Au trecut șase luni de când Rusia a lansat invazia, iar Ucraina a răspuns cu două contraofensive - una în sud și cealaltă în est - planificate cu atenție luni de zile și susținute de pachete masive de ajutor militar american, scrie CNN.
Nici comunicarea nu a fost lăsată la voia întâmplării. Înaintea primei contraofensive lansate în sud, pe 29 august, comunicările publice au fost făcute cu atenție, pentru a pregăti cel de-al doilea asalt, în est, care a început săptămâna trecută.
Astfel, autoritățile au interzis accesul jurnaliştilor pe linia frontului și singurele imagini care au fost publicate pe rețelele de socializare au fost cele postate de militari ucraineni.
Rezultatul - o impresie că Ucraina împinge fără efort forțele rusești de pe teritoriul pe care l-au controlat mai bine de șase luni.
Adevărul, inevitabil pentru o zonă de război, este mult mai puțin clar.
CNN a primit acces exclusiv în orașul Kupiansk din regiunea Harkov, la doar o zi după ce au apărut imagini în care soldații arborau steagul ucrainean pe acoperișul primăriei din oraș. Localitatea este însă departe de a fi în siguranță și sub controlul ucrainean deplin, potrivit unui locuitor care a stat de vorbă cu jurnaliștii CNN.
La marginea orașului, Vasil, care a refuzat să-și dea numele de familie din motive de securitate – a declarat CNN că zile întregi „rușii au bombardat și bombardat” în timpul luptelor. Patru zile la rând au căzut proiectilele artileriei rusești, și încă nu se simte în siguranță, a spus bărbatul.
Membrii Serviciului de Securitate al Ucrainei patrulează acum o zonă a orașului Kupiansk, recent eliberat, din regiunea Harkov.
Duminică după-amiază, zgomotul constant al focului de artilerie ucrainean se suprapunea cu exploziile sporadice provocate de proiectilele trase de inamic. Forțele ruse încă luptau pentru Kupiansk, un oraș care este esențial pentru liniile lor de aprovizionare, legând baza lor militară de orașul rusesc Belgorod, regiunea Donețk din estul Ucrainei și linia frontului din Donbas.
Ucrainenii au anunțat că armata țării a recuperat peste 6.000 de kilometri pătrați de teritoriu de la începutul lunii, o mare parte din acesta fiind în regiunea Harkov.
Dar pe teren, soarta Kupianskului pare departe de a fi sigură, ceea ce indică faptul că menținerea controlului ucrainean asupra teritoriului nou eliberat din zonă s-ar putea dovedi dificilă.
Mai la vest, unele sate au văzut calmul restabilit în întregime, cum ar fi Zaliznicine din regiunea Harkov, eliberat săptămâna trecută, pe măsură ce contraofensiva din est a prins viteză. Acolo, lupta pare să fi fost mult mai puțin încleștată.
„Nici nu mă așteptam să fie atât de repede”, spune Oleksandr Verbițki, în vârstă de 66 de ani, care a văzut retragerea rușilor. „M-am dus la magazin, și când m-am întors, fugeau toți. Rușii au trecut cu mașina prin cimitir pentru a scăpa. Vă puteți imagina?”.
În apropiere de Zaliznicine, au sosit anchetatori ucraineni, alertați de dovezi ale crimelor de război. După ororile descoperite la nord de Kiev - cum ar fi în Bucha - în aprilie anul trecut, când trupele ruse s-au retras după o ocupație de doar o lună, autoritățile știu bine ce să caute acum.
Cei care investighează crimele de război au stat de vorbă cu Maria, o femeie care a trebuit să-și îngroape vecina și pe prietenul acesteia, în februarie, la doar câteva zile după ce armata Rusiei a trecut granița cu Ucraina.
„Am observat că ușa era întredeschisă de zile întregi”, spune Maria Grigorova. „Și când am verificat dacă erau în viață, sau poate răniți, am văzut că erau reci și apoi am observat două găuri în fruntea lui Constantin”.
Localnicii din Zaliznicine descriu ocupația ca fiind „terifiantă” și, deși un sentiment de normalitate a revenit, teama ca trupele ruse se pot întoarce încă plutește în aer.
„Niciodată nu știi ce gândesc rușii”, mai spune Verbițki. „Am avut grijă să nu vorbesc niciodată cu ei, pentru că știam că mă pot lovi, așa că atunci când treceau pe lângă mine, mă întorceam înapoi”.
Serghei Bolvinov, șeful Departamentului de Investigații al Poliției din regiunea Harkov, a spus că înregistrează posibile crime de război „în aproape fiecare sat”.
Editor : Liviu Cojan
