20 de ani de la acordurile de pace de la Dayton. O cămașă de forță sub care zac conflicte mocnite

FOTO: wikipedia.org

Parafat la 21 noiembrie 1995, la Dayton, în Ohio (Statele Unite), acest acord a consfințit împărțirea Bosniei în două etntități: Federația croato-musulmană și Republica Srpska, ce dispun de o foarte largă autonomie și sunt legate prin instituții centrale slabe.

Acordul de pace a pus capăt unui război atroce, soldat cu 100.000 de morți și două milioane de refugiați, dar problemele fundamentale provocate de acest conflict nu au fost rezolvate, subliniază experții.

„Trăim de atunci într-o stare de război neterminat sau de pace imperfectă”, spune analistul politic Gojko Beric, citat de France-Presse.

Ilustrare a acestei triste realități – sâmbătă nu este prevăzuită nicio ceremonie specială pentru a marca această aniversare.

Considerați eroi în Republica Srpska, foștii lideri politic și militar ai sârbilor din Bosnia în timpul războiului, Radovan Karadzici și Ratko Mladici, sunt în prezent judecați de justiția internațională pentru genocid.

O cămașă de forță

Sunt mulți cei care consideră că acordul de la Dayton este un fel de „cămașă de forță”, care, deși a pus capăt vărsării de sânge, a împiedicat Bosnia să devină o țară unită. Totuși, această instabilitate nu este de pus pe seama documentului încheiat în Statele Unite.

Militarii au fost dezarmați, dar conștiințele nu, iar țara ar fi fost diferită, dacă ar fi avut o altă Constituție, subliniază un profesor de științe politice.

Cele două entități bosniace sunt unite printr-un guvern central slab, pe care totuși comunitatea internațională a încercat să-l consolideze între 1996 și 2006, impunându-i un număr mare de reforme. Această administrație costă mult finanțele publice ale unei țări în care peste 40 la sută din populație este în șomaj.

Presiunea comunității internaționale asupra politicii interne bosniace a început să se diminueze în 2006, moment în care Statele Unite și-au redus implicarea în Bosnia în favoarea Uniunii Europene ale cărei instrumente nu au fost suficiente pentru a menține pasul reformelor, arată analiștii. Profitând de aceasta, autoritățile Republicii Srpska amenință cu regularitate că vor organiza un referendum pentru independență, fără a trece, totuși, la fapte. Riscul unor noi violențe și al unui nou conflict nu este, însă, exclus.

Fost Înalt Reprezentant al comunității internaționale în Bosnia între 2002 și 2006, britanicul Paddy Ashdown le cerea, la începutul lunii, Washingtonului și Uniunii Europene să „se trezească” și să „perceapă pericolul” unei dezintegrări a Bosniei, țară care, din cauza permanentelor conflicte politice, se află la coada plutonului de țări din Balcani care încearcă o apropiere de UE. Poate că ar fi timpul, spun analiștii, ca bosniacii să fie lăsați să-și negocieze singuri un compromis în privința organizării țării lor.

Principalele date ale conflictului din Bosnia

- 5 aprilie 1992. Izbucnește războiul între, pe de o parte, musulmanii și croații bosniaci, care voiau independența acestei foste republici iugoslave, iar de cealaltă parte, sârbii bosniaci. Aceștia încep o blocadă asupra orașului Sarajevo și începând din luna mai controlează două treimi din teritoriul Bosniei.

Din aprilie până în august 1992, peste 6.000 de persoane, în special musulmani, sunt închise în lagăre, la Omarska, Keraterm și Trnopolje. Primele imagini cu deținuții scheletici din aceste lagăre alertează, în august 1992, opinia publică mondială în privința campaniei de epurare etnică întreprinse de forțele sârbilor din Bosnia.

- mai 1993. ONU creeză Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie (TPI).

Srebrenița, în anul 2000 © FOTO: GULLIVER/GETTYIMAGES

- 11 iulie 1995. Masacrul de la Srebrenița. Trupele sârbilor preiau controlul asupra acestei enclave musulmane declarate în 1993 „zonă protejată” a ONU. Aproximativ 8.000 de bărbați și băieți sunt uciși în numai câteva zile, în ceea ce constituie cel mai grav masacru petrecut în Europa de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Rămășițele victimelor vor fi găsite în câteva zeci de gropi comune.

TPI a pus sub acuzare 20 de acuzați pentru masacrul de la Srebrenița. 14 condamnări, între care cinci pentru genocid, au fost pronunțate, iar trei procese – vizând patru inculpați, între care foștii lideri politic și militar ai sârbilor din Bosnia, Radovan Karadzici și Ratko Mladici, sunt încă în desfășurate la Haga.

- 30 august 1995. După căderea enclavei Srebrenița și bombardarea, la 28 august, a unei piețe în Sarajevo (43 de morți), NATO declanșează bombardamente aeriene masive împotriva pozițiilor militare ale sârbilor bosniaci.

- 21 noiembrie 1995. Un acord care pune capăt războiului este parafat la Dayton, în SUA, de către președinții bosniac, Alija Izetbegovici, croat, Franjo Tudjman, și sârb, Slobodan Miloșevici. Acordul a fost posibil grație medierilor la care au contribuit fostul diplomat american Richard Holbooke (care a murit în 2010) și fostul premier suedez Carl Bildt.

- 14 decembrie 1995 – Acordul de la Dayton este semnat la Paris.

- Între 1996 și 2006, comunitatea internațională acționează pentru întărirea statului central bosniac, reușind să unifice forțele armate, vămile și sistemul de impozitare. Însă de zece ani acest proces este încetinit.

- 2014 – La inițiativa Germaniei și Marii Britanii, Bruxelles-ul a adoptat o nouă strategie de abordare în Bosnia, care prevede adoptarea de reforme sociale și economice, vizează redresarea economiei și crearea de locuri de muncă, lăsând deocamdată la o parte reformele constituționale, un permanent măr al discordiei.