„În dimineața zilei în care guvernul a anunţat gardul, m-a sunat adjunctul secretarului de stat şi mi-a comunicat acest lucru, dar nu la modul condiţional. Mi-a spus că, dacă va fi nevoie, se va începe construcţia. Eu am mai spus că nu cred că gardul poate fi un obstacol. Evenimentele ultimelor săptămâni au confirmat perfect faptul că mai toţi cei împotriva cărora am luptat la Roszke cu tunuri de apă şi gaze lacrimogene, au intrat fără probleme la graniţa cu Croaţia. Deci gardul în sine nu a rezolvat problema”, a declarat Robert Molnar, primarul din Kubekhaza.
„În societatea ungară de azi sunt tensiuni şi o ură atât de puternice, care s-au infiltrat şi în familii, şi în comunităţile mici, în biserici. S-a întins un zid de sârmă ghimpată între oameni. Poate că în afară ne apărăm suveranitatea, dar pe dinăuntru o distrugem”, a adăugat primarul.
„Churchill a spus că politicianul gândeşte până la următorul ciclu electoral, iar omul de stat se gândeşte la generaţiile următoare. Perspectiva dialectică le lipseşte liderilor noştri. Cum va arăta ţara peste 15 ani? Cum vor arăta relaţiile româno-ungare, cum vor evolua, dacă există atâta ură? Va afecta convieţuirea paşnică, dar şi relaţiile economice, alte cooperări, şi suntem cu toţii în Europa, deci noi ar trebui să formăm o gândire comună, evident pe lânga păstrarea identitaţii naţionale. Deci efectele acestui gard vor fi mult mai grave decât ar crede oricine azi în Ungaria. E foarte periculos, pentru că gardul care astăzi ar tebuie să ţină în afara străinii ne va închide”, a explicat Robert Molnar.
„România a ridicat cândva un gard la graniţă, eu ţin minte, pentru că am crescut la Kubekhaza. Gardul era ca să împiedice românii să treacă în Ungaria, pe timpul lui Ceauşescu, dar treceau tot timpul, în ciuda gardului”, a mai spus primarul.
„Eu am sentimentul că guvernul ungar duce tot timpul o luptă împotriva tuturor, a celor din jur şi a tuturor, chiar şi a unei părţi a societăţii ungare, pentru că dacă ar fi linişte, atunci societatea ungară ar întreba: guvernule, ce facem cu sănătatea? Ce facem cu educaţia? Ce facem cu economia? Ce facem cu corupţia? Ce facem cu clientela de stat? Ce facem cu privatizarea suprafeţelor agricole? Poate că despre asta e vorba. Şi atunci suntem victimele unei înşelăciuni uriaşe. Doamne fereşte să ne aplecăm urechile la minciuni”, adăugat Robert Molnar.