimii cinci ani. Potrivit Institutului Internațional pentru Studii Strategice, Europa produce acum mai multe obuze de artilerie decât SUA, scrie Financial Times.

Marea Britanie a fost devansată de restul Europei

Motivul pentru are Marea Britanie a rămas în urma altor state NATO în privința apărării este distanța mare față de Rusia, care ar trebui să treacă mai întâi prin statele baltice și Finlanda, să traverseze Marea Baltică, să se ocupe de Germania, Suedia, Danemarca și Norvegia și, apoi, să traverseze Marea Nordului ca să ajungă în Regatul Unit.

Când a fost întrebat de pericolul unui atac cu rachetă din partea Rusiei asupra Marii Britanii, fostul ministru al apărării Grant Shapps a spus că aliații NATO se vor ocupa de astfel de pericole care sunt localizate între Marea Britanie și Rusia.

Totuși amenințările Rusiei se extind tot mai mult. Săptămânile trecute, au avut loc incidente în care cabluri submarine de internet au fost avariate în Marea Baltică puse pe seama acțiunilor de sabotaj ale Rusiei, dispozitive incendiare care ar fi urmat să ajungă la bordul unor avioane de transport din Europa și oficiali din serviciile de informații din Occident care suspectează că Rusia este de vină pentru incendiile declanșate vara aceasta în mai multe centre de transport din Marea Britanie și Germania.

Adevărul este că marina militară britanică nu poate trimite în luptă un grup aeronaval (format dintr-un portavion și alte nave de sprijin) fără să se bazeze pe ajutorul Statelor Unite și a navelor și avioanelor altor state aliate.

Principiul NATO care stipulează faptul că un atac asupra unui stat membru este un atac asupra întregii alianțe ar necesita ca Regatul Unit să intre în luptă chiar dacă războiul este departe de granițele țării – o situație pentru care Marea Britanie este foarte nepregătită în comparație cu vecinii săi din Europa, potrivit analistului în apărare Francis Tusa.

Editor : Raul Nețoiu