Coreea de Nord a introdus recent o nouă lege cuprinzătoare care urmărește eliminarea oricărui tip de influență străină, pedepsind dur pe oricine este prins cu filme străine, îmbrăcăminte sau chiar tunsori. Măsura are ca principal scop menţinerea tineretului nord-coreean departe de tendinţele „decadente” ale Occidentului. Însă, pedepsele pentru cei care sunt prinși că se uită la filme sau conținut din afara țării nu sunt o noutate.
Yoon Mi-so spune că avea 11 ani când a văzut pentru prima dată un bărbat executat pentru că a fost prins uitându-se la un film sud-coreean. Întregul cartier a fost pus să privească execuția.
„Dacă nu ar fi făcut-o, ar fi fost catalogată ca trădare”, a declarat aceasta pentru BBC, din casa ei din Seul.
Paznicii nord-coreeni se asigurau că toată lumea știa că pedeapsa pentru contrabanda cu videoclipuri ilicite este moartea.
„Am o amintire puternică a bărbatului care a fost legat la ochi, încă îi văd lacrimile curgând. A fost o traumă puternică pentru mine. L-au pus pe un țăruș și l-au legat, apoi l-au împușcat”, a spus Yoon Mi-so.
Fără internet, fără rețele sociale și doar câteva canale de televiziune controlate de stat, concepute strict pentru propagandă, aceasta este viața în Coreea de Nord.
Acum, Kim Jong Un a introdus o nouă lege cuprinzătoare împotriva a ceea ce regimul descrie ca „gândire reacționară”. Oricine este surprins cu cantități mari de conținut video din Coreea de Sud, Statele Unite sau Japonia este condamnat la moarte. Cei care sunt surprinși că urmăresc un astfel de conținut sunt condamnați la 15 de ani într-un lagăr de muncă.
Pedepse dure sunt și pentru alte „comportamente antisocialiste”.
„Otrăvuri periculoase”
Recent, Kim Jong Un a scris o scrisoare în mass-media de stat prin care a solicitat Ligii Tinerilor din țară să ia măsuri împotriva „comportamentului neplăcut, individualist, antisocialist” în rândul tinerilor. El vrea să oprească vorbirea străină, coafurile și hainele pe care le-a descris drept „otrăvuri periculoase”.
Daily NK, o publicație online din Seul cu surse din Coreea de Nord, a scris că trei adolescenți au fost trimiși într-o tabără de reeducare pentru că și-au tuns părul ca idoli K-pop și că au purtat pantalonii suflecați peste gleznă.
Analiștii spun că prin aceste măsuri Kim Jong Un încearcă să oprească informațiile externe care ajung la oamenii din Coreea de Nord pe măsură ce viața în țară devine din ce în ce mai dificilă.
Se crede că milioane de oameni suferă de foame, iar liderul nord-coreean dorește să se asigure că sunt încă hrăniți cu propaganda statului.
Ce spune legea?
Publicația Daily NK a fost prima care a obținut o copie a legii.
„Se afirmă că, dacă un muncitor este prins, șeful fabricii poate fi pedepsit, iar dacă un copil este problematic, părinții pot fi pedepsiți și ei. Sistemul de monitorizare reciprocă încurajat de regimul nord-coreean este reflectat în mod agresiv în această lege”, a declarat Lee Sang Yong, editor-șef la Daily NK, pentru BBC.
„Cu alte cuvinte, regimul a concluzionat că s-ar putea forma un sentiment de rezistență dacă ar fi introduse culturi din alte țări”, a mai spus acesta.
Choi Jong-hoon, unul dintre puținii dezertori care au ieșit din țară în ultimul an, a declarat pentru BBC că „cu cât vremurile sunt mai grele, cu atât regulile, legile, pedepsele devin mai aspre”.
Însă, represiunile anterioare au demonstrat doar cât de inventivi au fost oamenii care circulă și urmăresc filme străine care sunt de obicei introduse de contrabandă peste granița cu China.
De câțiva ani, filmele au fost transmise pe stick-uri USB care sunt acum la fel de „obișnuite ca pietrele”, spune Choi Jong-hoon.
Sunt ușor de ascuns și sunt, de asemenea, criptate prin parolă.
„Dacă introduceți parola greșită de trei ori la rând, USB-ul își șterge conținutul. Puteți chiar să o setați, astfel încât acest lucru să se întâmple după o introducere incorectă a parolei, dacă conținutul este extrem de sensibil. Există, de asemenea, multe cazuri în care USB-ul este setat, astfel încât să poată fi vizualizat o singură dată pe un anumit computer, astfel încât să nu îl puteți conecta la alt dispozitiv sau să-l dați altcuiva”, a mai declarat acesta.
Mi-so își amintește cum cartierul ei s-a străduit să urmărească filme.
Ea spune că odată au împrumutat o baterie de mașină și au conectat-o la un generator pentru a obține suficientă energie electrică pentru a alimenta televizorul. Își amintește că a văzut o dramă sud-coreeană numită „Stairway to Heaven”.
Această poveste de dragoste epică despre o fată care se luptă mai întâi cu mama vitregă și apoi cu cancerul pare să fi fost populară în Coreea de Nord în urmă cu aproximativ 20 de ani.
Kim Geum-hyok spune că avea doar 16 ani în 2009, când a fost capturat de gardieni dintr-o unitate specială înființată pentru a vâna și a aresta pe oricine împărtășește videoclipuri ilegale.
Îi dăruise unui prieten câteva DVD-uri cu muzică pop sud-coreeană pe care tatăl său le trecuse din China. Spune că a fost lovit cu pumnul și cu piciorul în mod repetat timp de patru zile.
Geum-hyok provine dintr-una din familiile de elită ale Phenianului, iar tatăl său a reușit în cele din urmă să mituiască gardienii pentru a-l elibera.
Mulți dintre cei prinși pentru infracțiuni similare în acel moment au fost trimiși în lagăre de muncă. Dar acest lucru nu s-a dovedit a fi suficient de descurajant, astfel încât sentințele au crescut.
Dimensiunea unora dintre lagărele de prizonieri din Coreea de Nord s-a extins în ultimul an, iar riscul la care se supun cei care vor să vizioneze conținut din afara țării să expun la un risc uriaș.
„A viziona un film este un lux. Când vremurile sunt extrem de dificile, când cu greu se găsește mâncare, trimiterea unui membru al familiei într-un lagăr de muncă poate fi devastatoare.”
De ce o mai fac oamenii?
„Nimeni nu ne poate înfrânge curiozitatea. Am vrut să știm ce se întâmplă în lumea exterioară”, spune Geum-hyok, pentru care aflarea în cele din urmă a adevărului despre țara sa i-a schimbat viața.
El a fost unul dintre puținii privilegiați nord-coreeni cărora li s-a permis să studieze la Beijing, unde a descoperit internetul.
„După ce mi-am dat seama că se întâmplă o tranziție în creierul meu, era prea târziu, nu mai puteam să mă întorc”.
Guem-hyok a fugit în cele din urmă la Seul.
Și Yoon Mi-so își trăiește acum visul în Seul. Primul lucru pe care l-a făcut în noua ei țară a fost să viziteze toate locurile pe care le-a văzut în filmul „Stairway to Heaven”.
Dar, povești ca ale lor devin din ce în ce mai rare.
Părăsirea țării a devenit aproape imposibilă odată cu actualul ordin de a fi împușcat oricine încearcă să treacă granița.
Iar noua lege a dictatorului nord-coreean ca înrăutăți lucrurile.
Editor : Robert Kiss
