Ambasadorul spaniol la Bucureşti: „Cetăţenii români nu au fost priviţi niciodată în Spania ca străini”
Spania este într-o situaţie politică delicată, pentru că cel care a câştigat alegerile din noiembrie, socialistul Pedro Sanchez, nu reuşeşte să fie validat în scaunul de premier. Ca şi cum asta nu ar fi suficient, extrema dreaptă, dar şi separatiştii care vor independenţa Cataloniei, se manifestă cu destulă forţă şi adaugă complicaţii problemei politice principale a ţării. Ambasadorul spaniol la Bucureşti, Manuel Larrotcha, a fost invitatul emisiunii „Paşaport diplomatic”.
Spaniolii vor un guvern cadou de Crăciun
Regele Felipe al Spaniei are întrevederi cu liderii partidelor din ţara sa. Deblocarea situaţiei politice este motivul pentru care au loc aceste întâlniri. Pedro Sanchez, reprezentantul Partidului Socialist care a câştigat alegerile din noiembrie acest an, nu reuşeşte să formeze o majoritate şi să fie avizat de Parlament ca nou şef al guvernului de la Madrid. Sanchez are deja la activ două voturi de investire eşuate, în trecut. Urmează o a treia rundă, după ce se încheie discuţiile cu regele.
Balazs Barabas, jurnalist Digi24: Au fost alegeri în Spania, totul s-a derulat în ordine, asta este vestea bună, iar vestea proastă este că prim-ministrul nou ales nu a putut forma un guvern stabil, iar extrema dreaptă este în creştere în Spania. Putem vedea direcţie în care merge Spania de aici?
Manuel Larrotcha, ambasadorul Spaniei la București: După trei alegeri în ultimii doi ani, într-adevăr se pare că vom avea un guvern. Era timpul să avem un guvern cu un orizont care să conducă ţara şi să aplice reforme şi o agendă legislativă. Este adevărat că rezultatele ultimelor alegeri nu au fost decisive în sensul unei majorităţi clare, dar sperăm că guvernul socialist va fi capabil să formeze un guvern de coaliţie. Nu mai avem timp de pierdut. Dacă vor putea forma un guvern, chiar dacă va fi un guvern minoritar, vom merge mai departe cu asta pentru că vedem că Europa, nemaivorbind de China, Statele Unite şi Rusia, merg mai departe. Lumea nu se opreşte. Lumea va merge mai departe, iar Spania trebuie să o urmeze şi avem nevoie, la aproape trei ani de blocaj politic, dacă vreţi, avem nevoie să mergem mai departe. Sper că situaţia politică se va normaliza. V-aţi referit la creşterea extremei drepte, care este un fenomen nou în Spania, nu am avut niciodată un partid de extremă dreaptă, aşa cum au avut multe alte ţări europene. Acum ne-am „încris în club", cum s-ar spune, ne alăturăm ţărilor în care există extrema dreaptă. Este ceva ce va trebui gestionat în Parlament, vedem că alte ţări, ca Germania, Finlanda sau ţările nordice, sau Franţa şi Italia au partide de extremă dreaptă, iar democraţiile funcţionează în continuare. Ideea de bază acolo este că valorile democratice se respectă, iar atât timp cât aceste partide respectă regulile acolo, eu nu văd nicio dificultate deosebită în a avea o viaţă democratică normală, chiar dacă există partide de dreapta în Parlament. La fel, este posibil să existe o viaţă decentă şi democratică, dacă există partide de extremă stângă în Parlament. În acest sens eu nu fac o diferenţă între extrema stângă şi extrema dreaptă. Cred că este mai bine să fii în centru, la mijloc, dar dacă în societăţile noastre sunt oameni care sunt atraşi de aceste extreme, atunci să poată vota pentru ei, dar este la fel dreptul partidelor de centru să aibă soluţii, pentru ca acele opinii de extremă dreaptă să nu domine. Ei sunt în Parlament, sunt luaţi în seamă, evident, pentru că reprezintă un anumit procent din populaţie, dar nu decid direcţia politicilor generale.
