TEROARE LA PARIS. Starea de urgență, o procedură foarte rară, creată în timpul Războiului din Algeria

Data publicării: 14.11.2015 07:08

PARIS 21 ECHIPE SPECIALE INTERVENTIE GettyImages-497046076

Foto: Gulliver/Getty Images

Starea de urgență permite autorităților „să interzică circulația persoanelor sau a vehiculelor”, să instituie „zone de protecție sau de securitate unde staționarea persoanelor este reglementată” și să interzică staționarea într-o zonă geografică „a tuturor persoanelor care încearcă, în orice mod, să împiedice acțiunea puterii publice”, potrivit legii din 1955 care a creat-o.

Președintele François Hollande a anunțat „închiderea frontierelor”, dar Ministerul francez de Externe a precizat ulterior că la granițele terestre „vor fi efectuate controale la punctele de trecere a frontierei rutiere, feroviare, maritime și aeroportuare”.

„Aeroporturile vor continua să funcționeze. Legăturile aeriene și feroviare sunt asigurate”, a adăugat Quai d'Orsay.

Starea de urgență permite, de asemenea, ministrului de interne să aresteze la domiciliu orice persoană „a cărei activitate se dovedește periculoasă pentru securitatea și ordinea publică”.

Autoritățile pot ordona închiderea provizorie a „sălilor de spectacole, magazinelor de băuturi și a locurilor de întrunire de orice natură” și să interzică „reuniunile de natură să provoace sau să întrețină dezordinea”.

De asemenea, le pot ordona proprietarilor „să își predea armele”.

Decretul care introduce starea de urgență poate permite „percheziții la domiciliu ziua și noaptea”, precum și „măsuri pentru asigurarea controlului presei și celorlalte media”.

Autoritățile au mai anunțat închiderea, sâmbătă, a tuturor instituțiilor de învățământ din regiunea Parisului și anularea excursiilor școlare în acest week-end în Franța.

Starea de urgență este declarată în ședință de guvern. Prelungirea sa mai mult de 12 zile poate fi autorizată numai printr-o lege votată de parlament. Legea care autorizează prelungirea stării de urgență stabilește durata sa definitivă.

Introdusă de mai multe ori în timpul Războiului din Algeria, starea de urgență a fost ulterior decretată numai de două ori: în 1985, în Noua Caledonie, în cursul violențelor care au cuprins arhipelagul, și în 2005, în fața revoltelor din suburbii.

În 2005, măsurile care permit starea de urgență au fost, în realitate, puțin aplicate: șapte prefecți au introdus starea de asediu și în 23 de departamente a fost interzisă vânzarea cu amănuntul a recipientelor care puteau folosi la transportarea carburanților și materialelor inflamabile.