Fosta înotătoare de origine română Roxana Mărăcineanu a fost numită ministru al Sporturilor în Franţa, urmând s-o înlocuiască pe Laura Flessel, demisionată, scrie Agerpres citând cotidianul Le Figaro.
Roxana Maracineanu, în vârstă de 43 de ani, născută în România, are printre performanţele sportive o medalie de argint la proba de 200 metri spate la Jocurile Olimpice de la Sydney în 2000.
Cu doi ani înainte, devenise prima franţuzoaică ce cucerea titlul de campioană a lumii la nataţie, câştigând aceeaşi probă la campionatul de la Perth. În 1999 obţinuse titlul european cu ocazia campionatului european.
„Începusem să înot la 7 ani, la Bucureşti. La 12 ani, m-am dedicat cu totul la Mulhouse. Clubul meu avea căldura unei familii extinse, în stil românesc”, povestea ea în paginile publicaţiei Ouest France.
„Cu uşurinţa mea de a învăţa franceza şi parcursul şcolar reuşit, eram convinsă că exilul îmi dăduse ceva în plus. O forţă interioară care s-a exprimat şi în nataţie. Carnetele cu note bune şi sportul ne măreau şansele să fin naturalizaţi, aşa cum mi se tot repeta... La 22 de ani, devin campioană a lumii spre surpriza generală şi asta a fost ceva uriaş. Acea Marseilleză reprezenta atât de mult pentru sportul meu. Se spune că am deschis calea pentru Manaudou şi Bernard. Însă atunci când s-a făcut din mine un simbol al integrării, m-am blocat. Victoria mea era pentru mine, pentru ai mei, nu pentru a deveni o franţuzoaică mai bună. Eram o fiică de refugiaţi. Nu mi-a fost facilitat nimic. Mi se părea puţin cam mult ca oamenii politici să se folosească de asta”, spunea tot atunci Roxana Mărăcineanu.
După ce a pus capăt carierei sportive în 2004, a devenit consultantă pentru Europe 1 şi France Télévisions. Însă noul ministru nu este la primii săi paşi în politică. Înscrisă pe o listă afiliată Partidului Socialist, a fost aleasă consilier regional în Île-de-France în 2010.
În paginile cotidianului Le Parisien, ea explica în 2010: „Am primit deja numeroase solicitări pe tot parcursul carierei mele, mai ales din partea dreptei, de altminteri. Am refuzat mereu. Nu doream să fiu o mascotă care să fie scoasă în faţă. Este extrem de dezagreabil”.
În legătură cu angajamentul său faţă de stânga, ea adăuga: „Din România am ajuns în Franţa la 9 ani. Statul ne-a ajutat, ne-a primit, nu ne-a trimis înapoi într-un charter. Am dublă cetăţenie şi încă sunt cu inima împărţită. Când văd ce face dreapta, mă simt întărită în decizia mea”.