Emil Hurezeanu despre Siria: „Este o stare de precipitare oarecum suspectă”
„În Siria e un caz special, e un război civil, nu se câștigă prin infrângeri nete, nu există comisii de armistițiu, nu există acordul înfrântului cu învingătorul astfel încât războiul să se termine brusc, pacea să se semneze. Că americanii sunt înarmați și pregătiți, nu ne mirăm, sunt capabili oricând să declanșeze 2-3 războaie globale cu mari desfășurări”, a spus el.
„În toamnă se împlinesc 30 de ani de la unul dintre cele mai grele momente de criză din Războiul Rece. Perioada septembrie 1983-noiembrie 1983. Dintr-o greșeală, recunoscută, un avion sud-coreean cu 200 pasageri a fost doborât de o rachetă a trupelor sovietice. Un satelit sovietic a avut impresia că vede declanșarea flăcării unei rachete nucleare americane intercontinentale. Rușii s-au pregătit cu mâna pe butoane să apese pe contrarachete. Un locotenent-major a zis Ceva nu e în ordine, nu încep așa atacurile cu rachete nucleare americane, nu declanșăm contrareacția. În octombrie- noiembrie au fost manevre NATO și șefii de guverne s-au ascuns în buncăre. Rușii au trăit cu impresia că între doborârea avionului și momentul acela e o legătură și începe al treilea război mondial, au intrat cu toții în alertă. Situația a fost salvată de un spion KGB care lucra și pentru unii și pentru alții, iar el a aflat că de fapt e un exercițiu mai complex. Când ți se pune pata, situația devine foarte periculoasă. Și acum lucrurile par așa. Nu pentru că în Siria nu ar fi o desfășurare a ororii. Arma chimică e interzisă, dar ea e produsă, exportată. În posesia gazelor neurotoxice nu intră însă oricine, depozitele sunt bine păzite. Rebelii nu au instrumentele necesare”, a explicat Emil Hurezeanu.
„Problema e și politică. Politic s-a încărcat povestea prin starea de profundă nemulțumire a occidentalilor, care nu pot să acționeze cu un mandat al Consiliului de Securitate atâta vreme cât membrii permanenți au drept de veto. Însă în Kosovo, în 1999, NATO a intervenit fără decizia Consiliului, la fel în al doilea război din Irak. Este frustararea occidentalilor că nu pot interveni într-un loc oribil. În plus, pentru prima oară după mulți ani s-a ridicat cu 20% indexul de la Bursa din New York, cel al armelor, a marilor grupuri care produc arme. A crescut și prețul petrolului, la 111 dolari barilul. La 120 începe să fie o mare problemă. S-a încărcat și economic situația”, a subliniat el.
„Aici nu suntem în Afganistan, ci într-un lanț de vulcani noroioși virulenți. Sunt multe țări interesate să participe la război. Siria are o armată puternică, precum și disperarea guvernanților. Joacă ultima carte. Are rachete cu care pot trage în avioanele speciale. Apare un conflict între SUA și Rusia. Rușii le-au livrat. Israelul nu va sta să se uite, Turcia a anunțat că nu va sta să se uite, Arabia Saudită nu va sta, Iranul a amenințat că intervine și atunci, în cel mai bun bun caz, chiar prin terminarea rapidă a conflictului, e clar că vom asista la o dereglare a raporturilor economice, a căilor de comunicare, a piețelor de armament, mai ales de petrol”, a declarat Emil Hurezeanu.
„E greu de crezut că cineva înscenează asta. E plauzibil ca regimul să fi folosit armele chimice, pentru că în ultimele săptămâni au ajuns multe arme la rebeli, raportul de forțe se răsturnase, atunci a optat pentru asta, știind că se depășește linia roșie”.
„De ce Occidentul a așteptat atât? Dacă Occidentul era mai ferm în intervenția sa, dacă situația era mai limpede de la început, cu mai multe linii roșii, atunci ar fi fost mai clar și cine se luptă cu cine în Siria. E o stare de precipitare oarecum suspectă, dincolo de întârzierea iresponsabilă a oricărei acțiuni. Sigur, există un punct în care nu se mai abține nimeni, dar sunt multe necunoscute”, a subliniat Emil Hurezeanu.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
