Imaginile au fost filmate în 1940, în lagărul de prizonieri Oflag 17A, din nord-estul Austriei, unde au fost închişi 5.000 de ofiţeri francezi capturaţi de germani. Autorii peliculei sunt câţiva prizonieri, care au reuşit să aducă în lagăr o cameră, în mod clandestin, cu riscuri enorme.
Au ascuns-o apoi într-o carte, ale cărei pagini au fost tăiate. Cu ajutorul aparatului, prizonierii au surprins scene până atunci de neimaginat. În tot acest timp, ei puneau la cale o evadare în masă.
„Am săpat mai multe tuneluri din barăcile noastre, dar paznicii le-au găsit întotdeauna. Erau inteligenţi, căutau pământul pe care îl scoteam afară în momentul în care săpam. Era un spaţiu atât de strâmt în tunel, încât trebuia să stăm în poziţie fetală. Nu aveam aer, iar mulţi dintre noi au leşinat”, îşi aminteşte fostul prizonier de război Jean Cuene Grandidier.
După nenumărate eşecuri, deţinuţii au reuşit să evadeze printr-un tunel de 90 de metri, pe 17 septembrie 1943. Întreaga operaţiune a fost filmată.
A fost cea mai mare evadare din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar succesul s-a dovedit de scurtă durată. Dintre cei 132 de evadaţi, 126 au fost prinşi în prima săptămână. Numai doi dintre ei au reuşit să ajungă în Franţa, la capătul unor aventuri ca în filme.
Dintre ei, astăzi mai este în viaţă doar locotenentul Jean Cuene Grandidier, care luna trecută a împlinit 100 de ani. În semn de recunoştinţă pentru eroismul său, locotenentul a fost decorat cu Legiunea de Onoare a Franţei.