Catalonia rămâne o problemă pentru Spania
Străzile Barcelonei au văzut mai multe serii de proteste în ultimii 2 ani. Locuitorii de aici vor o separare a regiunii lor, Catalonia, cea mai bogată din ţară, de restul Spaniei. În 2017, separatiştii de guvernământ din parlamentul catalan şi-au declarat independenţa în urma unui referendum. Acesta a fost declarat ilegal de guvernul de la Madrid, care a dizolvat parlamentul catalan şi a închis mai mulţi lideri ai mişcării. Fostul președinte al Cataloniei, Carles Puigdemont, a reuşit să fugă la Bruxelles, unde este şi acum. Între timp, pe numele său a fost emis un mandat de extrădare.
Balazs Barabas: Dacă tot aţi menţionat alte ţări cu extremă dreaptă, atunci să adăugăm că extrema dreaptă nu creşte peste un anumit nivel, deci probabil este o veste bună. Dar Spania se confruntă cu o altă chestiune sensibilă, independenţa Cataloniei, care nu a fost rezolvată, deşi se dezbate de peste 2 ani. Chiar nu există o soluţie pentru această problemă?
Manuel Larrotcha: Ba da, există o soluţie şi o vom găsi. Va dura, dar o vom găsi. Punctul de plecare pentru chestiunea Cataloniei este Constituţia ţării. Aceasta a fost adoptată în 1978, după o dictatură militară foarte lungă, Constituţia a fost elaborată în mod democratic şi a fost supusă unui referendum popular şi a fost votat cu o mare majoritate. Concret, în Catalonia, 90% din voturile date au fost în favoarea Constituţiei. La momentul adoptării Constituţiei, în 1978, oamenii din Catalonia erau în proporţie de peste 90% în favoarea Constituţiei. În Constituţie avem o structură teritorială interesantă: Spania este o ţară cu 17 regiuni autonome, fiecare cu guvernul şi preşedintele ei, cu sistem judiciar, Parlament, iar guvernul central şi-a rezervat doar două atribuţii: politica externă şi apărarea. Toate celelalte politici sunt delegate guvernelor regionale, inclusiv sănătatea, educaţia, infrastructura, agricultura şi altele. Tot restul este delegat guvernelor regionale.
Cum se împart banii din bugetul spaniol
Balazs Barabas: Scuzaţi-mă că vă întrerup, dar aceste regiuni nu trebuie să contribuie cu bani la bugetul central, care apoi vor fi redistribuiţi regiunilor mai sărace?
Manuel Larrotcha: În Spania, tocmai din cauza acestei structuri teritoriale, sistemul de impozitare este unul mixt. Sunt impozite care sunt gestionate de guvernul central, ca TVA-ul, dar un procent din aceste impozite sunt în mâna guvernelor regionale. Deciziile în domeniul impozitării sunt împărţite între guvernul central şi cele regionale. Apoi, în Spania avem şi impozitele regionale. Impozite decise de guvernele regionale, colectate regional şi cheltuite regional. În privinţa acestor impozite, regiunile sunt 100% autonome. Dar, există impozite centrale care sunt colectate la nivel naţional, apoi, după ce se colectează, în Catalonia sau Andaluzia, fiind impozite naţionale, ajung la Madrid. Locuitorii Cataloniei s-au plâns ani de zile că ei plătesc prea mult şi primesc prea puţin. Da, Catalonia reprezintă 20% din PIB-ul ţării, iar populaţia Cataloniei este cam 18% din cea a Spaniei. Dacă comparăm procentul lor, 18%, cu cât contribuie ei la PIB-ul ţării, 20%, atunci balanţa nu este aşa de rea. Adică 18% din populaţie contribuie cu 20%, cred că este rezonabil. La fel, trebuie să ne uităm şi ce primesc în schimb. Capitalele provinciei Catalonia sunt legate prin trenuri de mare viteză, atât între ele cât şi cu Madrid. Pe când, în altă regiune, în Extremadura de exemplu, oamenii din sudul ţării nu au tren de mare viteză, nu au tren electric, trenurile încă merg cu motorină. Iar în privinţa autostrăzilor situaţia este la fel. Catalonia are autostrăzi de 40 de ani. Acum 40 de ani cei din Catalonia deja aveau autostrăzi. În alte regiuni din Spania ele s-au construit abia de curând. Trebuie să luăm în considerare că da, plăteşti 20% din averea naţională, dar ce populaţie ai? 18%, cam la fel. Ce primeşti în schimb? Catalonia a încheiat o afacere bună. Investiţiile în Catalonia din partea statului sunt printre cele mai mari din Spania. Când vorbim de bani cred că este dificil să găsim un pretext ca să spunem că „am fost nedreptăţiţi". Dimpotrivă, dacă cineva se poate plânge, atunci sunt celelalte regiuni din Spania, lăsate în urmă, cum spuneam, fără trenuri electrice, deocamdată, în secolul 21. Asta trebuie să reţinem.
