Gruparea teroristă sunnită Statul Islamic are mulţi inamici, dar deocamdată niciunul suficient de puternic. Militanţii săi au reuşit cu succes să apere teritoriile din Siria şi Irak cucerite în ultimul an. În prezent, suprafaţa controlată joacă mai mult ca niciodată un rol important pentru Statul Islamic. Iniţial, principala sursă de venit a companiei era petrolul vândut pe piaţa neagră, la care se adăugau şi banii obţinuţi din răscumpărarea de ostatici. Însă raidurile aeriene americane, iraniene, irakiene şi siriene au limitat accesul Statului Islamic pe piaţa petrolieră. Însă gruparea a reuşit să îşi regândească modelul de finanţare.
O analiză recentă făcută de New York Times şi fundaţia RAND arată că, la fel ca în cazul unui guvern convenţional, principala sursă de finanţare a Statului Islamic a fost anul trecut taxarea populaţiei captive din zonele cucerite. Cu cât teritoriile pe care le controlează sunt mai întinse, cu atât are parte de mai mulţi bani, în vreme ce a doua sursă de venit au reprezentat-o lichidităţile furate direct din seifurile băncilor irakiene.
Pe alocuri, Statul Islamic are caracteristicile unei administraţii funcţionale. În Siria, în apropierea oraşului antic Palmyra, jihadiştii au reparat centrala electrică şi sistemul de distribuţie a apei potabile şi le-au împărţit localnicilor pâine. Asta însă după ce i-au executat pe toţi cei care au fost consideraţi duşmani ai noii ordini. Statul Islamic încearcă să îşi atragă simpatia irakienilor şi sirienilor printr-o combinaţie de teroare şi programe de protecţie socială.
Gruparea este ajutată ocazional şi de lipsa de tact a inamicilor săi. Acum câteva zile, aviaţia siriană a atacat cu bombe artizanale o piaţă aglomerată dintr-un oraş controlat de Statul Islamic. Este genul de acţiune extremă care poate convinge populaţia să se alăture cauzei jihadiştilor. Asta, în condiţiile în care continuă să atragă militanţi de peste hotare. Statul Islamic a ajuns inclusiv la un acord de colaborare cu organizaţia teroristă nigeriană Boko Haram, care luptă violent împotriva educaţiei occidentale.
Deocamdată nu pare să existe o forţă care să le administreze jihadiştilor înfrângerea care le-a fost prevestită de un an, dar care nu a mai venit. Statele Unite nu sunt dispuse deocamdată să îşi extindă operaţiunile militare cu forţe terestre. Nici ajutorul pe care l-a oferit Iranul armatei irakiene nu a fost de ajuns. În plus, pentru Iran, prioritatea momentului pare a fi conflictul indirect pe care îl are în Yemen cu Arabia Saudită. Tocmai confruntările de acolo au oferit un moment de respiro teroriştilor care acum câteva luni erau în defensivă.