Epidemia care a speriat planeta. Ebola rămâne o provocare medicală şi în 2015

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

Băsescu, despre un război nuclear: Putin nu-mi dă impresia că a plecat din lumea asta / Cine crede că Rusia va ceda teritoriu se înșală

Președintele Klaus Iohannis va fi chemat în Parlament (surse)

Primele reacții ale lui Simion și Piedone după înregistrarea audio în care ce se alintă cu „Satana” și „Sătănel”

După 40 de ani, epidemia de Ebola a reizbucnit în vestul Africii, iar bilanţul este cutremurător - aproape 8.000 de morţi până acum, din cele peste 20.000 de persoane infectate. Boala s-a transmis cu o rapiditate incredibilă şi a ajuns şi în ţări precum Spania şi Statele Unite, unde a declanşat o isterie fără precedent.

De aproape un an, mii de cadre medicale îşi riscă zilnic viaţa în lupta contra Ebola, iar eforturile lor nu au trecut neobservate. Toţi cei implicaţi în acest efort au fost desemnaţi "personalitatea anului 2014" de revista "Time".

Este speranţa pe care o au de aproape un an locuitorii din vestul Africii. În martie, oamenii de ştiinţă şi-au dat seama că sunt în faţa uneia dintre cele mai mari provocări din domeniul medical - era momentul în care Ebola făcuse deja mai bine de o sută de victime pe Continentul Negru.

Totul a început la sfârşitul lui 2013, când s-a înregistrat primul caz de infectare. Este vorba de un copil de doi ani dintr-un sat din Guineea, care se pare că a luat virusul de la un liliac. În scurt timp s-a îmbolnăvit şi familia sa, iar boala a ajuns apoi la medicii care i-au îngrijit, la vecini şi a trecut graniţa în Liberia şi Sierra Leone.

Era, însă, doar începutul. Până în august numărul morţilor a depăşit o mie, iar din Africa au venit imagini cutremurătoare. În unele zone oamenii şi-au scos rudele moarte în stradă, ca să nu fie plasaţi în carantină. Bolnavii au început să fugă din spitale, aşa că medicii au fost nevoiţi să-i urmărească şi să-i aducă înapoi cu forţa.

Şi în timp ce unii fugeau din spitale, alţii aşteptau ore întregi să fie internaţi, din cauza lipsei paturilor.

Epidemia i-a făcut pe oamenii din vestul Africii să-şi schimbe total obiceiurile şi a distrus socializarea. Se spală acum foarte des pe mâini cu soluţie dezinfectantă, nu se mai îmbrăţişează şi nu se mai întâlnesc în baruri sau restaurante. Dramele lovesc pe aproape toată lumea.

„Tata e mort. Mama vitregă a murit. Bunica a murit. Fratele meu, sora mea...Toţi s-au dus. Nu ne ajută nimeni”.

Nu a durat mult şi virusul a ajuns şi în Europa. Doi preoţi spanioli infectaţi în Africa au fost transferaţi la un spital din Madrid, dar au murit la scurt timp de la internare. A apărut apoi şi primul caz de infectare pe Vechiul Continent - una dintre infirmierele care i-au îngrijit pe misionari.

Infectarea Teresei Romero a fost primul semn că autorităţile occidentale nu sunt pregătite pentru o epidemie de o asemenea amploare. Personalul medical a susţinut că echipamentele folosite nu aveau sisteme de ventilaţie autonome, iar materialele contaminate ar fi fost transportate cu acelaşi lift pe care-l folosesc pacienţii şi personalul sanitar.

Într-un final, eforturile medicilor spanioli au dat rezultate - la 20 de zile de la infectare, Teresa Romero a fost declarată vindecată.

După Europa, epidemia de febră hemoragică a ajuns în octombrie şi în Statele Unite. Un bărbat întors din Liberia a murit la câteva zile de la internare, iar două dintre infirmierele care l-au îngrijit s-au îmbolnăvit şi ele. Era încă un semn că nici chiar cea mai puternică naţiune din lume nu poate faţă acestui inamic nevăzut.

Iar odată ce s-a aflat că Ebola a ajuns pe teritoriul american, s-a declanşat o isterie căreia nu au reuşit să-i pună capăt apelurile la calm facute de autorităţi.

„Este o boală gravă, dar nu trebuie să cedăm isteriei sau temerilor, pentru că astfel ne va fi mai greu să îi informăm pe oameni cu exactitate”, atenţiona Barack Obama.

Un sfat pe care nu l-au luat în seamă nici măcar oficialii americani. O a treia infirmieră a căzut victimă isteriei generale şi a fost plasată în carantină la domiciliu, deşi nu era bolnavă.

Infectarea cadrelor medicale în spital ar putea fi, totuşi, evitată pe viitor, iar roboţii pot fi răspunsul. Este o idee a oamenilor de ştiinţă americani, care susţin că aceştia pot fi folosiţi pentru prelevarea de probe de sânge şi pentru curăţarea saloanelor.

„Reacţiile au fost pozitive atât din partea pacienţilor, cât şi din partea personalului. Au cerut ca robotul să fie folosit pentru că oamenii se simt în siguranţă cu el pe durata internării”, spunea Frank Vanskike, epidemiolog.

Cea mai mare provocare medicală din 2014 rămâne, aşadar, o provocare şi în 2015. Lupta împotriva Ebola este una în care nu există momente de pauză şi în care sunt investite sute de milioane de dolari. Nimeni nu ştie, însă, cât va dura această bătălie, una dintre cele mai grele din ultimii 40 de ani.