INTERVIU. Ambasadorul Egiptului la București: „Musulmanii nu sunt teroriști”
Piața Tahrir din Cairo devenea în 2011 cel mai fierbinte loc din lume. Egiptenii se revoltau împotriva celui care i-a condus timp de 30 de ani: Hosni Mubarak. Ceea ce a început la Tahrir s-a extins și în alte orașe. În Alexandria, Suez și Ismailia oamenii ieșeau pe străzi să își ceară dreptul la o viață mai bună. După 18 zile de proteste, bătăi și victime ale poliției care apăra regimul aflat la conducere, Mubarak își anunță retragerea. La putere ajung islamiștii, care au câștigat majoritatea în noul Parlament al țării. În iunie 2012, Egiptul are un nou președinte, ales în mod democratic, Mohamed Morsi. Dar un an mai târziu, cei care au făcut revoluția pentru că nu mai îndurau sărăcia se întorc și împotriva lui Morsi, din cauză că trăiau mai rău ca înainte. În iulie 2013 armata preia controlul țării, îl îndepărtează pe Morsi și președintele țării devine generalul Abdel Fattah El-Sisi.
Luca Niculescu: Egiptul a fost una dintre primele ţări care au luat parte la Primăvara Arabă. Cum aţi descrie situaţia acum, după patru ani?
Mohamed Elhadidi: După patru ani Egiptul se stabilizează şi intră într-o eră nouă, în faţa unui nou început. Am încheiat doi paşi importanţi din parcursul nostru, care se referă la alegerile prezidenţiale şi Constituţie, iar acum ne pregătim de alegerile parlamentare care vor avea loc în octombrie şi la finalul acestui an vom avea un Parlament complet şi vom încheia procesul de construcţie a unui nou sistem politic. Aş spune că a fost o perioadă bună, chiar dacă am avut probleme. Au fost două revoluţii în patru ani, am avut o perioadă de instabilitate, încă mai avem probleme, indiferent dacă vorbim despre terorism sau provocările economice. Dar sunt optimist şi cred că în sfârşit suntem pe drumul reconstrucţiei, al stabilităţii şi al construcţiei unui Egipt la care am visat cu toţii când am făcut cele două revoluţii.
Luca Niculescu: Putem spune că la finalul acestei toamne, după alegeri, Egiptul va fi o democraţie?
Mohamed Elhadidi: Cu siguranţă. Pentru că avem un sistem pluripartinic, tuturor le este permis să participe, există libertatea presei şi se observă, dacă citiţi ziarele. Îmi petrec în fiecare dimineaţă o oră, o oră şi jumătate citind ziarele egiptene şi sunt pline de critici, sunt dezbateri, iar viaţa politică a Egiptului nu a avut o astfel de vitalitate şi nici astfel de discuţii niciodată până acum. Egiptul se îndreaptă spre o democraţie completă, pot spune acest lucru cu siguranţă.
Frăția Musulmană a fost organizaţia care a câștigat alegerile după prima revoluție egipteană. Debarcarea de la putere a reprezentantului lor, Mohamed Morsi, a dus la măsuri drastice și împotriva acestui partid radical islamist, care a fost denumit organizație teroristă.
Luca Niculescu: Ţara dvs. a decis să interzică Partidul Frăţiei Musulmane, care a câştigat puterea după căderea lui Hosni Mubarak. Care sunt consecinţele acestei decizii acum?
Mohamed Elhadidi: Când a venit la putere acel partid erau aşteptări foarte mari că acel partid va implementa principiile primei revoluţii, cea din 25 ianuarie, şi anume construirea unui sistem democratic. Primul lucru pe care l-au făcut şi au continuat să îl facă a fost să limiteze toate mişcările şi libertăţile democratice pe care egiptenii le-au obţinut în prima revoluţie. De aceea am avut o a doua revoluţie şi acest partid a fost desemnat ca nedemocratic. Chiar aş putea să îi compar cu naziştii, când au ajuns la putere s-a întâmplat prin alegeri, dar apoi ştiţi ce au făcut. Acelaşi lucru se aplică şi Frăţiei Musulmane, partidului lor, şi de aceea milioane de egipteni au ieşit în stradă pe 30 iunie. Ba chiar mai mulţi oameni au ieşit pe străzi în a doua revoluţie, decât în prima, pentru a susţine sistemul democratic câştigat la prima revoluţie. Iar apoi nu doar că s-au mulţumit să fie împotriva egiptenilor, dar au impuns şi măsuri nedemocratice. Când noul regim a fost instalat, vechea conducere a devenit o mişcare subversivă şi a declarat război statului, a declarat război tuturor şi a devenit o organizaţie teroristă. Iar acum sunt consideraţi o organizaţie teroristă şi implorăm toate ţările şi partidele politice din lume să vadă adevărata natură a acestei corporaţii, adică să vadă că este o organizaţie teroristă. Au adoptat toate mişcările extremiste islamiste, le însoţesc şi le susţin, iar terorismul caruia ne supunem acum vine dinspre ei. Deci, dacă îi interzicem, interzicem de fapt o organizaţie teroristă şi cred că toată Europa şi întreaga lume liberă ne susţine în acest sens.
