Dosar internațional | Criza imigranţilor şi o Europă fără idei
„Europa este prinsă la mijloc între cei care vor să vină, cei care vor să plece şi cei care vor să o distrugă. Nou-veniţii sunt disperaţi, cei care se uită la ieşire sunt furioşi, iar distrugătorii flutură steaguri. Acest triplu asalt a făcut ca Uniunea Europeană să se confrunte, pentru prima dată în istorie, cu riscul unei ruperi. Această Europă care aproape că a renunţat la frontiere şi este paşnică reprezintă cea mai mai realizare a secolului XX. (...) Uniunea Europeană este cel mai plictisitor miracol de pe Pământ”, scrie Roger Cohen într-un articol de opinie publicat în The New York Times.
Marea Britanie nu este invadată de imigranţi, atrage atenţia un comentariu din ediţia europeană a ziarului Politico. Autorul critică isteria din mass-media şi din discursul politic cu privire la criza imigranţilor de la Calais.
„Aceşti refugiaţi sunt cel mai îndepărtat şi slab efect al exploziilor care au loc în Africa şi în Orientul Mijlociu. Marea Britanie nu este luată cu asalt, dar vecinii Siriei sunt. Potrivit Înaltului Comisariat pentru Refugiaţi al Naţiunilor Unite, peste 3 milioane de sirieni s-au stabilit în Turcia, Liban, Iordania şi Irak de la începutul războiului civil, în 2011. Mai puţin de 150.000 de sirieni au primit azil în UE şi doar 4.500 dintre ei au ajuns în Marea Britanie", scrie Mary Ann Sieghart.
Europa ar putea să rezolve actuala criză a imigranţilor dacă ar vrea, se arată şi într-un articol din The Guardian.
„Trebuie să luăm o decizie politică: ori îi tratăm pe imigranţi ca pe nişte deşeuri toxice, ori le oferim adăpost. (...) Răspunsul nostru depinde de cum îi vedem pe aceşti oameni: refugiaţi care au nevoie de protecţie sau oameni care vor să păcălească sistemul, pentru a obţine nişte avantaje. Adevărul incomod este că sunt şi, şi”, susține Daniel Trilling.
Reportaj BBC. Insula Kos, paradisul imigranţilor sirieni
Una dintre rutele favorite ale imigranţilor care încearcă să ajungă în Europa este aşa-numita rută est-mediteraneeană. Potrivit FRONTEX, agenția europeană pentru supravegherea frontierelor, clandestinii, proveniţi mai ales din Siria, dar şi din Afganistan sau Somalia, intră întâi în Turcia. De acolo pleacă spre Grecia. Principala poartă de intrare este insula Kos, din Marea Egee, aflată la doar o aruncătură de băţ de coastele turceşti. Traversarea durează 45 de minute, iar autorităţile greceşti spun că săptămânal vin chiar şi nouă mii de refugiaţi.
Primele lumini. Într-o zi înnorată, traversează Marea Egee. Cu bagaje dezordonate în care au înghesuit frânturi din viaţa de care au fugit.
„Prea multe crime, prea multe temeri. Ne-am săturat de război”, spune Hussam, un imigrant sirian.
Cei patru ani de război civil din Siria au înjumătăţit populaţia. În jur de 30.000 de imigranţi au ajuns în Grecia doar anul acesta.
„Chiar ne rugăm să fie vreme rea, ca să nu mai poată traversa marea. Au venit cu miile în ultimele două luni pentru că vremea a fost mai bună”, mărturisește Georgios Chalkidios, de la Poliţia din Kos.
„N-ar trebui să ne fie teamă. La noi în ţară am văzut rachete care omorau oameni. Am văzut o mulţime de lucruri pe care nu le pot descrie. Sunt foarte multe probleme în Raqqa. Nu mai puteam trăi acolo. Şi nu mă pot întoarce. Nu! Teroriştii ISIS ne vor omorî”, spune un imigrant din Siria.
Într-o zi liniştită, în doar 45 de minute traversezi marea din Turcia. Grecii de pe insula Kos spun că au nevoie de mai mult sprijin din partea Europei.
„Uniunea Europeană trebuie măcar să ne ajute să ne păzim frontierele”, susține Konstantina Svinou, de la Asociaţia Hotelierilor din Kos.
Kos este o insulă care depinde de turism, iar mulţi din domeniu sunt îngrijoraţi de imaginea negativă pe care o poate căpăta insula.
„Turiştii care vor să vadă o insulă frumoasă şi găsesc aici mizerie se întreabă de ce să mai vină? Dacă turiştii pleacă din insule, atunci Grecia este terminată”, spune un localnic.
Dar potrivit unor turişti britanici, aceste temeri nu par a fi întemeiate.
„Nu ne simţim ameninţaţi de ei (n.r. imigranţi). Nu ne deranjează deloc. Ei nu mai au nimic, sunt într-o situaţie groaznică”, arată o turistă britanică.
„Dacă pleacă în bărci, chiar dacă marea este agitată, înseamnă că au motive serioase să facă aşa ceva”, consideră un bărbat britanic.
