Video Mărturie emoționantă a unui băiețel care și-a pierdut bunicul răpus de COVID: „Mi-e atât de dor de tine! Sunt supărat pe coronavirus”
Una după alta, țările Europei raportează un număr record de infecții. Lucru ce a dus la restricții, izolare și stare de urgență. Deși un stat mic, Belgia are una dintre cele mai mari rate de infectare. Guvernul este îngrijorat că pandemia ar putea scăpa de sub control. Țara are, de asemenea, una dintre cele mai mari rate ale mortalității de pe continent.
Un lucru e clar: COVID-19 ne-a dat rutina peste cap cu interdicții de contact, distanțare fizică și purtarea măștilor. Dar virusul a schimbat și vieți. Rudele și prietenii unor oameni care s-au îmbolnăvit sau chiar au murit știu asta prea bine. La fel ca Lorenzo, un băiat de 10 ani din Belgia. Locuiește într-o regiune declarată, printre primele, focar de coronavirus, în martie. Povestea sa spune despre ororile pandemiei infinit mai mult decât statisticile. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vinerea la ora 23:30 și în reluare sâmbăta de la ora 19:30.
Până la cei 10 ani ai săi, Lorenzo n-a știut vreodată ce înseamnă singurătatea. De când cu pandemia, a aflat.
„Aici am dormit mereu, dar acum simt că îmi lipsește ceva. Pur și simplu ceva nu mai e cum ar trebui”, spune băiatul.
Lui Lorenzo îi lipsește bunicul său, Luc.
- Era cel mai grozav bunic.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
- Păreai foarte fericit.
- Chiar eram.
„Dacă boala n-ar fi ajuns aici, nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat”
Lorenzo Brams a fost crescut de bunicii care îl luau cu ei peste tot. Luc era cel care-l aștepta pe Lorenzo să iasă de la școală în fiecare zi. Dar bătrânul s-a îmbolnăvit de COVID-19 în martie și a murit - a fost prima victimă a coronavirusului din Sint-Truiden.
Copilul a fost atunci confuz și supărat.
„Mă gândesc că dacă boala n-ar fi ajuns niciodată în Belgia, nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat”, spune Lorenzo.
Bunica Jeanine s-a străduit să găsească o modalitate de a-i explica lui Lorenzo că bunicul său nu se va mai întoarce niciodată de la spital.
„Am încercat să-i spun că bunicul a... că nu mai e printre noi. Nicio nouă nu ne venea să credem”, mărturisește Jeanine van de Weghe - bunica lui Lorenzo.
Jeanine a avut de luptat cu propria suferință, dar și cu cea a fiicei și nepotului. Lorenzo e încă trist că nu a apucat să-și ia rămas bun de la bunicul său.
„Aceștia sunt ochelarii bunicului meu. Și acestea sunt numele tuturor celor care vor să-l revadă”, arată băiatul spre o măsuță unde păstrează suverniruri cu bunicul său.
A decis că pentru bunicul său va face orice
Între timp s-a invit șansa ca Lorenzo să-și ia adio de la bunicul său într-un alt fel... atunci când primarul orașului a decis să ridice un monument în memoria tuturor celor răpuși de coronavirus.
„Am spus de la început că ar fi impresionant să avem mărturia unui copil care și-a pierdut bunicul sau bunica”, spune Veerle Heeren, primărița din Sint-Truiden.
Așa că edilul l-a întrebat pe Lorenzo dacă ar dori să vorbească la ceremonie. Inițial, băiatul a refuzat.
- Am crezut că vor râde de mine, mărturisește Lorenzo.
- De ce să râdă de tine?
- Nu știu. Mă gândeam la ce voi spune ... și când aș fi vorbit despre bunicul meu, aș fi început să plâng.
„Noi i-am spus că toate acestea sunt pentru bunicul. Și atunci s-a răzgândit, a decis că pentru el face orice”, povestește bunica, Jeanine van de Weghe.
„Ai fost cel mai bun și vei fi întotdeauna cel mai bun”
La ceremonia din 13 septembrie 2020, Lorenzo și-a deschis inima - și astfel a ajuns la inimile tuturor celor prezenți. A citit o scrisoare pe care i-a scris-o bunicului său:
„Dragă bunicule, îmi este atât de dor de tine. Sunt supărat pe coronavirus. Supărat de ceea ce s-a întâmplat. Ai fost cel mai bun și vei fi întotdeauna cel mai bun. Cu drag, Lorenzo”
- Când vorbeai acolo și oamenii te ascultau, la ce crezi că se gândeau?
- Că sunt curajos.
Și că îi trecuse furia, și-a mai dat el seama.
„Am fost fericit că am făcut-o. Am vorbit sincer. Și m-am simțit mai bine. Toți s-au simțit mai bine. Poate chiar și bunicul”, spune băiatul de 10 ani, schițând un zâmbet.
Primăvara viitoare, această parte a parcului în care Lorenzo a reușit să se împace cu tristețea va fi plantată cu mici flori albastre. Cu fiecare va înflori promisiunea că niciunul dintre cei plecați dintre noi nu va fi uitat.
Editor : Luana Pavaluca
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