Președintele Sisi a impus o lege extrem de strictă împotriva terorismului, care acordă puteri uriașe autorităților. De exemplu, militanții suspecți pot fi judecați rapid de tribunale speciale și condamnați la pedepse de până la 10 ani de închisoare. Finanțarea unor grupări teroriste poate să ducă la 25 de ani de pușcărie. Iar jurnaliștii care colaborează cu astfel de organizații pot fi amendați cu sume care ajung la câteva zeci de mii de dolari. Organizațiile umanitare din toată lumea au criticat această lege care nu pare să echilibreze balanța dintre securitate și drepturile omului.
Luca Niculescu: Preşedintele Sisi a aprobat o nouă lege antiteroristă care creşte puterea poliţiei şi justiţiei. Această lege impune şi măsuri stricte împotriva relatărilor de presă false. Sunt oameni şi organizaţii ale drepturilor omului care critică aceste reguli noi ca fiind prea represive. De ce este necesară o astfel de lege?
Mohamed Elhadidi: Dacă nu am avea nevoie de o astfel de lege nu am fi făcut-o. Este important să ai mijloacele legale de combatere a terorismului. Conform legii precedente, mulţi terorişti erau arestaţi şi apoi, conform unor excepţii legale erau achitaţi. Trebuia ori să întărim sistemul legal, ori să impunem legea marţială. Aşa că am ales opţiunea legală, am ales să construim o democraţie şi în interiorul acestei democraţii, ca în fiecare ţară din lume, există o lege antiterorism. Pentru că legea antiterorism anterioară nu era suficient de puternică a trebuit să o întărim. Sunt conştient de toate criticile şi acesta este rolul tuturor organizaţiilor drepturilor omului, aceasta este funcţia lor. Nu le critic, nu spun că nu îşi fac treaba, dar înţelegerea situaţiei este foarte importantă, unghiul lor de vedere este diferit de al nostru, întrebarea care chiar ar trebui pusă este: se respectă sau nu legea, sunt cazuri de tortură, de omoruri în afara legii, acestea sunt genul de lucruri la care trebuie să ne uităm. Dar atât timp cât avem o lege, un sistem, şi atât timp cât respectăm acea lege şi urmăm legile, cred că aceste organizaţii ar trebui să înţeleagă că suntem în faţa unei probleme severe. Puteţi vedea ce s-a întâmplat în Siria, în Irak, trebuie să facem faţă ISIS. ISIS nu este doar în Siria şi Irak, este şi în Libia, iar puterea lor ajunge şi în Egipt. Şi trebuie să luptăm cu acestea iar dacă asta înseamnă să ne întărim legile pentru a face acest lucru, atunci trebuie să o facem.
Luca Niculescu: Vorbeam mai devreme despre libertatea presei şi un tribunal egiptean a trimis la închisoare trei jurnalişti care lucrează pentru Al Jazeera. Au fost multe proteste față de această decizie, SUA şi-a exprimat dezamăgirea, la fel şi Marea Britanie şi Australia. Întrebarea mea este cum veţi rezolva această situaţie?
Mohamed Elhadidi: Suntem o ţară suverană. Suntem în faţa unei provocări, suntem în război cu terorismul. Trebuie să ne ducem luptele şi să implementăm legile egiptene. Dacă cineva influenţează suveranitatea şi legile noastre, trebuie tratat conform acestora. Aceşti trei jurnalişti în mod special au încălcat legea. Lucrau fără licenţă. Făceau anumite lucruri care nu ar fi trebuit să fie făcute conform legii. Avem zeci de alte posturi de televiziune, avem zeci de alţi jurnalişti. Cum am spus la începutul acestui interviu, uitaţi-vă la presa din Egipt, la televiziunile noastre, nu puteţi rezuma întreaga situaţie din Egipt la un caz în care trei jurnalişti au încălcat legea şi apoi invocă libertatea presei. Vă rog să facem diferenţa. Legea egipteană trebuie respectată şi cine vrea să lucreze în Egipt trebuie să facă asta conform legii şi puteţi întreba toţi corespondenţii străini care lucrează în Egipt, indiferent dacă vorbim despre Reuters, AP, Washington Post, New York Times. Am citit câteva articole foarte critice în NY Times scrise de corespondentul lor din Cairo. Nimeni nu i-a făcut nimic. De ce? Pentru că lucrează conform legii egiptene şi nu a influenţat suveranitatea noastră, nu a predicat lucruri neadevărate.
