FOTO: Facebook Vlad Plahotniuc (în stânga Victoriei Nuland)
În fostele campanii electorale din Moldova, o țară săracă prinsă între Est și Vest, cel mai zelos partid prorus câștiga voturi afișând fotografii ale liderului său de la o întâlnire la Kremlin cu Vladimir Putin. Zilele acestea, însă, o altă fotografie aduce popularitate pentru aliații Moscovei din cea mai săracă țară a Europei: ea o înfățișează pe Victor Nuland, asistentul secretarului de stat, stând alături, la Washington, de Vlad Plahotniuc, cea mai de temut persoană din Moldova, un mogul aparent prooccidental cu o reputație atât de toxică, încât chiar și prietenii săi politici încearcă de obicei să stea la distanță de el în public, notează The New York Times. Cotidianul precizează că lui Plahotniuc i se spune „Plaha”, cuvânt care în rusă înseamnă „butucul călăului”.
Liderii proruși sunt încântați de fotografie. „Din punct de vedere politic, cinic vorbind, desigur că este benefică pentru mine”, a declarat liderul Partidului Socialiștilor, Igor Dodon.
Faptul că Statele Unite ar avea înțelegeri cu asemenea persoane dezavuate de public i-a dezamăgit pe mulți moldoveni, în special pe cei care împărtășesc dorința Washingtonului de a scoate țara de pe orbita Rusiei și a o orienta către Occident, arată The New York Times.
„Toți am fost șocați când a apărut fotografia”, a mărturisit jurnalista Natalia Morari. „Nimeni nu-l consideră pe Plahotniuc proeuropean. El este pro-Plahotniuc și procorupție”, adaugă Morari. Recunoaște că probabil sunt exagerate și poveștile despre puterea pe care o are în prezent Plahotniuc, și despre păcatele lui din trecut, însă mulți dintre moldovenii care sunt cu adevărat prooccidentali au interpretat întâlnirea de la Washington drept o „trădare”, a explicat Natalia Morari.
„Dacă Washingtonul îl sprijină în mod real pe Plahotniuc este o chestiune care rămâne în dezbatere și este, de asemenea, o chestiune aflată în centrul strategiei americane în noul său Război Rece pe care îl duce cu Moscova pentru influența în fostele teritorii sovietice. Ca să formulăm mai simplu: oare ar trebui ca Occidentul, nerăbdător să izoleze Rusia și pe aliații ei, să recurgă la ajutorul unor oameni ca Plahotniuc?”, se întreabă The New York Times.
Cotidianul notează că Departamentul de Stat a refuzat să comenteze oficial despre întâlnirea la care a luat parte Plahotniuc, iar omul de afaceri, la rândul său, a refuzat să acorde un interviu publicației americane.
În continuare, The New York Times schițează un profil al omului de afaceri și notează că nu sunt clare nici care sunt simpatiile lui Plahotniuc și nici măcar cetățenia lui. Opozanții spun că are pașapoarte eliberate de Rusia, Moldova și România și că a locuit un timp în România sub o altă identitate. Partidul său nu răspunde la întrebările referitoare la cetățenia omului de afaceri și la identitățile folosite anterior.
The New York Times îl citează și pe un oponent al lui Plahotniuc, Grigore Petrenco. Acesta a explicat că cea mai de preț pârghie pe care o are Plahotniuc este lupta geostrategică dintre Moscova și Washington, care i-au permis să se dea drept un prieten al Occidentului.
În cazul multor moldoveni, fotografia întâlnirii dintre Plahotniuc și Nuland n-a făcut decât să le confirme puterea lui Plahotniuc, notează publicația americană.
După întâlnire, televiziunile controlate de Plahotniuc s-au grăbit să anunțe că Statele Unite îi acordă sprijin oligarhului pentru că văd în el o ancoră de stabilitate și o garanție pentru drumul Moldovei către Vest. La rândul lor, mediile proruse au prezentat întâlnirea ca o dovadă că Washingtonului nu-i pasă de starea de sărăcie a oamenilor obișnuiți, ci numai de jocurile geopolitice și de interesele unei elite profund corupte.
Fostul premier Iurie Leancă acuză faptul că Plahotniuc s-a folosit de Washington ca să-și spele reputația. Totuși, adaugă fostul șef al diplomației, doamna Nuland avea dreptul să se întâlnească cu el. Cei de la Washington „vorbesc cu oameni care au putere reală în întreaga lume. Iar el (Plahotniuc – n.r.) are puterea reală în această țară”, conchide Iurie Leancă în finalul articolului publicat de „The New York Times”.