Efectele se vor simţi pe termen lung, pentru că multe dintre aceste companii farmaceutice vor avea mai puțini bani în viitor pentru a investi în noi leacuri. Trebuie precizat că guvernele occidentale negociază prețurile, plătindu-le pe cele stabilite, pe când guvernul de la Bucureşti acumulează datorii uriașe.
Un lucru e cert: austeritatea nu face bine la sănătate, nici în cazul populaţiei, nici în cazul afacerilor marilor producători farma. Puşi în faţa măsurilor de reducere a cheltuielilor din sectorul sanitar, ei decid să renunţe la anumite medicamente. În condiţii mai restrictive de compensare, unele medicamente ajung să nu mai prezinte interes comercial şi, ca atare, vânzarea lor este mai mult pierdere decât câştig. Se ajunge aşadar în situaţia în care mari producători ca GlaxoSmithKline sau Boehringer Ingelheim retrag unele tratamente de pe anumite pieţe europene, aşa cum apreciază publicaţia Bloomberg.
Pieţele afectate sunt state ca Germania, Franţa sau Marea Britanie, acolo unde discuţiile dintre producătorii de medicamente şi guverne sunt tot mai intense. Germania, de exemplu, evaluează foarte atent eficienţa noilor medicamente înainte de a stabili un preţ cu producătorii. Franţa a anunţat că vrea să reducă semnificativ cheltuielile pentru sănătate, inclusiv prin scăderea preţurilor la medicamente. Iar Marea Britanie respinge pe bandă rulantă medicamentele care nu adus beneficii suficiente pentru a-şi justifica preţurile.
Toată această poveste este reprodusă şi la nivel autohton, datele fiind aproximativ aceleaşi: bani tot mai puţini, nevoi tot mai mari. Lista medicamentelor compensate, deci a celor suportate de stat, nu a mai fost actualizată din vara anului 2008. Asta înseamnă că orice medicament nou-apărut după 2008 a fost suportat din buzunarul propriu al pacientului. Cei care nu au avut bani au rămas la terapiile de generaţie mai veche, teoretic mai puţin eficiente.
Mai mult, Ministerul Sănătăţii s-a gândit chiar să scoată de pe lista de compensate medicamentele ieftine cu preţuri sub 10 lei, ca să economisească mai mult pentru tratamentele mai scumpe.
Însă cea mai aprinsă dispută între producătorii farma şi autorităţile române este pe tema taxei clawback, o contribuţie suplimentară pe care producătorii de medicamente trebuie să o facă astfel încât să fie acoperit consumul de tratamente compensate care depăşeşte bugetul aprobat de minister la început de an. Producătorii spun că taxa este împovărătoare, în condiţiile în care şi aşa statul decontează banii pe compensate cu o întârziere de un an la anumite medicamente. Pe de altă parte, autorităţile ţin cu dinţii de taxa clawback. Cele 300 de milioane de euro anual pe care le aduce această taxă mai alimentează bugetul şi-aşa sărac al Sănătăţii.