INTERVIU. Laura Sitea, românca din echipa de negociatori ONU cu Siria

A făcut parte din echipa de negociatori ai ONU cu Siria, la începuturile acestui conflict. A fost singura româncă din această echipă. Laura Sitea lucrează la ONU de zece ani şi se ocupă, din 2012, de dosarul sirian, în cadrul Departamentului pentru Operaţiuni de Menţinerea Păcii al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Treaba ei e să găsească orice speranţă de pace în acest război în care tocmai speranţa pare să fi murit demult. Laura Sitea a analizat, pentru Digi24, cum a ajuns acest conflict să fie atât de încâlcit, care sunt interesele marilor puteri şi de ce stau camioanele ONU pe loc, în ciuda armistiţiului. Un interviu care a început cu următoarea întrebare: de ce e conflictul din Siria atât de greu de rezolvat?

Ambasadorul Ucrainei la București, la 1.000 de zile de la război: Nu putem lăsa Rusia să ajungă la granița României, la gurile Dunării

Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai

Copiii români de la țară, victimele sărăciei

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

Zilele acestea, a intrat în vigoare un armistiţiu în Siria. Scopul principal al acestui armistiţiu a fost furnizarea de ajutor umanitar în zonele cel mai greu încercate de acest conflict, zone în care situaţia este absolut disperată. Totuşi, nu s-a prea atins acest scop. De ce?

Laura Sitea: Dacă guvernul - departe de mine de a-l lăuda - sau o parte dintre rebelii moderaţi - cu ei se poate negocia un coridor umanitar, când vorbesc al-Qaida, al-Nusra, Ahrar al-Sham sau alte grupări de genul ăsta... Negocierile sunt foarte dificile, au loc, dar ei nu se simt constrânşi de aceleaşi reguli. Nu este doar o problemă de aspect umanitar, e vorba de o intervenţie politică. Cu toţii vor să-şi negocieze viitorul, securitatea fizică, înainte de a face concesii pe plan umanitar.