Luca Niculescu: Dar nu este prea mult să îi trimiteţi la închisoare pentru că lucrau fără licenţă?
Mohamed Elhadidi: Nu este doar acest lucru. S-a dovedit că lucrau în colaborare cu Frăţia Musulmană, care este o organizaţie teroristă. Deci nu este doar licenţa. Sistemul legal este foarte strict şi foarte clar asupra a ceea ce pedepseşte şi nu pedepseşte. S-a dovedit că lucrau şi aveau legături cu Frăţia Musulmană care este o organizaţie teroristă. Imaginaţi-vă că sunteţi în Turcia şi un jurnalist lucrează cu PKK. Cum ar fi tratat? Imaginaţi-vă că sunteţi la Londra într-o anume perioadă de timp şi aţi lucra cu IRA. Imaginaţi-vă că sunteţi în Spania într-o anume perioadă de timp şi lucraţi cu ETA. Şi sunteţi jurnalist. Aţi fi tratat drept jurnalist sau ca cineva care colaborează cu ETA, IRA, cu Brigăzile Roşii, cu toate aceste organizaţii teroriste?
Numărul atacurilor teroriste pe teritoriul Egiptului a fost în creștere anul acesta. Insurgenți ISIS și ai Frăției Musulmane au organizat atentate care au făcut multe victime civile și mai ales militare.
Luca Niculescu: Ţara dvs. a fost lovită de mai multe ori în ultimele luni de atacuri teroriste. Includ aici şi uciderea procurorului şef. Întrebarea mea este cum faceţi faţă acestor ameninţări teroriste?
Mohamed Elhadidi: Este o luptă lungă. Este o luptă care trebuie dusă din mai multe unghiuri, pe mai multe fronturi. Nu este doar o chestiune de securitate. Aceste organizaţii teroriste depind de o ideologie. Depind de o interpretare greşită a Islamului. De aceea spunem în Egipt că nu este doar o chestiune de securitate, trebuie să avem o reinventare a discursului religios. Preşedintele Sisi a mers la Al-Azahar. Ar trebui să explic ce este Al-Azahar, centrul educaţie sunnite, cea mai veche universitate din lume, are 1000 de ani vechime şi acesta este locul unde s-a predat adevăratul Islam. Toate aceste organizaţii îşi iau fundamentele de la diferite grupuri străine, care nu înseamnă educaţie islamică corectă. Ceea ce vrem este să revitalizăm această educaţie islamică şi să combatem aceste ideologii extremiste prin ideologia corectă. Lupţi cu o ideologie printr-o altă ideologie. Avem deja un Islam adevărat. A fost subestimat din cauza diferitelor motive, indiferent că vorbim despre regimul Mubarak, că s-a întâmplat intenţionat, neintenţionat, Dumnezeu ştie, dar în cele din urmă contează că trebuie să ne concentrăm pe corectarea imaginii Islamului, avem o problemă în portretizarea musulmanilor în Europa. Musulmanii nu sunt terorişti. Un grup foarte mic de musulmani, greşit îndrumaţi, fac lucruri care nu sunt legate de nicio religie. Nu pot să înţeleg cum spun că sunt musulmani şi fac lucrurile pe care le fac. Trebuie să ne concentrăm pe educaţia religioasă, trebuie să revizuim educaţia şi discursul religios, trebuie să ne concentrăm asupra lor, pe lângă munca legată de securitate.
Luca Niculescu: Cât de mult vă temeţi de insinuarea pe termen lung pe teritoriul ţării dvs. a grupărilor teroriste precum ISIS?
