Pe 1 ianuarie 2002, aproape 300 de milioane de europeni din 12 țări renunțau la vechile lor monede şi adoptau euro cu un imens entuziasm.
Moneda europeană s-a lansat în 2002.
„Pentru copii de astăzi, euro va fi singura monedă și va fi pentru ei un sinonim al uniunii”, spunea preşedintele de atunci al Comisiei Europene, Romano Prodi.
Între timp, alte cinci ţări s-au alăturat treptat Zonei Euro şi, în total, aproape 330 de milioane de oameni folosesc acum moneda europeană. La sfârşitul lunii septembrie, erau în circulatie 915 miliarde de euro.
Visul frumos a început să se destrame în urmă cu patru ani, când criza a scos la iveală slăbiciunile proiectului. Și, odată cu declanșarea crizei datoriilor în Grecia, în 2010, și extinderea ulterioară în toată zona euro, vechile resentimente au revenit la suprafață.
Vara i-a găsit pe liderii europeni în faţa unei dileme: să îşi accepte înfrângerea şi să recunoască faptul că moneda EURO, ca proiect politic şi economic, este un eşec, sau să îndepărteze sursa răului, adică să elimine Grecia din uniunea monetară.
Declaraţia guvernatorului Băncii Centrale Europene, făcută în luna iulie, a fost semnalul că Europa va lupta, prin orice mijloace şi cu orice compromisuri, pentru moneda unică. Turbulenţele din interiorul Europeni nu au rămas fără ecou. Mai multe state şi-au amânat momentul adopţiei monedei euro. Printre ele şi România.
Pe 1 ianuarie 2015 ne-am fi putut retrage salariile direct în euro de la bancomate. Criza prin care a trecut Europa în 2012, a determinat guvernanţii să admită că adoptarea monedei unice peste doi ani de zile nu mai intră în discuţie".
Pe de altă parte, cele mai optimiste păreri despre viitorul monedei unice le gasim în Germania şi Franța. Potrivit analiștilor, sfârșitul euro ar fi o catastrofă pentru băncile europene, din cauza deprecierii previzibile a monedelor din sudul Europei.