Coronavirusul pare să fie sub control în vestul Europei, dar experții avertizează că e posibil un al doilea val de îmbolnăviri, pentru că unii oameni nu mai respectă regulile. Pe insula spaniolă Mallorca, sute de turiști au fost filmați distrându-se pe străzi. Dansau fără măști, prea aproape unii de alții, așa că a fost nevoie de intervenția poliției pentru a pune capăt petrecerii. Astfel de scene au scandalizat comunitatea, deoarece Spania e în topul țărilor cu cele mai multe decese provocate de COVID-19. Mai exact, aproape 30 de mii.
În Spania, boala a făcut ravagii în casele de bătrâni, unde mii de beneficiari au murit fără măcar să ajungă la spital. Iar unele aziluri au fost închise de tot. Ana Ariza este printre copiii care și-au pierdut așa părinții, iar acum vrea ca autoritățile locale să-și asume responsabilitatea. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vinerea la ora 23:30 și în reluare sâmbăta de la ora 19:30.
La începutul crizei, auzeai doar laude pentru medici și asistente. Acum, însă, a venit rândul protestelor, mai ales la adresa politicienilor dintr-o țară marcată de miile de morți din căminele de bătrâni unde a lovit crunt coronavirusul.
Ana Ariza vrea să țină doliu în liniște, după ce și-a pierdut părinții în luna martie. Ambii au murit într-un azil de bătrâni. Espte posibil să se fi infectat reciproc, pentru că nu erau izolați.
„În azil nu era niciun dezinfectant și nici măști. La început, oamenii intrau și ieșeau liberi. Locatarii erau expuși fără nicio măsură de protecție”, povestește femeia.
Apoi, Anei i s-a spus că nu mai are voie să-și vadă părinții. Fără vreo explicație. Tatăl ei a fost primul răpus de boală. Câteva zile mai târziu s-a dus și mama.
„Mă copleșește tristețea. Mă apucă brusc plânsul, nu pot dormi, nu pot mânca. E atât de dureros”, mărturisește Ana.
Reprezentanții azilului au refuzat să acorde un interviu. Dar am stat de vorbă cu o îngrijitoare care a lucrat acolo. Nu vrea să-i fie divulgată identitatea, așa că îi vom spune Maria. Povestește că angajaților li s-a interzis inițial să poarte mască, pentru a nu-i speria pe locatari. Maria s-a infectat. Câteva săptămâni mai târziu, s-a îmbolnăvit și tatăl ei. Și a murit.
„Nu mai pot dormi. Iau tratament și fac terapie”, spune femeia.
Maria trăiește copleșită de vinovăția că și-a infectat tatăl.
Spitale copleșite. Decizie: Bătrânii din azile să nu mai fie primiți!
La început, cei responsabili au subestimat virusul și au comis erori fatale. Și a mai contat și partea politică.
În Spania, sistemul sanitar local e gestionat de fiecare provincie în parte. La Madrid, responsabilitatea aparține guvernului regional condus de conservatoarea Isabel Ayuso.
Până la sfârșitul lunii martie, spitalele nu mai făceau față. Tot mai mulți pacienți ajungeau în terapie intensivă, ceea ce a împins sistemul în pragul colapsului. Așa că spitalele au primit ordin să nu mai interneze rezidenții azilurilor de bătrâni, a scris presa locală.
Ziarul El Pais a publicat un videoclip dramatic - o întâlnire într-un spital cu medicii de la terapie intensivă:
„Persoanele în vârstă din casele de bătrâni nu sunt tratate”.
„Nu facem asta?”
„Nu, refuzăm să le tratăm”.
E-mailuri venite de la guvernul regional informează că „pacienții trecuți de o anumită vârstă și cu alte afecțiuni nu vor mai fi primiți în spitale”.
Președintele regiunii susține că era un anunț de principiu, nu un ordin.
„Este nedrept să te concentrezi doar pe Madrid. Au fost multe decese, dar și mai multe persoane au fost salvate. Și acum prezentați o înregistrare de la o singură întâlnire”, este reproșul pe care îl face Isabel Ayuso, președintele regiunii Madrid.
Guvernul regional, dat în judecată: „Genocid!”
Asociația pentru Protejarea Pacienților vrea să dea în judecată guvernul regional din Madrid - la fel și Ana Ariza, care și-a pierdut părinții. Pentru președintele organizației, Carmen Flores, evenimentele sunt scandaloase - cam 20.000 de oameni au murit în casele de bătrâni din Spania din cauza virusului.
„În mod clar, aici e vorba despre o responsabilitate penală. Aproape că se poate vorbi de un genocid, pentru că așa s-a întâmplat: oamenii au fost discriminați din cauza vârstei și a afecțiunilor preexistente”, susține Carmen Flores, de la Asociația pentru Protejarea Pacienților.
Ana Ariza se numără printre cei care cred că bătrânii puteau fi salvați. De aceea, va merge în instanță, vrea să afle ce s-a întâmplat cu adevărat.
„Părinții mei au trecut printr-un război civil și printr-un război mondial - nu au avut o viață ușoară. Mi se pare nedrept și foarte aspru felul în care au fost tratați de societatea noastră”, spune Ana Ariza.
Cert este că decesele din casele de bătrâni ale Spaniei au devenit o traumă națională.
Editare web: Luana Păvălucă