Sara Luchian este absolventă a Universității Harvard și face parte din echipa care lucrează la proiectul Virgin Hyperloop, primul mijloc de transport în comun inventat în ultimul secol - o capsulă care călătorește cu peste 1.000 de kilometri pe oră într-un tunel aproape vidat. Tânăra care trăiește acum la Los Angeles a intrat în istorie săptămâna trecută când a fost unul dintre primii doi pasageri care au testat acest nou mod de a călători. Într-un interviu pentru Digi24, ea a mărturisit că deși s-a născut și a crescut în America, rădăcinile ei românești i-au influențat cariera și modul de a fi. A vizitat România în urmă cu câțiva ani și spune că s-a simțit întotdeauna foarte legată de originile ei românești și de strămoși.
Alexandra Albu, jurnalist Digi24: Sara Luchian, conduci departamentul pentru experiența pasagerilor la Virgin Hyperloop și ești unul dintre primii doi pasageri care au călătorit într-o capsulă printr-un hyperloop, practic ai testat un nou mijloc de transport. Dar realizările tale sunt cu atât mai importante pentru noi pentru că ai o strânsă legătură cu România. Despre ce este vorba?
Sara Luchian: Îți mulțumesc mult! Aș vrea să încep cu o scurtă poveste despre mine. Părinții mei sunt amândoi români, au fost ingineri și au emigrat în Statele Unite cu doar câțiva ani înainte ca eu să mă nasc. Am crescut vorbind engleza și urmând cursurile școlilor de aici, dar m-am simțit întotdeauna foarte legată de originile mele românești și de strămoșii mei. Chiar am vizitat România acum câțiva ani. Îți mulțumesc pentru vorbele frumoase. Cred că inovația la care lucrăm se va putea aplica peste tot în lume, așa că nu cred că e doar o realizare americană, e una internațională.
Mama a vrut să se facă astronaut
Alexandra Albu: Mă întrebam dacă felul în care ai fost crescută sau istoricul părinților tăi ți-a influențat în vreun fel cariera?
Sara Luchian: Cel mai probabil, da. Așa cum spuneam, părinții mei au fost ingineri. În tinerețe, mama și-a dorit să fie astronaut sau mai bine zis, cosmonaut. Nu a reușit să-și îndeplinească visul, a devenit inginer. Poate n-a ajuns la stele, dar a ajuns aici, ceea ce mi-a permis mie să am la dispoziție o mulțime de oportunități. Am fost întotdeauna încurajată să mă interesez de știință, tehnologie, inginerie, matematică. M-am opus oarecum. Eu am o diplomă în psihologie și afaceri, ceea ce mi-a oferit o pregătire temeinică pentru partea de experiență a pasagerilor, dar am avut întotdeauna o afinitate pentru inginerie pentru că iată-mă, în mod neașteptat, la o companie unde sunt înconjurată de ingineri. Și faptul că apreciez diferite culturi, și locul de unde vin părinții mei m-a ajutat să înțeleg că trebuie să caut soluții potrivite pentru toată lumea și să mă extrag un pic din modul de abordare stric american și să mă gândesc cum putem face întreaga lume un loc mai bun. Cred că toate acestea au contribuit la felul în care mi-am ales drumul în viață.
Impresiile primului călător prin hyperloop
Alexandra Albu: Așa cum spuneam și mai devreme ești unul dintre primii doi pasageri care au călătorit printr-un hyperloop. Ne poți descrie acea experiență, pentru că e greu să găsești un termen de comparație?
Sara Luchian: A fost senzațional. A fost atât de palpitant. Și știu că mai degrabă a fost impactul psihologic al momentului, știind că vom scrie istorie călătorind printr-un hyperloop, dar a fost și emoționant pentru acceleram destul de repede. A fost o călătorie foarte scurtă, dar extrem de valoroasă și de neuitat. Fusesem avertizată că drumul nu va fi foarte lin și că ne vom opri brusc, pentru că am accelerat atât de repede, dar a fost mult mai plăcut decât mă așteptam și foarte silențios.
Cum arată viitorul transporturilor
Alexandra Albu: Cum arată viitorul transporturilor, al călătoriilor, pentru că nu pot să nu mă gândesc că mulți oameni, inclusiv în România, încă mai călătoresc cu căruța trasă de cai, așa că ceea ce faci tu pare cu secole înaintea noastră?
Sara Luchian: E o bună observație, avem atâtea moduri de a ne deplasa peste tot în lume. Dar acesta este primul mijloc de transport cu totul nou care apare după mai bine de un secol. Și motivul pentru care lucrăm la el este că poți păstra toate celelalte mijloace de transport, și multe își au în continuare rostul, pentru că nu vom reuși să legăm fiecare două puncte de pe hartă printr-un hyperloop, noi ne vom integra într-un ecosistem mai mare. Dar dacă rămânem doar la vechile mijloace de transport, vom continua să ne lovim de aceleași probleme: aglomerație, trafic, poluare. Noi căutăm o soluție care să răspundă nevoilor secolului XXI. Scopul nostru e să legăm orașele ca într-o uriașă rețea de metrou. Nu vrem să înlocuim toate celelalte mijloace de transport, dar vrem să îmbunătățim felul în care avem acces unul la celălalt, la familie, la locuințe ieftine și educație și servicii medicale de calitate și așa mai departe.
Nu e SF, vom putea călători așa în câțiva ani
Alexandra Albu: Crezi că vom trăi să vedem așa ceva în timpul vieții noastre?
Sara Luchian: Absolut! Eu am trăit această experiență la sfârșitul săptămânii trecute. E drept că pe o distanță mai scurtă. Felul în care au progresat lucrările e absolut excepțional, din punctul meu de vedere. Acum șase, șapte ani era doar o idee, iar duminică am pus-o în aplicare. Dacă am reușit să facem acest lucru în decurs de șase ani, de la o diagramă, de la un concept, la un vehicul funcțional care a transportat, în siguranță, doi pasageri, nu pot decât să-mi imaginez, deși am și niște certitudini, ce vom putea să realizăm în următorii șase ani. Vrem să obținem certificarea pentru noul nostru centru hyperloop în statul Virginia de Vest și sperăm să o primim în 2025-2026, iar primele rute cu pasageri vor apărea în câțiva ani după aceea. Nu e doar SF, nu mai e doar ficțiune, e ceva ce vom putea folosi în decurs de câțiva ani, nu câteva decenii.
Trenul hyperloop - o călătorie silențioasă și lină
Alexandra Albu: La ce ar trebuie să se aștepte viitorii pasageri de la o astfel de experiență?
Sara Luchian: E o întrebare foarte bună. Când mă gândesc la experiența pasagerilor, o privesc de la un capăt la altul, adică de la momentul în care te gândești că vrei să călătorești undeva și trebuie să ajungi într-o stație: cât de departe e stația de casa ta, cât de ușor e să ajungi acolo, ne gândim să plasăm mai multe stații într-un soi de rețea sau dacă nu se poate așa atunci stațiile sau portalurile, cum le spunem noi, să fie aproape de centrul orașului. Fiecare capsulă va putea transporta până la 28 de pasageri și toți au aceeași destinație, nu vor fi stații pe traseu unde unii să urce și alții să coboare. Va fi curat, silențios, lin. Capsula în care am călătorit eu e un vehicul de testare, are loc doar pentru doi pasageri, n-am putut sta în picioare, deși eu sunt destul de mică de înălțime, probabil aș fi putut, dar în capsula de transport vei putea sta în picioare, vei putea să te miști dintr-o parte în alta a culoarului, vei avea acces la bagaje, va fi mult mai confortabilă și spațioasă.