Rusia și Sudan au convenit să înființeze o bază navală rusă lângă Port Sudan. Încă din 2017, președintele de atunci al Sudanului, Omar al-Bashir, și președintele rus Vladimir Putin, au ajuns la un acord în privința acestui proiect, iar Occidentul nu pare să aibă un răspuns la această mișcare, care va întări prezența militară a Moscovei pe continentul african.
Malik Agar, vicepreședintele Consiliului sudanez de tranziție pentru suveranitate, dominat de armată, nu a lăsat nicio îndoială cu privire la poziția țării sale în comentariile făcute în iunie în marginea Forumului Economic Internațional de la Sankt Petersburg (SPIEF). Sudanul este într-adevăr interesat de relansarea unui acord privind construirea unui hub naval rusesc în Port Sudan, orașul-port de la Marea Roșie, a spus Agar, potrivit cotidianului sudanez Sudan Tribune, notează DW.
Sudanul și Rusia au discutat de ani de zile un astfel de acord. Potrivit revistei online „Understanding War”, încă din 2017, președintele de atunci al Sudanului, Omar al-Bashir, și președintele rus Vladimir Putin, au ajuns la un acord privind construirea unei baze rusești cu spațiu pentru câteva sute de soldați și patru nave. Al-Bashir, unul dintre cei mai vechi dictatori africani, a fost înlăturat de la putere în 2019 și a fost acuzat de crime de război la Curtea Penală Internațională unde trebuia să fie judecat.
Cu toate acestea, din cauza instabilității politice care a urmat apoi în Sudan, parlamentul nu a putut ratifica contractul. Dar, discuțiile au fost reluate recent, aparent chiar cu mai mult succes.
La sfârșitul lunii mai, comandantul șef adjunct al armatei sudaneze (SAF) Yasser al-Atta a anunțat că Sudanul și Rusia vor semna o serie de acorduri militare și economice în săptămânile următoare.
Aurul este una dintre resursele importante ale Sudanului
Acordul Moscovei cu reprezentanții statului Sudan indică o schimbare importantă a planurilor. În conflictul dezastruos care a izbucnit anul trecut între armata sudaneză și forțele rebele RSF, Kremlinul a susținut la început RSF, în special pentru că gruparea de mercenari Wagner a obținut anterior drepturi de exploatare a zăcămintelor de aur din Sudan. Aceste drepturi sunt o sursă constantă de valută străină pentru Rusia, deoarece operează sub radarul sancțiunile occidentale impuse după invazia sa pe scară largă în Ucraina din 2022.
Situația militară din Sudan rămâne însă neclară, potrivit lui Hager Ali, politolog la Centrul de cercetare al Institutului German pentru Studii Globale și Zonale (GIGA) din Hamburg.
"Dar Rusia vrea acum să-și diversifice sprijinul în Sudan. În plus, Port Sudan este situat în zona controlată de SAF. Dacă Rusia vrea o bază navală acolo, trebuie să discute cu SAF", a spus ea. Nu este sigur ce impact ar avea această discuție asupra conflictului în curs.
Rusia s-a oferit să ofere ajutor militar „nerestricționat” pentru SAF
În schimbul că i se permite să mențină prezența marinei în Sudan, se pare că Rusia s-a angajat să ofere sprijin militar Forțelor Armate Sudaneze (SAF). Viceministrul rus de externe Mihail Bogdanov a promis SAF „ajutor militar nerestricționat”, potrivit revistei online „Understanding War”.
Chiar și în anii precedenți, armata sudaneză și-ar fi dorit să aibă avioane de luptă precum SU-30 și SU-35, precum și rachete de apărare aeriană precum sistemul S-400 din Rusia, a declarat politologul Andreas Heinemann-Grüder de la Centrul pentru Studii Avansate de Securitate, Strategie și Integrare (CASSIS) din orașul german Bonn.
"Dar, până acum, rușii au fost sceptici cu privire la aceste dorințe. Nu știm dacă acum vor adopta o altă abordare sau ce arme le-a oferit Rusia sudanezilor în schimbul bazei navale", a declarat Heinemann-Grüder pentru DW.
Rusia are câteva cărți bune de jucat în negocieri, potrivit lui Ali: „Cu cât conflictul durează mai mult, cu atât SAF are nevoie de mai multe arme. Acest lucru este valabil mai ales pentru forțele aeriene sudaneze, care trebuie să opereze și în regiuni îndepărtate. Din acest motiv, pot folosi foarte bine armele rusești.”
Același lucru este valabil și pentru combustibil, care a lipsit de mult timp. „De mult timp, combustibilul a fost importat de miliția Wagner prin Ciad”, a spus Ali, adăugând că, în viitor, Rusia ar putea să-l livreze prin noua sa bază navală din Sudan.
Analiștii de la „Understanding War” scriu că această bază ar fi o continuare logică a acțiunilor militare rusești pe continentul african. După implicarea Rusiei în războiul civil sirian, de partea președintelui Bashar Assad, revista relatează că Rusia are deja o bază navală în Tartus, în sudul Siriei, pe care o folosește pentru a trimite provizii logistice în Africa, și în special în Libia, care se află, de asemenea, în strânsoarea unui război civil.
Libia, la rândul său, acționează ca un cap de pod pentru a trimite mai mult sprijin țărilor din Africa subsahariană.
„Sudanul este o altă piesă din puzzle-ul strategiei Rusiei în Africa”, a explicat Ali. Același lucru s-a întâmplat și în cazul comerțului cu arme și în ceea ce privește alte implicări rusești pe continent, mai ales mai la vest. „Moscova urmărește interese diferite: pe termen scurt, mediu și lung”, a adăugat el.
Ce efecte au planurile Rusiei din Africa asupra Europei
Aceste obiective au consecințe și în Europa, a spus Heinemann-Grüder.
„Rușii își folosesc puterea pentru a exploata haosul care se desfășoară în diferite țări africane – nu doar în Sudan. Ei susțin și alți puciști, cum ar fi în Mali, Ciad, Burkina Faso și Niger. Acolo, această cooperare cu puciștii nu duce la o stabilizare a situației, ci, dimpotrivă, la o escaladare a conflictelor interne”, a spus el.
În cazul Sudanului, acesta a spus că nu poate exclude mișcările în masă ale refugiaților către Europa.
„De aceea, Europa s-ar putea întreba, de exemplu, dacă ajutorul pentru dezvoltare acordat țărilor controlate de puciști nu ar trebui să fie dependent de anumite condiții – de exemplu, condiția ca o cooperare militară cu rușii să aibă consecințe asupra cooperării pentru dezvoltare, sau poate chiar asupra cooperării umanitare", a adăugat el.
Franța a făcut deja acest lucru, a explicat expertul. „Dar, în general”, a spus el, „nu văd nicio poziție occidentală uniformă în această privință”.
Editor : M.I.
