Galerie Foto „Ne rugăm la Dumnezeu să ne dea apă”. Lacul chilian care s-a transformat într-un deșert
Lacul de acumulare Penuelas din Chile a fost până acum douăzeci de ani principala sursă de apă pentru orașul Valparaiso, acumulând suficientă apă pentru a umple 38.000 de bazine olimpice. Acum, a mai rămas apă doar pentru două bazine, scrie Reuters.
O întindere uriașă de pământ uscat și crăpat care a fost cândva albia lacului este plină de schelete de pește și animale disperate în căutarea apei.
Pe fondul unei secete istorice de 13 ani, nivelurile de precipitații au scăzut dramatic în Chile. De asemenea, temperaturile mai ridicate ale aerului au făcut ca zăpada din Anzi, cândva un depozit esențial de apă în perioada de primăvară și vară, să se topească mai repede sau să se transforme direct în vapori.
„Ne rugăm la Dumnezeu să ne dea apă”, a spus Amanda Carrasco, o femeie în vârstă de 54 de ani care locuiește în apropierea lacului de acumulare Penuelas și își amintește de perioada în care lacul era plin de pescari. „Nu am văzut niciodată așa. A fost mai puțină apă înainte, dar nu ca acum”.
Rezervorul- cândva fiabil iarna, dar acum la niveluri minime istorice, are nevoie de precipitații, a declarat Jose Luis Murillo, directorul general al ESVAL, compania care furnizează apă în Valparaiso.
„Practic, ceea ce avem este doar o baltă”, a spus el, adăugând că orașul se bazează acum pe râuri. „Acest lucru este deosebit de important dacă te gândești că acum câteva decenii, rezervorul Penuelas a fost singura sursă de apă pentru Valparaiso”.
În spatele problemei, au constatat studiile academice, se află o schimbare globală a modelelor climatice care acutizează ciclurile meteorologice naturale.
În mod normal, furtunile de joasă presiune din Pacific descarcă precipitații peste Chile în timpul iernii, aprovizionând bazinele acviferele și acoperind munții Anzi cu zăpadă.
Însă, încălzirea mării în largul coastei Chile, care împiedică formarea furtunilor, a fost intensificată de creșterea temperaturii globale a mării, potrivit unui studiu global privind temperatura mării și deficitul de precipitații. Între timp, subțierea stratului de ozon și gazele cu efect de seră din Antarctica exacerbează modelele meteorologice care atrag furtunile departe de Chile, potrivit unui studiu privind variabilele care afectează vremea în Antarctica.
Analiza inelelor de copaci din urmă cu 400 de ani arată cât de rară este seceta actuală, a spus Duncan Christie, cercetător la Centrul pentru Climă și Reziliență din Chile. „Este total de neegalat ca durată sau intensitate.”
El a spus că asta înseamnă că Anzii - pe care el i-a numit „turnurile de apă” ale țării - nu au șansa de a-și reface proviziile de apă, ceea ce înseamnă că, pe măsură ce zăpada se topea primăvara, era mult mai puțină apă pentru a umple bazinele acvifere.
Miguel Lagos, inginer civil și specialist hidrologic, a călătorit pentru a măsura stratul de zăpadă lângă stația Laguna Negra din centrul Chile, la aproximativ 50 de kilometri (31 de mile) est de Santiago - parte a unui proces de estimare a aprovizionării cu apă de vară.
„Nu a fost nimic”, a spus el pentru Reuters. „Au fost atât de puține precipitații și condiții atât de calde încât zăpada s-a topit în aceeași iarnă”.
Straturile superioare de zăpadă se topeau mai repede sau se transformau direct în vapori.
„Dacă nu plouă anul acesta, nu vom mai rămâne cu nimic. Animalele sunt din ce în ce mai slabe și mor pe zi ce trece”, spune Segundo Aballay, un crescător de animale din satul chilian Muntenegru.
Din păcate pentru lucrătorii din agricultură precum Aballay, cercetătorii de la Universitatea din Chile prevăd că țara va avea cu 30% mai puțină apă în următorii 30 de ani, pe baza modelelor matematice și a datelor istorice.
„Ceea ce numim astăzi secetă va deveni normalitate”, a spus Lagos.
În Laguna de Aculeo, un alt lac secat la sud de Santiago, managerul local al campingului, Francisco Martinez, a amintit de sute de oameni care veneau în zonă cu caiace sau să înoate.
Acum digurile ruginite și bărci vechi stau într-un peisaj sterp. O insulă ciudată în mijlocul a ceea ce a fost cândva apă se ridică deasupra prafului.
„Acum nu mai este apă, aici este un deșert”, a declarat Martinez pentru Reuters. „Animalele mor și nu mai este nimic de făcut aici”.
Editor : R.K.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
