La granița Estoniei cu Rusia există un oraș-fantomă. În timpul Războiului Rece, Sillamäe nu exista oficial. Aparţinea Uniunii Sovietice și a fost pur şi simplu înlăturat de pe hartă. După ce Estonia a devenit independentă, în 1991, existența sa nu a mai fost negată. O echipă Deutsche Welle a vizitat acest loc misterios, care încă nu s-a trezit complet din somn.Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vinerea la ora 23:30 și în reluare sâmbăta de la ora 19:30.
Când Nadejda Artamonova se plimbă prin orașul natal, Sillamäe, alături de iubitul ei, încă observă relicve din epoca sovietică: ruine de fabrici pe care este inscripționat cuvântul rusesc pentru „pace”. Dar în aceste fabrici, activitățile desfășurate în secret decenii la rând numai pașnice nu au fost.
„Părinții mei au crescut în Rusia și au fost trimiși la muncă nu departe de aici. La acea vreme, Sillamäe era un oraș închis - pur și simplu nu aveai voie să intri”, povestește tânăra.
Asta pentru că micul oraș de la Marea Baltică era un centru al activităților nucleare sovietice. Oficial, nici nu exista. Nici măcar nu era marcat pe hărțile din epoca sovietică.
Prăpastia dintre generații
Astăzi, orașul aparține Estoniei și Uniunii Europene. Dar cei mai mulți locuitori s-au născut în Rusia. Persoanele în vârstă, cu precădere. Mihail Kafanov încă se mândrește cu exploatarea în secret a oxidului de uraniu din regiune. Acest capitol din trecutul său poate fi văzut la muzeul de istorie locală. Kafanov a fost angajat la o fabrică de îmbogățire a uraniului.
„Dacă nu am fi început aici, în acele condiții dificile, nu am fi avut niciodată uraniu sau bomba atomică. Și ce ar fi însemnat asta pentru soarta Uniunii Sovietice? America avea deja bomba atomică”, spune Mihail Kafanov, fost miner.
Astfel de opinii o fac pe Nadejda să se cutremure. Imaginea unui oraș interzis încă persistă peste Sillamäe și de aceea, majoritatea tinerilor pleacă. Tânăra de 30 de ani s-a gândit și ea să se mute în capitala Estoniei, Tallinn.
„Am crescut în era post-sovietică, așa că vechile prejudecăți despre Sillamäe sunt o povară. Mi-aș dori să fie un oraș al prezentului. Dar avem nevoie de mai multă atenție și de investiții”, arată tânăra.
IT-ul, salvarea unui oraș cu trecut întunecat
Nu se mai exploatează uraniu aici. Dar grămezile de șist, folosite ca sursă de energie, sunt împrăștiate în toată regiunea. Acum, viitorul orașului Sillamäe ar putea fi diferit. Nadejda studiază programare la o școală de tehnologia informației nou-înființată. Câțiva dintre milionarii de start-up din Estonia au făcut posibil acest lucru. Este o modalitate prin care orașul poate scăpa de trecutul întunecat.
„Vor fi multe schimbări aici, pentru că mineritul e de domeniul trecutului și avem nevoie de inovare. Așa că de ce să nu fie domeniul IT?”, spune Karin Künnapas, directoarea școlii de IT.
Rusofilii din oraș sunt nemulțumiți
Guvernul din Estonia vrea, de asemenea, să abandoneze vechile industrii și să investească în noile tehnologii. Promenada care duce la mare a fost complet renovată. Dar nemulțumirea în rândul etnicilor ruși care locuiesc aici este mare, fiindcă trecutul este prezentat într-o lumină nefavorabilă.
„Situația era mai bună aici decât în orașele din Rusia. Aprovizionarea cu bunuri era mai bună. Găseam haine mai bune decât oriunde altundeva și oamenii aveau locuri de muncă”, spune unul dintre localnicii nostalgici.
Granița cu Rusia se află la mai puțin de 20 de kilometri distanță, dar puțini dintre tinerii din generația Nadejdei se simt atrași de țara strămoșilor lor.
„Am fost de câteva ori în Rusia, dar nu m-am putut imagina locuind acolo. Mentalitatea aici, în Estonia, e diferită. Așa că nici măcar nu m-am gândit la acest lucru”, mărturisește Nadejda Artamonova.
„Dacă ne întreba cineva, ziceam că lucrăm la prelucrarea șistului”
Veteranul Mihail Kafanov nu poate înțelege asta. Recent, a primit o medalie de la Moscova pentru munca sa în mina de uraniu. El recunoaște că orașul era închis pentru străini la acea vreme, dar nu l-a deranjat niciodată acest lucru.
„Dacă ne întreba cineva, spuneam că lucrăm la prelucrarea șistului. Era interzis să vorbești despre munca noastră reală. Nimeni nu ne-a reproșat acest lucru mai târziu”, spune bărbatul, fost miner.
Dar Nadejda Artamonova privește înainte. După ce a început să studieze programare, a renunțat la planurile de a se muta în altă parte.
„Aș vrea să călătoresc și să văd alte orașe, poate chiar să plec în străinătate. Dar acum știu că mă voi întoarce aici. Vreau să folosesc experiențele adunate prin alte locuri în beneficiul orașului meu”, spune ea.
Grație tinerilor precum Nadejda Artamonova, Sillamäe - orașul odinioară închis - și-ar putea lăsa odată pentru totdeauna trecutul întunecat și secretele în urmă.