Mohamed Elhadidi: Nu ne temem. Cred că statul egiptean este stabil, este puternic, nu putem compara situaţia din Egipt cu cea din Libia, Siria sau Irak. Egiptul este o ţară omogenă, nu avem diviziuni şi conflicte sectare, aşa cum există în aceste ţări. Egiptenii sunt oameni foarte toleranţi, paşnici. ISIS este pentru ei un fel de anomalie, ceva care vine din afară. Asta nu înseamnă că ISIS nu se străduie să penetreze Egiptul. Iar o parte dintre ei au găsit un teren fertil în nordul Sinaiului. Dar sunt concentraţi în nordul Sinaiului, dacă mergeţi în sud este staţiunea Sharm el-Sheik, turismul care înfloreşte, numai la 150-200 de kilometri la sud este o lume diferită, un mediu schimbat, nimic nu are legătură cu acest „buzunar” din nordul Sinaiului. Dar, din păcate aceste grupuri teroriste au fonduri şi fac recrutări cu ajutorul unor forţe, ca să mă exprim diplomatic, puteri, unele ţări îi ajută. Au asistenţă şi au propriile dorinţe. Aceste grupuri au găsit un mediu înfloritor atât în Siria şi Irak, dar şi în Libia. Iar provocarea noastră este cum să rezolvăm şi să corectăm situaţia din aceste ţări. Dar în Egipt este ceva ce nu se poate rezolva într-o zi şi o noapte, dar nici nu va fi o problemă pe termen lung.
Peninsula Sinai este locul pe care o parte a presei internaționale îl mai numește și „republica întunericului”. Aici este fieful Frăției Musulmane. Reprezentanții acestei organizații spun că luptă împotriva regimului Sisi. Din punctul lor de vedere, președintele, pe care îl numesc „măcelarul”, este un dictator.
Luca Niculescu: Vorbiţi despre Peninsula Sinai şi aici au fost multe evacuări forţate pentru ca Egiptul să construiască o zonă de siguranţă cu Fâşia Gaza. De asemenea, foştii rezidenţi din zonă spun că armata egipteană a ucis mulţi civili în acest război împotriva terorii. Care este acum situaţia acolo?
Mohamed Elhadidi: Daţi-mi voie să vă corectez. Când vorbiţi despre Sinai, vă referiţi la zona de nord, o bucată din Sinaiul de nord care este graniţa cu Gaza. Vorbim despre 15 kilometri. O zonă care nu are mai mult de 50-60 kilometri pătraţi dintr-un total de 30.000 de kilometri. Deci, nu vorbim despre Sinai, nici măcar nordul Peninsulei, este un „buzunar” foarte mic şi aici, dacă mergeţi la graniţă o să ajungeţi în oraşul Rafah. În acest oraş sunt case care au o latură în partea palestiniană şi cealaltă în partea egipteană. Aceste case au fost folosite ca rute pentru terorişti să vină din Gaza şi să intre în Egipt. De aceea am fost nevoiţi să evacuăm aceşti 10 km, această bucată mică de pământ, iar populaţia de acolo nu reprezintă nici măcar 1% din populaţia Sinaiului, pentru a opri traficul de arme şi terorişti. Deci nu este o migraţie în masă, nu este evacuarea populaţiei. În fiecare operaţiune militară din păcate sunt victime colaterale. Înţeleg acest lucru, este regretabil, se întâmplă din când în când, dar vreau să vă asigur că dacă armata egipteană nu ar lua în calcul populaţia civilă, ar fi închis de mult această situaţie cu teroriştii. Dar, datorită faptului că acordăm foarte multă atenţie siguranţei populaţiei, durează foarte mult. Unul dintre cele mai simple lucruri pe care le fac teroriştii este să folosească oamenii pe post de scut în faţa fiecărui atac al armatei. Odată ce armata detectează o celulă teroristă într-o anume zonă, este o operaţiune delicată pentru a evita victimele civile. Iar teroriştii ştiu bine aceste lucruri.
Luca Niculescu: Spuneţi deci că victimele civile sunt provocate de folosirea oamenilor pe post de scut?
Mohamed Elhadidi: De către terorişti, cu siguranţă.
Dincolo de provocarea terorismului, Egiptul vrea să urmeze o nouă politică externă și să evite colaborarea cu doar o singură putere mondială. Hosni Mubarak a fost partenerul SUA. Președintele Sisi are o nouă abordare.
Luca Niculescu: Preşedintele Sisi a vizitat recent Moscova, unde s-a întâlnit cu preşedintele Rusiei, Vladimir Putin. Puteţi descrie relaţiile Egiptului cu SUA şi Rusia?
