La vârsta de 66 de ani, Stamatis Moraitis, care a trăit aproape toată viața în suburbiile din New York și Florida, a aflat că este bolnav de cancer în stadiu terminal, iar medicii i-au spus că mai avea de trăit între 6 și 9 luni.
Moraitis fusese diagnosticat cu cancer pulmonar, iar viața lui devenise foarte complicată, pentru că abia respira și nu mai putea să muncească. După ce a primit vestea, bărbatul născut în Grecia, tatăl a trei copii, a decis să se mute înapoi în țara natală, mai exact pe insula Ikaria, împreună cu soția lui Elpiniki. A vrut să-și scutească familia de chinul de a-l vedea murind și s-a gândit că povara cheltuielilor de înmormântare va cădea pe umerii copiilor. Așa că le-a spus că ultima lui dorință este aceea de a fi îngropat alături de ai lui, lângă mare, iar funeraliile vor costa doar câteva sute de dolari, s-a gândit el atunci, potrivit Insider.
Însă, ajuns în Ikaria, insula aflată la jumătatea distanței dintre Atena și Turcia, s-a întâmplat ceva cu totul surprinzător. Moraitis nu știa atunci, dar el se întorsese într-un loc unic, izolat, o insulă unde este obișnuit ca oamenii să trăiească peste 100 de ani. Ajunsese într-o „zonă albastră”.
Treptat a început să se simtă mai bine, să reușească să se deplaseze fără prea mult efort. S-a bucurat de aerul curat, de apa limpede și curată a mării, a reluat legătura cu prieteni din copilărie și s-a bucurat de câte un pahar de vin. În curând i-au revenit puterile suficient de mult și s-a apucat de grădinărit.
În cele din urmă, și-a pus și viță de vie. S-a gândit că el nu va mai ajunge să bea vin de pe urma ei, dar că va rămâne pentru soția lui.
Dar trei decenii mai târziu, Stamatis Moraitis era încă în viață, ocupându-se cu multă energie de deja numeroasele culturi de fructe, legume și măslini din gospodăria lui. Atunci, Dan Buettner, expert în longevitate, a vizitat Ikaria pentru a-i afla secretele - de ce oamenii de aici trăiesc atât de mult.
Buettner l-a întâlnit și pe Moraitis, iar povestea lui apare în documentarul Netflix „Live to 100: secrets of the Blue Zones” (Trăiește până la 100 de ani: Secretul zonelor albastre). L-a întrebat care este secretul lui și acesta i-a spus râzând: „Nu știu! Presupun că am uitat să mor”.
Locul în care trăiești îți poate influența longevitatea. Ce sunt „zonele albastre”
Nu se știe exact ce s-a întâmplat cu Moraitis, de ce a trăit încă trei decenii după diagnosticul nemilos pe care l-a primit. Este posibil ca Moraitis să fi avut niște calități genetice unice care să îl fi protejat de boli precum cancerul.
Dar Buettner bănuiește că există o legătură puternică între longevitate și ceea ce ne înconjoară - oameni, plante, aer, stil de viață - și contează mai puțin cum suntem la interior. Un studiu foarte des citat sugerează că genetica este responsabilă doar pentru aproximativ 20-25% din durata vieții.
„Nu a făcut nimic în mod conștient pentru a încerca să fie mai sănătos Singurul lucru pe care l-a făcut a fost să schimbe mediul”, a spus Buettner despre Moraitis.
După vizita în Ikaria, Buettner a încercat să reproiecteze un stil de viață „Blue Zone” ikarian în SUA, cu un succes decent. A început cu micul oraș Albert Lea, din Minnesota, în 2009, iar acum proiectele sale Blue Zones au ajuns și în alte orașele. În zonele albastre, oamenilor li se oferă oportunități de a merge mult pe jos, de a face exerciții, au acces la mâncare mai sănătoasă pe bază de plante în magazine și restaurante, fac voluntariat, pictură, grădinărit, socializează.
Moraitis a fost activ până în ultima clipă
Pe Moraitis mediul în care a trăit în ultima parte a vieții l-a ajutat să urce pe scară ca să-și culeagă măslinele și strugurii până în ultimele zile ale vieții.
„Încă mai beau vin și muncesc”, a declarat Moraitis pentru BBC la începutul anului 2013, cu doar câteva săptămâni înainte să moară la 98 de ani. „Nu sunt doctor, dar cred că vinul a ajutat. N-am făcut nimic altceva decât să consum mâncare curată, vin curat, verdețuri curate”, a mai spus el.
Treburile de zi cu zi i-au dat un scop. Dacă voia să gătească cu ulei de măsline, trebuia să iasă afară să pună măslinele la presat. „Ușor sau greu, trebuie să o fac”, a spus el râzând.
Editor : D.C.
