Puhoi de refugiați în taberele improvizate

Primarul din Constanța cere controale în 5 școli, pentru a verifica vizele de flotant

A început sezonul petardelor, iar internetul este plin de oferte ilegale

Înotători lăsați fără bazin, după ce căldură și apa caldă au fost sistate din cauza unor datorii de sute de mii de lei

Câți bani reușesc să economisească, în medie, românii de la o lună la alta și ce fac cu ei

Vreme extremă în România. Vântul puternic a făcut prăpăd în mai multe județe

Mai mulți copii de la o grădiniță din Timișoara au ajuns la spital cu simptome de toxiinfecție alimentară

Mașini vandalizate într-o parcare din Constanța. Șoferii și-au găsit cauciucurile sparte

Doi nevăzători, agresați într-o biserică din București, după ce au intrat cu câinii ghizi. „Ne-au amenințat că ne taie picioarele”

Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai

Nimeni şi nimic nu pare să poată opri drumul refugiaţilor. Merg pe jos de luni întregi, străbat ţară după ţară şi ştiu că nu e cale de întors: acasă înseamnă doar război, foamete şi boală. Cei mai mulţi vor în Germania. Până atunci se opresc la câte o graniţă. Improvizează adăposturi. Unul dintre ele este în Grecia. La Idomeni. În apropierea unei căi ferate, refugiaţii aşteaptă. Vor o bucată de pâine, o vorbă bună sau pur şi simplu permisiunea de a merge mai departe.

Odată ce s-a lăsat noaptea fiecare doarme pe unde apucă. În Preşevo, Serbia, străzile sunt pline de oameni care se odihnesc sub cerul liber. Printre ei, şi răniţi.

Pe tot traseul refugiaţilor există câte o tabără. La aproape 400 de kilometri de Preşevo, mii de oameni şi-au mai făcut un culcuş.

În Belgrad, la doar 24 de ani, o tânără îşi poartă în braţe bebeluşul. A ajuns la capătul puterilor: „Nu mai am bani foarte mulţi, nici mâncare. Eu îmi hrănesc copilul, dar rămâne tot timpul flămând, îi este foame tot timpul.”

Psihologii voluntari aduc cretă colorată şi-i încurajează pe cei mici să deseneze pe asfalt. Să mai uite de drama prin care trec.

Roszke este un alt punct în care refugiaţii se retrag peste noapte. În timp ce tinerii se gândesc cum să treacă mai repede graniţa, cei bătrâni au cules porumb dintr-un lan şi l-au pus pe foc.

„O explozie m-a rănit şi mi-a omorât tatăl. Am dureri de la o bucată de metal, rămasă în interior”, spune Mohammed Mohmood, refugiat.

O tabără ad-hoc a devenit gara de est din Budapesta. Oameni de pe trei continente aşteaptă să-şi continue drumul. Până atunci, se descurcă cum pot - dorm pe cartoane, se spală la cişmelele din gară şi stau la coadă să primească mâncare.

Oamenii vin din 64 de ţări din toată lumea, printre care Tanzania, Burundi, Yemen şi bineînţeles, Siria, Pakistan, Afganistan şi, mai nou, Bangladesh.

În tabăra de refugiaţi de lângă oraşul Gyor, Ungaria, sunt sute de refugiaţi. Ei locuiesc în corturi sau locuinţe improvizate. Cu toţii aşteaptă să ajungă în Austria sau Germania.