Mohamed Elhadidi: Unul dintre lucrurile la care suntem atenţi, după revoluţie, este să avem relaţii cu toată lumea. Nu vrem să fim priviţi doar ca pro-Rusia sau pro-SUA şi aşa mai departe. Credem că Egiptul, ca o putere regională, ca putere pivotantă în Orientul Mijlociu, poate să aibă propria politică externă independentă, respectăm toate ţările lumii, avem relaţii echilibrate. Una dintre greşelile regimului Mubarak a fost să fie foarte dependent de americani. Iar americanii înţeleg noua politică externă şi o încurajează.
Revoluțiile egiptene au avut la bază motive sociale. Sărăcia și lipsa de perspective au scos oamenii în stradă. Actuala conducere încearcă să dezvolte economia țării și să pună pe picioare proiecte cu bătaie lungă. Unul dintre ele este noul canal Suez, o investiție pe care analiștii economici străini o consideră însă inutilă și neprofitabilă pentru Egipt.
Luca Niculescu: În această vară aţi inaugurat noul canal Suez, a fost o investiţie uriaşă de aproape 9 miliarde de dolari. Dar mulţi analişti au spus că este mai degrabă o politică de PR şi mai puţin un avantaj economic pentru Egipt, pentru că se poate traversa canalul, dar nu se poate încă opri acolo. Puteţi explica?
Mohamed Elhadidi: Canalul Suez nu a însemnat doar o lărgire a acestuia şi a creşterii adâncimii. Acest canal este o chestiune mai mare. Imaginaţi-vă că aveţi un drum, de-a lungul căruia nu există nicio staţie de benzină sau vreun magazin. Se poate călători pe acest drum 100 de km, fără nicio staţie de benzină. Are sens din punct de vedere economic? Bineînţeles că nu. Ce facem acum este să lărgim acest canal pentru că trendul internaţional este să se folosească vase mai mari. Navele de mărimi mici şi mijlocii sunt înlocuite de vase mai mari. Acestea sunt mai viabile din punct de vedere economic. Deci este nevoie să adaptăm canalul. Este un proces pe termen lung. Dar ce este mai important de atât, pentru că acesta este doar primul pas, este să creăm industrii şi servicii de-a lungul acestui canal. 190 de km care să aibă facilităţi diverse care să transforme canalul Suez într-un hub economic. Avem o problemă în Egipt de suprapopulare în Delta Nilului. Egiptenii sunt concentraţi în 4% din teritoriul ţării. 96% din Egipt este deşert. Acum populaţia ţării este de 90 de milioane. Şi creşte. Deci trebuie să scoatem oamenii în afara acestei zone a Deltei şi Văii Nilului. Trebuie să găsim teritorii noi pentru ca egiptenii să meargă să lucreze. Mulţi dintre ei merg la lucru în Libia, în Irak, în Arabia Saudită sau în Golf. Vorbim despre un proces de durată lungă, despre crearea unul milion de locuri de muncă la Canalul Suez.
Indiferent de regimurile politice, România și Egiptul au avut mereu relații bune. Dar noua lume în care trăim aduce alte provocări. Ce se întâmplă acum?
Luca Niculescu: Sunteţi ambasadorul Egiptului în România. Deci ce ne puteţi spune despre relaţiile dintre România şi Egipt? Este vreo îmbunătăţire, sunt aşa cum erau înainte?
Mohamed Elhadidi: Egipt şi România au relaţii foarte bune. Cele economice sunt puternice, importăm foarte mult grâu din România, cherestea, iar România importă multe legume şi produse farmaceutice din Egipt. Dar cred că potenţialul este mai mare.
Luca Niculescu: Nu sunteţi de mult timp în România, dar pot să vă întreb despre lucrurile care vă plac şi poate vă displac în ţara noastră?
Mohamed Elhadidi: Nu este nimic ce nu-mi place, până acum. De când am venit aici am fost copleşit de români. Nu am întâlnit până acum oameni aşa de calzi şi prietenoşi precum românii. Unul dintre lucrurile care mă face să mă simt uşurat şi ca acasă este faptul că deşi cunosc limba, dacă intru într-un magazin sau un restaurant, toată lumea încearcă să facă tot ce poate să mă simt bine. Una dintre primele mele experienţe - la două săptămâni după ce am ajuns am intrat într-un magazin duminică dimineaţă şi era un cuplu de români, care nu ştiau cine sunt, dar au început să mă salute, mi-au zis bună dimineaţa, şi am fost foarte fericit pentru că acest lucru nu se întâmplă în cele mai multe ţări din lume.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
