Catalanii decid astăzi la urne dacă vor să-i menţină pe separatişti la putere

Alegătorii din Catalonia decid joi, în urma unei campanii la cuţite, dacă îi menţin la putere pe liderii inculpaţi de justiţie cu privire la o tentativă de secesiune care a zguduit Spania şi Europa, relatează News.ro, care citează AFP.

Ultimele sondaje arată că locuitorii Cataloniei sunt în continuare împărţiţi în mod egal între separatişti şi susţinători ai unităţii Spaniei, ai cărei apărători cei mai aprigi, Ciudadanos, urcă vertiginos în sondaje. Însă ultimele mitinguri de campanie, marţi, au scos la lumină disensiuni interne în ambele tabere, care vor complica şi mai mult formarea unei coaliţii de guvernământ.

În pofida incertitudinilor - peste un sfert din electorat ar fi indecis - mulţi analişti mizează pe un guvern condus de separatişti.

PRUDENŢA SEPARATIŞTILOR

„Ei au recunoscut în mod public faptul că drumul unilateral către independenţă nu mai este posibil”, subliniază Andrew Dowling, un expert în naţionalismul catalan de la Universitatea din Cardiff, în Regatul Unit. „Dacă formează un guvern, ei vor fi foarte prudenţi, pentru că nu vor să fie demişi din nou”.

După proclamarea unilaterală a independenţei pe 27 octombrie, Guvernul spaniol al lui Mariano Rajoy a suspendat autonomia regiunii, a destituit Executivul şi a dizolvat Legislativul regionale, pentru a convoca aceste noi alegeri.

Criza catalană, care a ţinut prima pagină în întreaga lume pe 1 octombrie, când poliţia spaniolă a reprimat în mod brutal un referendum de autodeterminare interzis de justiţie, a alarmat Uniunea Europeană care, temându-se de o contagiune separatistă, a susţinut Madridul ferm.

Făcând campanie de la Bruxelles, unde se află în exil, Carles Puigdemont, fostul preşedinte al Executivului catalan, a afirmat că votatul, pentru el, înseamnă eşecul lui Rajoy. „Preşedinţia Cataloniei nu se «decapitează», ea nu se schimbă în funcţie de convenienţe” ale liderilor de la Madrid, a declarat fostul jurnalist.

Prezentându-se drept singurul candidat legitim să conducă regiunea, el pretinde de asemenea să-i bareze drumul fostului său vicepreşedinte Oriol Junqueras, al cărui partid, Stânga Republicană din Catalonia (ERC), aspiră să guverneze pentru prima oară de la Războiul Civil.

Inculpat - ca Puigdemont şi foştii lor minişti - de rebeliune, răzvrătire şi deturnare de fonduri din cauză că au pregătit secesiunea, Junqueras este la închisoare. „Pentru că eu nu mă ascund şi sunt consecvent acţiunilor mele”, a declarat el pentru postul de radio Rac1, într-o înşepătură la adresa fugii la Bruxelles a lui Puigdemont.

„TREZIREA DIN COŞMAR”

Candidata Ciudadanos Ines Arrimadas, în vârstă de 36 de ani, le promite catalanilor sfârşitul ”procesului” independenţei care împarte regiunea de ani de zile şi care pus pe fugă peste 3.000 de întreprinderi, care şi-au transferat sediul social în afara regiunii.

”Ne vom trezi din acest coşmar”, a lansat ea, îndemnând alegătorii să iasă la vot. ”Asta se va juca la o mână de voturi, nimeni nu poate să stea acasă”.

Aflat în asistenţă, Miguel Carillo, în vârstă de 62 de ani, un alegător al Partidului Popular (PP) al lui Rajoy, a declarat că el va vota de această dată cu Ciudadanos, un vot strategic, ”pentru că vrem să fim uniţi cu Spania. Nu vrem o republică”.

Însă tânăra candidată nu a ocolit nici Partidul Socialist din Catalonia (PSC), căruia-i dispută voturile antiseparatiste, amintind că acesta nu a ezitat în trecut să se alieze cu separatiştii pentru a guverna.

Chiar dacă separatiştii nu vor obţine majoritatea voturilor, legea electorală favorizează regiunile rurale, unde ei domină, iar sondajele le permit să spere la o majoritate de 68 din cele 135 de mandate în Parlament.

O asemenea victorie ar trebui să-i determine să-şi depăşească disensiunile, cu atât mai mult cu cât autonomia va rămâne suspendată atât timp cât nu va exista un guvern.

Însă ”posibilităţile de blocaj şi de noi alegeri sunt foarte ridicate”, avertizează politologul Pepe Fernandez-Albertos.

Legea prevede o revenire la urne până la sfârşitul lui mai, în cazul în care nu se fomează un guvern.