Dar ceea ce doresc să subliniez este că, Constituţia Spaniei, ca şi alte Constituţii din vestul Europei nu dau dreptul la autodeterminare. Nu ai dreptul la autodeterminare în Germania, Franţa, Italia, în România sau în Olanda. Dreptul la autodeterminare, conform dreptului internaţional este ceva care se aplică oamenilor aflaţi sub opresiune sau sub dominaţie colonială. Ceea ce evident nu este cazul în Catalonia.
Spania, încă departe de nivelul 2% pentru NATO
Spania a fost mereu în favoarea extinderii NATO, prin acceptarea de noi membri. La recentul summit al aliaţilor, care a avut loc la Londra, secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice, Jens Stoltenberg, a subliniat că Spania şi Belgia continuă să rămână în urmă când vine vorba despre îndeplinirea obligaţiilor de investiţie a 2% din PIBul ţării, în apărare.
Balazs Barabas: Să aruncăm o privire mai largă asupra Europei, de curând a fost summitul NATO la Londra, poate cel mai dificil din ultimii ani. Cum vede Spania rezultatele şi dificultăţile acestui summit pentru viitor?
Manuel Larrotcha: Summitul NATO, din punctul nostru de vedere a fost bun, a venit la timp, pentru că au fost o serie de discuţii, cumva în mod dezorganizat. Opinia publică a fost puţin derutată, unii îngrijoraţi referitor la viitorul Alianţei. Summitul de la Londra a venit tocmai la timp, iar mesajul care a venit a fost bine primit. În ce priveşte apărarea europeană, aş spune că fiind un aliat foarte loial şi dedicat al NATO, Spania a fost întotdeauna o ţară cu o viziune largă asupra securităţii europene, de aceea noi am fost întotdeauna foarte implicaţi în promovarea unei identităţi europene a apărării. Noi înţelegem că, cu cât apărarea europeană va fi mai puternică, cu atât NATO va fi mai puternic. Am discutat de zeci de ani despre pilonul european al NATO şi am primit solicitări din partea prietenilor noştri americani, a foştilor preşedinţi privind necesitatea ca europenii să facă mai mult, să contribuie mai mult la dezvoltarea capacităţilor. Cu cât Europa va deveni mai puternică, cu atât NATO va fi mai puternic. Da, este adevărat, aşa cum prietenii noştri americani ne spun, trebuie să cheltuim mai mult, Spania este angajată să ridice cheltuielile de la buget la nivelul României, la 2% din PIB, dar credem în acelaşi timp că prin dezvoltarea capacităţilor noastre de apărare, vom contribui la întărirea NATO. Şi avem oportunitatea pentru că acum vrem ca UE să aibă un rol mai mare în afacerile internaţionale. Acum începem o nouă fază în Europa, un nou Parlament, avem un nou ministru al UE, care întâmplător este spaniol, şi avem mari speranţe în capacităţile dlui Burrell de a conduce diplomaţia UE în direcţia care trebuie, dar dacă vrem să avem o Uniune credibilă la nivel global, Uniunea trebuie să aibă capacităţi militare proprii. De asta credem că o combinaţie corectă între capacităţie europene şi capacităţile naţionale şi NATO sunt reţeta corectă.
