Salman Rushdie a povestit pentru BBC ce își amintește el din atactul de acum doi ani când a fost înjunghiat pe scenă. Autorul care a câștigat premiul Booker spune că ochiul său atârna pe față ca „un ou ușor fiert” și că pierderea unui ochi „îl întristează în fiecare zi.”
Acesta spune că își amintește că se gândea că va muri. Salman Rushdie spune că folosește noua sa carte, Knife, ca pe o modalitate de a lupta împotriva a ceea ce s-a întâmplat.
Atacul a avut loc la un institut din New York în august 2022, atunci când se pregătea să de un discurs. El își amintește cum atacatorul „a venit sprintând pe scări” și l-a înjunghiat de 12 ori, inclusiv în gât și abdomen, într-un atac care a durat 27 de secunde: „Nu puteam să lupt împotriva lui. Nu puteam să fug de lângă el”.
Autorul spune că el a căzut pe podea unde a stat „într-o cantitate spectaculoasă de sânge” în jurul său. Acesta a fost transportat la spital cu elicopterul și a stat șase săptămâni acolo, refăcându-se. Născut în India având rădăcini britanice și americane, scriitorul în vârstă de 76 de ani este unul dintre cei mai influenți autori din era modernă.
Salman Rushdie a petrecut mai mulți ani ascunzându-se după ce a primit amenintări asupra vieții în urma publicării în 1988 a cărții „The Satanic Verses”. Acesta recunoaște că s-a gândit că cineva ar putea „să sară din public” într-o zi: „Ar fi fost absurd să nu îmi treacă prin minte”.
Scriitorul spune că a avut coșmaruri despre un atac cu două zile înainte și din această cauză nu a mai vrut să meargă la eveniment. Cu toate acestea, el s-a gândit că: „Este doar un vis. În plus, sunt plătit destul de bine. Toată lumea și-a cumpărat bilet. A trebuit să merg”.
Cum a fost Salman Rushdie afectat după atac
Atacul i-a distrus autorului ficatul și mai mulți nervi din ochiul său drept. Ochiul său „Era ca și cum atârna pe fața mea, pe obraz, ca un ou ușor fiert”. Acesta spune că pierderea unui ochi îl „întristrează în fiecare zi”. Mai mult, adaugă că trebuie să aibă grijă cum merge pe scări, când traversează pe stradă sau chiar și atunci când toarnă apă într-un pahar. Însă, cu toate acestea, el se consideră norocos că nu i-a fost afectat creierul: „Asta înseamnă că încă sunt capabil să fiu eu însumi”.
Henry Reese, moderatorul care se ocupa de evenimentul în care autorul a fost atacat, a declarat pentru BBC că își dorește să fi făcut mai multe pentru a preveni atacul: „Simți că dacă ai fi acționat mai repede, multe dintre acestea ar fi putut să fie evitate”. Însă recunoștința scriitorului către toți oamenii care l-au ajutat, inclusiv către Henry Reese este clară încă de la începutul cărții Knife, aceasta fiind dedicată „către toți oamenii care m-au salvat”.
Ce ar vrea să îi transmită Rushdie atacatorului său
Pentru prima dată, Salman Rushdie a declarat ce ar fi vrut să îi transmită atacatorului său. Hadi Matar, în vârstă de 26 de ani, a fost condamnat pentru înjunghierea autorului. Acesta a declarat că nu este vinovat și este reținut fără cauțiune. În cadrul unui interviu cu New York Post din închisoare, Matar spune că el s-a uitat la videoclipuri cu Salman pe YouTube, spunând că „Nu îi plac oamenii care sunt atât de necinstiți”.
În cartea sa noua Knife, scriitorul are o conversație imaginară cu atacatorul său, în cadrul căreia îi răspunde: „În America, mulți oameni pretind că sunt onești, însă ei poartă măști. Ar fi acesta un motiv să îi ucizi pe toți?”. Salman nu l-a întâlnit niciodată pe Matar, însă ar putea să îl întânească la tribunal când se va da curs cazului.
Procesul a fost amânat după ce avocații acuzatului au spus că sunt îndreptățiți să analizeze cartea lui Salman pentru că ar putea să găsească dovezi. Se așteaptă ca procesul să aibă loc în toamnă.
De ce a fost „The Satanic Verses” atât de controversată?
Salman Rushdie a devenit faimos cu „Midnight's Children” în 1981, care s-a vândut în mai mult de un milion de copii doar în Marea Britanie. Însă cea de a patra carte a sa, „The Satanic Verses”, care cuprindea descrierea profetului islamic Muhammad și referințele sale la religie, a fost considerată profană și a fost interzisă în mai multe țări musulmane.
Ayatollah Ruhollah Khomeini, liderul de atunci al Iranului a emis un decret religios în 1989 pentru asasinarea lui Rushdie, oferind 3 milioane de dolari pentru cine îl omoară. Acest decret nu a fost niciodată anulat, astfel că Rushdie a fost forțat să se ascundă pentru aproape un deceniu și a cerut un bodyguard armat după ce a primit mai multe amenințări cu moartea.
Salman Rushdie, care nu este musulman, fiind ateu, a fost întotdeauna un avocat vocal care luptă pentru libertatea de exprimare. El a avertizat că „a devenit mult mai dificil de atât”. Acesta a adăugat și că „Mulți oameni, inclusiv munți tineri, îmi pare rău să spun, și-au format opinia că restricțiile pentru libertatea exprimării sunt de cele mai multe ori o idee bună. Desigur, ideea libertății este aceea că trebuie să permiți discursuri cu care nu ești de acord”.
„Acum îi iubesc ochiul care a rămas intact și mai mult pentru modul în care vede lumea”
Cu un an înainte de atac, Salman se căsătorise cu soția sa cu numărul cinci, poeta americană Rachel Eliza Griffiths. Aceasta a declarat pentru BBC că atunci când a fost anunțată de atac, pur și simplu „a început să strige”, fiind cea mai groaznică zi din viața sa. Mai mult, aceasta descrie cum a fost să se afle alături de autor în timp ce doctorii îl operau la ochi : „Îi iubesc ochii, iar el a plecat de acasă cu doi, apoi viețile noastre s-au schimbat. Acum îi iubesc ochiul care a rămas intact și mai mult pentru modul în care vede el lumea”.
Salman Rushdie spune că Knife poate fi „cel puțin la fel ca o poveste de dragoste” și ca o poveste de groază: „Au fost două forțe în coliziune. Una a fost forța violenței, fanaticismului, bigotismului, iar cealaltă a fost forța dragostei. Și, desigur, forța iubirii este întruchipată în figura soției mele, Eliza. Iar în final, forța iubirii este mai puternică decât cea care aduce ură”.
Autorul spune că va participa la evenimente publice din nou, însă va fi mai atent: „Întrebarea despre securitate va fi prima care va fi adresată, iar dacă aceasta nu este cum vreau eu, nu mă voi duce. Nu vreau o viață restricționată sau închisă. Îmi voi trăi viața cum vreau.”
Editor : C.S.
