În Spania, mai mult de 19.000 de oameni au murit începând din 13 februarie din cauza coronavirusului. Însă aproape 74.800 de oameni s-au vindecat, chiar dacă mulți dintre ei aveau afecțiuni preexistente. Richard, în vârstă de 56 de ani, este un cetățean britanic care trăiește la Madrid împreună cu soția și fiica. A fost diagnosticat cu cancer de pancreas în 2019 și avea imunitatea destul de șubredă din cauza chimioterapiei, când a aflat că este infectat cu noul coronavirus.
Potrivit OMS, persoanele care au comorbidități, cum ar fi tensiune arterială sau cancer, sunt predispuse la a dezvolta forme grave de covid.
În 16 martie, Richard a făcut febră mare, iar opt zile mai târziu a aflat că este pozitiv pentru Covid-19. „Când am luat coronavirusul, m-am gândit: gata, asta a fost, nu mai am nicio șansă”, mărturisește bărbatul.
Însă s-a făcut bine, iar la 8 aprilie, după numai două săptămâni, a fost confirmat negativ.
„M-am gândit cât sunt de norocos. Sunt așa de bucuros. Dacă te uiți la statistici, mulți care au ce am eu nu reușesc să ducă și boala, să lupte și cu virusul. E aproape prea frumos să fie adevărat. Când mă uit la numărul celor care mor, mă tot gândesc: cum de sunt așa de norocos că am reușit să supraviețuiesc?”, a povestit Richard într-un interviu pentru Euronews.
„Drama acestei boli este că sunt sute de oameni care mor în fiecare zi singuri, într-un pat de spital, doar cu o soră medicală alături, care îi ține de mână. Familiile își iau la revedere la intrarea în spital și nu știu dacă îl vor mai revedea vreodată pe cel drag, asta trebui să fie oribil”, spune Richard.
El mărturisește că s-a gândit la moarte și înainte de asta. Cancerul pancreatic este pe locul 5 în Europa ca mortalitate.
O gândire pozitivă chiar ajută
„Când stăteam în pat, cu febră, îmi veneau tot felul de gânduri. Mă gândeam că nu-i voi putea avea pe toți copiii lângă mine (Richard are copii mai mari la Londra - n.r.), mă gândeam când i-am văzut ultima dată și că nu voi mai apuca să-mi văd nepoții. Dar din lupta cu cancerul am învățat că poți să-l învingi dacă gândești tot timpul pozitiv. Nu spun că trebuie să crezi că gata, te-ai vindecat, dar o gândire pozitivă te ajută cu adevărat”, spune Richard. El este încredințat că aceasta a fost arma care a funcționat și în cazul coronavirusului.
Richard nu știe cum a luat virusul. Spania a declarat stare de urgență la 15 martie, dar el deja nu mai ieșise de două luni din casă atunci când a fost testat pozitiv. Înainte de chimioterapie, pacienților li se fac în fiecare săptămână analize de sânge pentru a vedea nivelul imunității, iar doctorul său era mulțumit.
Primele simptome, temperatură ca la o gripă, nu au apărut decât la câteva zile după ce a luat virusul. „Am sunat la numărul de telefon special și sfatul a fost „stai acasă”, apoi soția mea i-a sunat pe medicii oncologi, ei au fost îngrijorați și m-au adus să fac analize. Era vorba să-mi dea clorochină, dar în cele din urmă nu mi-au mai dat, pentru că de fapt îmi mergea bine. Scăpasem de temperatură cu paracetamol, n-aveam dificultăți de respirație. Dar apoi am avut o săptămână în care m-am simțit foarte obosit. Curios, îmi pierdusem total mirosul și gustul. Nu mi se mai întâmplase în halul acesta niciodată, să nu poți să miroși sau să simți gustul a nimic. Asta a durat o săptămână, timp în care, evident, mi-am pierdut și orice fel de apetit”, a povestit Richard.
El spune că l-a ajutat foarte mult și sistemul medical spaniol, care este bine pus la punct și, cu ajutorul tehnologiei, a putut fi monitorizat în permanență de medicii săi. „Faptul că știi că ai un sistem medical care te sprijină, în ciuda numărului mare de cazuri cu care se confruntă, asta te face să te simți mai în siguranță”, spune britanicul.
Citiți și: Jurnalul unui tată diabetic, diagnosticat cu coronavirus. Cum s-a simțit în fiecare zi
Redactor: Luana Păvălucă
