Exclusiv Medic din New York, pentru Digi24: Am văzut partea întunecată a bolii. Protejaţi-vă ca şi cum ar fi o situaţie de viaţă şi de moarte
Digi24 a stat de vorbă, în exclusivitate, cu un medic din sistemul de urgență din New York cu o poveste extrem de interesantă: a subestimat inițial severitatea virusului, s-a îmbolnăvit și a făcut o formă foarte gravă de COVID-19. Spune că se temea de moarte, se temea că nu-și va mai reveni. Acum e vindecat și s-a întors să ajute pacienții.
Jake Deutsch, medic specialist în medicina de urgenţă: Sunt un medic de urgenţă, sunt în prima linie de tratare a pacienţilor, am o clinică privată de urgenţă în New York şi am consultat pacienţi care erau bolnavi, cu simptome asemănătoare gripei dinainte să existe cazuri confirmate de coronavirus în SUA. Mă întrebau dacă poate fi vorba de o infecţie cu coronavirus şi speculam că da, dar nu aveam nicio confirmare. Am fost probabil expus la început de martie; m-am îmbolnăvit în jur de 12 martie şi erau simptome care nu mai treceau - puţină febră, nu ceva foarte sever, apoi lucrurile s-au agravat.
Marius Pancu, jurnalist Digi24: Aţi avut echipament de protecţie de la bun început, atunci când consultaţi pacienţi cu simptome asemănătoare gripei?
Jake Deutsch: Respectam recomandările Centrului pentru Controlul şi Diagnosticul Bolilor, deci aveam echipament de protecţie, dar înainte să fie cazuri confirmate, nu ni s-a spus că trebuie să îl purtăm tot timpul, deci nu făceam asta. A existat expunere înainte de recomandarea de a purta echipament de protecţie pentru toţi pacienţii. Probabil că în acea perioadă m-am îmbolnăvit, după aproximativ 7 zile lucrurile au devenit mult mai grave, am sfârşit prin a mă interna de urgenţă la spitalul "Mount Sinai" şi s-a dovedit că aveam pneumonie la ambii plămâni. A fost un moment înspăimântător, cea mai mare temere era să nu ajung în punctul în care apar complicaţiile respiratorii, pentru că prezentam astfel de semne. Nivelul meu de oxigen era bun, deci asta înseamnă că puteam să mă tratez acasă şi am început să fac asta sub supravegherea socrului meu, medic infecţionist, cu hidroclorochină şi azitromicină. Am fost bolnav pentru două săptămâni, mi-am repetat radiografia la o distanţă de 48 de ore, arăta că pneumonia a dispărut, dar a fost o afecţiune foarte severă. Unii oameni au simptome minore, puţină febră, poate o tuse seacă, dar allţii ajung la acest spectru, la o manifestare în toată puterea cuvântului a acestui virus: cu probleme respiratorii severe, iar cele mai grave cazuri ajung să aibă nevoie de ventilaţie.
Marius Pancu: Aţi avut nevoie de ventilator, aţi fost intubat?
Jake Deutsch: Nu, m-am tratat acasă, din fericire nivelul de oxigen a fost suficient şi nu am avut nevoie de nivelul acesta de îngrijire. Tatăl meu, însă, care tocmai mă vizitase în New York s-a îmbolnăvit foarte grav când s-a întors acasă în Las Vegas, a fost internat la terapie intensivă, a avut nevoie de un ventilator şi se recuperează, dar a fost ventilat mecanic timp de o săptămână. A fost înspăimântător să am o rudă atât de apropiată cu o formă atât de severă pentru că din constatările mele există o formă ereditară de manifestare a acestui virus: dacă anumite persoane au o formă gravă, atunci şi alţi membri ai familiei dezvoltă o formă severă. Prin urmare, eram cu-atât mai îngrijorat de propriile simptome, având în vedere starea critică a tatălui meu. Slavă Domnului, acum şi-a revenit, ceea ce nu e cu nimic mai prejos de un miracol.
Marius Pancu: Deci, când starea dumneavoastră s-a agravat care au fost simptomele ? Febră ridicată? Dureri?
Jake Deutsch: Nu neapărat febră ridicată, ci un sentiment de disconfort acut în piept, şi o tuse foarte puternică. E un virus respirator, deci afectează tractul respirator,începe în gât, coboară în bronhii până în plămâni. De infecţia pulmonară ne temem. De cele mai multe ori nu tuşim atât de mult - infecţia e atât de adâncă încât nu o poţi elimina. Şi atunci apare inflamaţia, iar lucrurile se complică, de aceea sunt oameni care au nevoie de internare în spital şi să aibă suportul respirator oferit de un ventilator.
Marius Pancu: Dacă ar fi să o comparaţi cu o răceală banală sau o gripă normală?
