Decizia istorică de joi a Curții Supreme de Justiție a SUA cu privire la discriminarea pozitivă i-a pus pe cei doi judecători de culoare unul împotriva celuilalt, iar aceștia, opuși ideologic, au folosit un limbaj neobișnuit de tăios, lansând atacuri reciproce la persoană, potrivit CNN.
Opinia majoritară, redactată de președintele Curții Supreme John Roberts, arată că colegiile și universitățile nu mai pot lua în considerare rasa ca criteriu specific pentru aprobarea admiterii, afirmând că programele de la Harvard și Universitatea Carolina de Nord au încălcat Clauza Protecției Egale, deoarece nu au oferit obiective „măsurabile" pentru a justifica utilizarea rasei.
Judecătorul Clarence Thomas și ceilalți 4 conservatori ai Curții s-au alăturat opiniei lui Roberts. Dar Thomas, care în 1991 a devenit a doua persoană de culoare care a intrat în cea mai înaltă instanță a națiunii, a emis o lungă opinie concurentă care a atacat astfel de programe de admitere și a criticat argumentele prezentate de judecătoarea liberală Ketanji Brown Jackson, prima femeie de culoare care a intrat în componența instanței și care a scris propria sa opinie înflăcărată în acest caz.
Thomas a recunoscut anterior că a ajuns la Facultatea de Drept din Yale datorită acțiunii afirmative, dar a criticat de mult timp astfel de politici. El a vorbit în termeni personali, în timp ce își prezenta argumentul împotriva utilizării politicilor respective, pe care le-a descris ca fiind „preferințe fără cârmă, bazate pe rasă, concepute pentru a asigura un anumit amestec rasial în promoțiile admise".
„Chiar și în sudul segregat în care am crescut, indivizii nu erau suma culorii pielii lor", a scris Thomas.
„Deși sunt dureros de conștient de dezastrele sociale și economice care s-au abătut asupra rasei mele și a tuturor celor care suferă de discriminare", a adăugat el, „păstrez speranța pe termen lung că această țară se va ridica la principiile sale atât de clar enunțate în Declarația de Independență și în Constituția Statelor Unite: că toți oamenii sunt creați egali, sunt cetățeni egali și trebuie să fie tratați în mod egal în fața legii."
În timp ce Thomas își citea opinia de pe scaunul de judecată, Jackson, care a intrat în instanță anul trecut, privea în gol. Deși judecătoarea Sonia Sotomayor și-a citit opinia concurentă de pe bancă, Jackson nu și-a citit argumentele care le atacau pe cele ale lui Thomas și a acuzat majoritatea că are o „uitare ruptă de realitate" în modul în care hotărârea a anunțat „«daltonismul pentru toți» prin fiat juridic."
O notă de subsol aproape de finalul disidenței lui Jackson a atacat opinia lui Thomas, judecătoarea liberală acuzându-l pe colegul său că a demonstrat „o obsesie pentru conștiința rasială care depășește cu mult înțelegerea holistică a mea sau a UCN că rasa poate fi un factor care afectează experiențele de viață unice ale candidaților".
„Judecătorul Thomas aprinde prea mulți oameni de paie pentru a-i enumera sau stinge complet aici", a scris Jackson. „Concluzia este că cei care cer ca nimeni să nu se gândească la rasă (un paradox clasic al elefantului roz) refuză să vadă, cu atât mai puțin să rezolve problema elefantului din cameră - diferențele legate de rasă care continuă să împiedice realizarea întregului potențial al națiunii noastre.”
În opinia sa mai amplă, Jackson a declarat că argumentul invocat de contestatari, conform căruia programele de acțiune afirmativă sunt nedrepte, „face ca istoria și realitatea să fie ignorate în moduri prea numeroase pentru a fi numărate".
„Dar răspunsul este simplu: Țara noastră nu a fost niciodată oarbă la culoare", a spus Jackson.
În timp ce Jackson s-a recuzat din cazul Harvard, ea a audiat cazul UCN, iar opinia ei concurentă s-a concentrat pe acesta din urmă.
Thomas atacă apoi în mod explicit opinia lui Jackson.
„După cum vede ea lucrurile, suntem cu toții prinși inexorabil într-o societate fundamental rasistă, păcatul original al sclaviei și subjugarea istorică a americanilor de culoare determinându-ne și astăzi viața", a scris Thomas.
„Mai rău, judecătoarea Jackson își folosește observațiile sale generale despre relațiile statistice dintre rasă și anumite măsuri de sănătate, bogăție și bunăstare pentru a-i cataloga pe toți negrii drept victime", a scris Thomas într-un alt punct al opiniei sale. „Dorința ei de a face acest lucru este de neînțeles pentru mine."
O diplomă de drept de "15 cenți”
Thomas, unul dintre cei mai conservatori membri ai Curții, este cunoscut de mult timp pentru aversiunea sa față de politicile de discriminare pozitivă. El a declarat public că a ajuns la Yale datorită acțiunii afirmative, dar spune că stigmatul tratamentului preferențial i-a îngreunat găsirea unui loc de muncă după facultate.
În cartea sa de memorii, „My Grandfather's Son", Thomas spune că s-a simțit „păcălit" de albii paternaliști de la Yale care au recrutat studenți de culoare.
„După ce am absolvit Yale, am întâlnit un absolvent de culoare al Facultății de Drept de la Universitatea din Michigan care mi-a spus că a ținut neapărat să nu-și menționeze rasa în cererea de înscriere. Mi-am dorit din toată inima să fi făcut același lucru", a scris el. „Am învățat în cel mai greu mod că o diplomă de drept de la Yale însemna un lucru pentru absolvenții albi și altul pentru negri, indiferent cât de mult ar fi negat cineva acest lucru", a scris Thomas. „Ca simbol al deziluziei mele, am desprins un autocolant cu prețul de 15 cenți de pe un pachet de trabucuri și l-am lipit pe rama diplomei mele de drept pentru a-mi aminti de greșeala pe care am făcut-o mergând la Yale.”
În 2003, el a fost în opoziție în cazul Grutter v. Bollinger, care a permis utilizarea limitată a rasei în admiterea la facultate.
„Cred că negrii se pot realiza pe toate căile vieții americane fără amestecul administratorilor universitari", a scris el în opinia sa concurentă.
Editor : A.C.