Românii, perfect integrați în mediul spaniol
Românii din Spania sunt a doua cea mai numeroasă minoritate din ţară, după marocani. Dacă la începuturile migraţiei, spaniolii erau îngrijoraţi de prezenţa unor est-europeni despre care nu ştiau mare lucru, s-au convins pe parcurs cât de asemănători suntem.
Balazs Barabas: Dacă îmi permiteţi, poate că o a patra forţă a unei ţări ar fi societatea ei, cetăţenii ei, cât de uniţi sunt şi cât de mult contribuie la puterea economică a unei ţări. Mulţi români trăiesc în Spania, cât de mult sunt integraţi în societate şi cât contribuie la forţa Spaniei?
Manuel Larrotcha: Au o mare contribuţie. Este o comunitate mare, de 1 milion de oameni, ceea ce este mult, sunt calificaţi, sunt bine pregătiţi, sunt muncitori. Majoritatea s-au integrat foarte bine, foarte uşor în toată economia. Găsim români în sectorul de sănătate, educaţie, industria de construcţii, agricultură, bănci, turism. Ei sunt peste tot în sectoarele economiei spaniole, fac o treabă bună şi îşi câştigă o reputaţie bună ca oameni de încredere. Muncitori şi de încredere. Plătesc impozite, contribuie la funcţionarea economiei spaniole, la serviciile publice, şi în schimb, beneficiază şi ei de aceste servicii publice. Cred că românii apreciază nivelul ridicat al serviciului de sănătate din Spania, educaţia, se bucură de o reţea extinsă de autostrăzi, gratuit, a doua cea mai mare reţea de trenuri de mare viteză din lume, nu aşa de mare ca în China, dar mult peste Germania, Franţa sau SUA. Iar sentimentul meu, vorbind cu mulţi membri ai comunităţii române din Spania este că sunt fericiţi în Spania, copiii lor la fel. Am văzut aici în România exemple extraordinare de succes ale românilor care au plecat în Spania şi mai târziu au decis să se întoarcă în România, din diverse motive. Şi aş mai adăuga ceva: aceşti cetăţeni români nu au fost priviţi niciodată în Spania ca străini. Ei au fost consideraţi întotdeauna cetăţeni europeni, care împărtăşesc cu noi un destin european. Nimic mai mult. Lucrează în condiţiile egale în Spania pentru că sunt cetăţeni europeni, au aceleaşi drepturi şi aceleaşi obligaţii ca spaniolii. Copiii lor merg la aceleaşi şcoli ca şi spaniolii, merg la aceiaşi doctori şi dacă ei sunt fericiţi atunci şi noi suntem fericiţi, împreună cu ei.
Datoria economică spaniolă este în creștere
Balazs Barabas: Cifrele macroeconomice arată că economia Europei creşte mai încet, mai multe ţări au intrat deja în recesiune, iar UE a atenţionat Spania şi alte ţări că datoria lor este prea mare. Ce planuri are Spania pentru a relansa economia? Nu e prea târziu să înceapă asta?
Manuel Larrotcha: Nu, niciodată nu este prea târziu. Niciodată nu este prea târziu să luăm măsuri pentru îmbunătăţirea economiei. Economia Spaniei a crescut în ultimii ani într-un ritm peste media europeană. Anul acesta vom avea în jur de 2%, un ritm decent. În anii trecuţi creşterea a fost de 3-3,5%, deci şi mai bine.
Balazs Barabas: Toate acestea sună ca un nou program pentru Comisia Europeană, vă mulţumesc pentru acest interviu.
Manuel Larrotcha: Vă mulţumesc şi eu că aţi venit astăzi şi pentru că mi-aţi oferit ocazia să împărtăşesc câteva gânduri şi câteva păreri despre viitorul UE, viitorul relaţiilor spaniolo-române. Munca mea este relativ uşoară, aici, în România, pentru că mediul este prietenos şi foarte asemănător cu cel din Spania.
Editare web: Alina Popescu
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