Jake Deutsch: Mult mai severă. Mult mai severă în cazul meu. Dar nu la toată lumea se manifestă aşa. Unii au febră pentru două zile, alţii doar îşi pierd simţul mirosului sau al gustului, nu au niciun alt simptom. Pentru alte persoane apar simptome digestive, deci când avem grijă de pacienţi - şi eu am o perspectivă singulară pentru că am avut o formă gravă şi pot empatiza cu persoanele care au acelaşi tip de simptome - le spun „cred că testul vă va ieşi pozitiv”. Pot să mă creadă, pot să înţeleagă asta, iar când primim rezultatele şi avem confirmarea, reacţia e aproape de fiecarea dată: „Serios?”. Asta e partea dificilă în lupta cu noul coronavirus - sunt atât de multe forme uşoare, atât de mulţi purtători asimptomatici, încât trebuie să-i convingi pe oamenii care chiar sunt testaţi pozitiv că sunt infectaţi. Toată lumea se uită la ştiri, văd cazurile oribile, severe. Dacă nu ai o formă severă e greu să înţelegi că e vorba de aceeasi afecţiune. Deci, o parte importantă din ceea ce facem e să testăm frecvent, să-i educăm pe oameni, să le dăm de veste că acest virus este peste tot. Nu sunt 20.000 de cazuri sunt sute de mii de cazuri, dacă nu milioane în New York.
Marius Pancu: Cred că e important domnule doctor Jake Deutsch să ne daţi mai multe detalii despre stilul dumneavoastă de viaţă dinainte de infecţie, pentru că există această percepţie generale că persoanele tinere nu pot lua virusul, că oamenii cu o imunitate puternică sunt mai puţin vulnerabile în faţa infecţiei.
Jake Deutsch: Sunt relativ tânăr, sunt foarte activ, am grijă de mine, nu am nicio altă boală şi am avut pneumonie la ambii plămâni, am fost bolnav două săptămâni. E un indiciu suficient de clar că te poţi îmbolnăvi de la acest virus. Nu discriminează doar pentru că eşti mai bătrân. Există un procentaj mai mare în rândul persoanelor în vârstă, dar au şi alţi factori care duc la complicaţii. Dar am văzut foarte mulţi oameni de 30 ani în stare critică. Ştiu alţi doctori care au fost foarte bolnavi şi au avut nevoie de ventilatoare pentru că au fost în prima linie tratând oameni; şi aceştia fără prea multe probleme de sănătate anterioare. Nu există o îmbolnăvire selectivă. Doar pentru că ai simptome uşoare asta nu înseamnă că nu poţi infecta pe cineva care poate avea simptome care pot să-i pună viaţa în pericol. Toată lumea trebuie să fie parte din procesul de limitare a răspândirii contagiunii.
Marius Pancu: Aţi înţeles magnitudinea acestui not tip de virus de prima dată de când aţi aflat despre el?
Jake Deutsch: Nu cred că a înţeles cineva - şi asta e parte din eşecul ţării noastre şi al altor ţări - în ceea ce priveşte gradul de pregătire şi informare despre ceea ce urmează. Am fi putut avea soluţii mai prompte, mai productive - teste, medicamente pregătite, materiale de protecţie. Deci, din acest punct de vedere, n-am fost foarte bine informat. Într-un fel, voiam să iau virusul şi să mă vindec pentru că presupunerea mea era că se va manifesta ca o gripă. Şi am vrut să fiu capabil să mă întorc să tratez oameni, cu asta mă ocup, pentru asta m-am pregătit. Magnitudinea cred că a surprins pe toată lumea. Cu siguranţă, e atât de important să transmitem mesajul mai departe ca să limităm contagiunea. Vedem date optimiste: numărul de oameni care necesită internare în New York e în scădere, în fiecare zi e nevoie de mai puţine ventilatoare, aşadar izolarea şi distanţarea socială funcţionează. Sper să apară mai multe soluţii în ceea ce priveşte tratamentul. Iar eu mă bucur că în clinica mea din New York vom testa anticorpii de săptămâna asta. Deci vom putea face teste de sânge care vor detecta anticorpii, deci ne vor arăta dacă a existat o infecţie anterioară şi, deci, imunitate. Facem asta în mod independent, în parteneriat cu laboratoare independente, nu finanţate la nivel federal. Asta înseamnă să fim creativi, să fim prompţi, să o luăm înaintea a ceea ce e acum disponibil pentru publicul larg.
Marius Pancu: Apropos de testare, cum arată situaţia în Statele Unite pentru că mă uit la ce se întâmplă în România - facem 5.000 de teste pe zi în cel mai optimist scenariu - raportat la o populaţie de 18 milioane de oameni ceea ce ni se pare foarte puţin.
