Rusia a obţinut sau e aproape de a obţine ceva ce nu a reuşit pe tot parcursul Războiul Rece: să schimbe cursul evenimentelor politice din Statele Unite, prin manipularea opiniei publice americane. Iar ce a ieşit la iveală cu privire la amestecul în alegerile de anul trecut, pentru Casa Albă, e doar vârful acestui iceberg, spun foşti şi actuali oficiali americani. În cel mai recent număr al revistei TIME, jurnaliştii analizează felul în care Rusia poartă un război incredibil de periculos, prin intermediul reţelelor sociale.
La începutul lunii martie, oficialii de la vârful serviciilor de informaţii americane aveau pe masă un raport extrem de îngrijorător. Documentul vorbea despre un război intrat într-o altă fază - Rusia nu mai era interesată de atacuri cibernetice rudimentare, îndreptate împotriva politicienilor. Spargerea unor adrese de e-mail devenise o miză prea mică. Se trecuse la un război informaţional mult mai sofisticat, mai subtil şi pe termen lung. Iar fiecare atac putea fi concentrat în maximum 140 de caractere, cât are o postare pe Twitter. Cum funcţionează: să presupunem că un angajat al Departamentului Apărării din Statele Unite citeşte pe Internet o ştire despre un eveniment. Dă click, like, share şi aşa mai departe. Ulterior, îi apare pe Twitter un mesaj cu un link către un articol pe acelaşi subiect. Dă click. Fără să ştie, e redirecţionat către un server controlat de Rusia. Tot fără să ştie, descarcă un program care le dă hackerilor ruşi acces la telefonul, calculatorul şi conturile lui de pe reţele sociale. Acesta nu e doar un scenariu. S-a întâmplat anul trecut cu 10.000 de utilizatori de Twitter care lucrează în Statele Unite în domeniul Apărării. Aşa se poartă acum războiul informaţional dintre Rusia şi Occident, spun jurnaliştii revistei Time. Experţii sunt cât se poate de fermi: ameninţarea e fără precedent.
James Clapper, fost director al Comunităţii americane de informaţii: „Dacă e să fi existat vreodată un apel cu adevărat disperat la vigilenţă şi la acţiune, în faţa ameninţărilor la însăşi baza sistemului nostru democratic, ei bine, apelul vine ca urmare a acestui episod. Sper că poporul american conştientizează gravitatea acestei ameninţări şi că o vom combate împreună, înainte de a măcina şi mai mult fundamentele democraţiei noastre.”
Ruşii sunt conştienţi că au dezvoltat o armă extrem de puternică. Cel mai bine a descris-o, anul trecut, un consilier de-ai lui Vladimir Putin. El a comparat evoluţia strategiilor ruseşti din războiul informaţional cu momentul în care Uniunea Sovietică obţinea arma nucleară în anii '40. Cu alte cuvinte, Rusia simte că, în sfârşit, are ceva care îi permite să discute de la egal la egal cu americanii, când vine vorba de ameninţări. Cu decenii în urmă, era vorba de pericolul anihilării reciproce, dacă ambele părţi foloseau arma nucleară. Acum, pericolul din spaţiul virtual a devenit similar, dacă nu chiar mai mare decât ameninţarea militară.
Gen. David Petraeus, fost director CIA: „Cealaltă ameninţare e, poate, mai îngrijorătoare. E vorba de exploatarea oportunităţilor date de Internet, de reţelele sociale şi de capacitatea de a amplifica un mesaj în spaţiul cibernetic. Mai ales când vine vorba despre o ţară atât de pricepută şi de sofisticată, când vine vorba de informatică, precum Rusia.”
Soldaţii cibernetici ai Rusiei pot să creeze extrem de uşor mesaje special adaptate pentru fiecare ţintă. Sunt oameni, dar şi roboţi care se ocupă cu asta şi manipulează ce vedem pe reţelele sociale. Iar Rusia acţionează în toate sferele Internetului. De la articole false, la diverse activităţi pe reţelele sociale. Serviciile de informaţii americane spun că agenţii Moscovei cumpără inclusiv reclame pe Facebook, pentru a-şi disemina intoxicările către grupuri bine stabilite de utilizatori. Pas cu pas, se ajunge la ceva numit procesul de gaslighting. Înconjuraţi de atât de multe minciuni, oamenii nu mai ştiu ce să creadă, ce e adevărat şi ce e fake news. În cele din urmă, se îndoiesc de tot, chiar şi de instituţiile democratice din ţările în care trăiesc. Acesta e obiectivul Rusiei, pe termen lung: să decredibilizeze, să destabilizeze şi să creeze tensiuni în ţările pe care le consideră inamice.