Jake Deutsch: Aşa e. Situaţia devine mai bună aici. În New York există nişte limitări de testare pentru că cererea e foarte mare mai ales pentru cei cu boli grave, dar sunt din ce în ce mai multe teste disponibile. Laboratoarele cu care lucrez eu aveau un timp de răspuns de patru până la opt zile iniţial, acum ne dau rezultatele în 24 de ore. Deci, primesc resursele de care au nevoie pentru a face testele, aşa că venim din urmă. Am testat cam 2.500 de pacienţi în clinica mea, ceea ce nu e deloc puţin dacă luăm în considerare aria de persoane testate în SUA. Numărul e, oricum, mai mic decât ar trebui să fie, avem nevoie de testare în masă pentru a identifica pacienţii, avem nevoie de asta pentru a identifica persoanele asimptomatice şi avem nevoie de testare pe bază de anticori ca să ne dăm seama cine e imunizat şi se poate întoarce la activităţile normale fără să contribuie la răspândirea virusului.
Marius Pancu: Cum v-a schimbat experienţa prin care aţi trecut şi ce lucruri aţi învăţat din ea care să vă ajute în gestionarea pacienţilor Covid?
Jake Deutsch: Am văzut partea întunecată a infectării. Ca urmare a stării mele care a fost destul de gravă, a stării tatălui meu - una critică, mă temeam că nu o să supravieţuiască - legătura cu pacienţii e mult mai puternică. Dacă aveam simptome minore, poate doar o zi sau două de febră, aş fi putut să nu înţeleg cât de înspăimântător este să nu poţi să respiri, să fi îngrijorat că starea ţi se poate înrăutăţi şi vei avea nevoie de spitalizare. N-am mai avut niciodată un astfel de nivel de empatie. Sunt medic de urgenţă de 20 de ani şi am avut grijă de oameni cu atac cerebral, infarct, probleme care le puneau viaţa în pericol, dar netrecând prin asta eu însumi, nu mă poziţionam la acelaşi nivel de empatie.
Marius Pancu: Care a fost cel mai înspăimântător lucru în această perioadă?
Jake Deutsch: Mă temeam că nu o să mă fac bine. Totul e atât de nou cu privire la acest tip de infecţie, de ce unii oameni fac forme care duc la moarte, de ce unii oameni au forme atât de severe, nu e clar cu ce ne confruntăm. Teama de necunoscut, teama de moarte, m-au neliniştit. Dar, cu siguranţă mă simt mai bine acum, am o nouă abordare când consult pacienţii în fiecare zi, sunt foarte mândru să mă întorc la muncă, sunt foarte mândru de echipa mea care are grijă de pacienţi şi că pot să ajut. Văd o rază de speranţă în oamenii care se simt mai bine, în oamenii care interacţionează cu mai multă compasiune, cu mai multă grijă unii faţă de alţii. Se suprapune cu experienţa mea cu această boală şi văd lucrurile acestea în rândul oamenilor în fiecare zi, iar asta e super-optimist.
Marius Pancu: Văd multe dispute politice în SUA, multe războaie, multe ezitări la cel mai înalt nivel. Se reflecta asta în vreun fel asupra spitalelor?
Jake Deutsch: Cred că există o falie între spitale şi ceea ce se întâmplă acolo, pe de-o parte şi guvernanţi şi conferinţele lor de presă, pe de altă parte. E multă frustrare şi teamă, dar, până la urmă - vorbesc din experienţa mea şi a colegilor - când devii medic juri să nu faci niciun rău şi să-i ajuţi pe alţii. Asta e prioritatea noastră, în pofida disputelor politice şi a frustrărilor. Determinarea doctorilor din SUA de a-i ajuta pe oameni e aceeași ca oriunde altundeva în lume, e principala misiune a ceea ce facem și motivul pentru care ne trezim în fiecare dimineaţă.
Marius Pancu: În final, domnule doctor, transmiteţi-ne principala dumneavoastră recomandare pentru oamenii de oriunde s-ar afla în lume?
Jake Deutsch: Evident, distanţarea socială şi izolarea sunt importante. Dincolo de asta, ceea ce puteţi să faceţi ca să vă protejaţi e să fiţi vigilenţi. Dacă ieşiţi afară, vă faceţi cumpărăturile sau altă activitate urgentă, tot trebuie să respectatţi măsuri stricte ca să nu vă îmbolnăviţi. Dacă vă atingeţi faţa sau vă ajustaţi constant masca... Dacă vă atingeţi masca să o ajustaţi şi atinseserăţi înainte o clanţă, ceea ce aţi făcut, practic, a fost să vă atingeţi faţa de clanţă. Deci tot acest efort de a sta acasă, de a vă autoizola, poate fi anulat când trebuie să ieşiţi din casă. Cred că asta e cea mai importantă recomandare pe care o putem face tuturor: fiţi extrem de atenţi, luaţi-vă toate măsurile de precauţie. Când vă protejaţi, gandiţi-vă la asta ca la o situaţie de viaţă şi de moarte. Sper ca toată lumea să poate să respecte asta. Evident situaţia nu e la fel în fiecare ţară, dar învăţăm unii de la alţii. E minunat că distribuim informaţii utile. Există atâtea informaţii greşite, atât de multe ştiri false, încât trebuie să ne asigurăm că oferim sfaturi utile oamenilor pentru a rămâne sănătoşi.
Editor web: Liviu Cojan
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