Mulţi dintre cei care reuşesc să traverseze marea se cazează la un hotel pentru imigranţi. La două minute de mers pe jos faţă de staţiunile turistice, dar într-o altă lume. Doar puţini ar alege să stea aici. Este limpede că acest hotel este ultima speranţă. Pe insulă nu există locaţii pentru imigranţi, iar autorităţile s-au văzut obligate să-i cazeze în acest loc abandonat. Nu este viaţa la care aceşti oameni au visat, dar, cu certitudine, este mai sigură decât cea de care au fugit.
INTERVIU. Laura Padoan, purtător de cuvânt al UNHCR: Numărul imigranților din Calais este mult mai mic decât al celor din Grecia
Ne uităm cu toţii la ce se întâmplă la Calais, dar vorbim prea puţin despre situaţia dramatică din Grecia. Cum arată situaţia acolo? Digi24 a vorbit cu LAURA PADOAN, purtătoare de cuvânt a Înaltului Comisariat pentru Refugiaţi al Naţiunilor Unite. Ea se află acum pe insula Chios din Grecia, un loc copleşit de numărul mare de refugiaţi sirieni şi irakieni. A vorbit cu aceşti imigranţi, le-a ascultat poveştile, i-a văzut cum dorm pe faleză, pe pietre. Cei mai norocoşi dintre ei primesc un cort. Iată poveştile lor, într-un interviu realizat de Alina Matiş:
- Doamnă Padoan, sunteţi acum în Chios, una din numeroasele insulele greceşti care se confruntă cu un aflux de refugiaţi. Care este situaţia acolo?
- Zi de zi, aici ajunge un număr mare de refugiaţi. Sunt găzduiţi într-unul din centrele de identificare de pe insulele greceşti. În acest moment, însă, există capacitate de cazare pentru aproximativ 100 de oameni. Nu există loc pentru numărul uriaş de oameni care ajunge aici. În acest moment, la acest centru sunt până la 900 de oameni, care stau extrem de înghesuiţi. Nu au curent electric, nu au acces la grupuri sanitare, la duşuri, la toalete.
Vedem multe familii cu copii foarte mici, unii dintre ei cu probleme medicale foarte grave. Aşadar, condiţiile de aici sunt foarte precare şi suntem foarte îngrijoraţi pentru refugiaţii de aici.
- Îmi imaginez că aţi vorbit cu mulţi dintre refugiaţii de acolo. Ce spun ei despre situaţia în care se află?
- Mulţi dintre refugiaţii pe care i-am cunoscut aici au venit din Siria şi din Irak. Fug de război, de bombe, detenţie abuzivă, prieteni şi membri ai familiilor lor au fost ucişi şi acesta este motivul pentru care vin aici. Simt că nu mai sunt în siguranţă acolo.
Mulţi dintre ei nu s-au gândit, atunci când au decis să plece, la ce ar fi putut să îi aştepte odată ajunşi în Europa. Au plecat pentru că au simţit că nu aveau de ales şi că nu puteau rămâne, pentru că vieţile lor erau în pericol.
Mulţi dintre ei s-ar putea să nu rămână în Grecia. Vor pleca în alte ţări, în Europa.
- Toţi ochii sunt îndreptaţi acum spre o altă latură a acestei crize a imigranţilor. Mă refer la imigranţii din Calais şi din zona Eurotunelului. Este această criză mai gravă decât ce vedeţi că se întâmplă în Grecia?
- Numărul imigranţilor din Calais este mult, mult mai mic decât ce se întâmplă în Grecia. Este foarte important să avem în vedere când vine vorba despre situaţia din Calais. Numărul refugiaţilor de acolo a fost constant pe parcursul ultimelor luni, între 2 şi 3.000 de persoane. Uneori, acelaşi om încearcă să traverseze Canalul Mânecii în fiecare noapte. Este o situaţie dificilă acolo, există în mod clar o problemă umanitară care trebuie rezolvată în Calais. De cealaltă parte, în Grecia, este o situaţie temporară, pentru că mulţi dintre refugiaţi nu rămân pe insule mult timp.
- Tocmai am aflat că Uniunea Europeană va ajuta financiar Franţa şi Marea Britanie în această criză a imigranţilor de la Calais. De cealaltă parte, din Grecia au fost lansate numeroase apeluri pentru suplimentarea finanţării din Grecia. Simţiţi o lipsă a resurselor acolo, pe teren?
- În mod clar, există carenţe de finanţare, tocmai pentru că nevoile sunt atât de mari. Guvernul grec trebuie, înainte de orice, să îşi asume responsabilităţile şi să suplimenteze resursele, adică mai mult personal, mai multă coordonare şi să lucreze cu alţi actori de pe teren pentru a imbunătăţi situaţia refugiaţilor. Asta trebuie să se întâmple urgent, pentru că vedem copii foarte mici, cazuri sensibile, oameni cu diferite afecţiuni, bătrâni. Cu toţii au nevoie de protecţie. În al doilea rând, este, într-adevăr, nevoie de mai multă asistenţă din partea UE când vine vorba de situaţia din Grecia. Aceşti oameni au nevoie de o alternativă, deci căi sigure, legale, pentru a nu mai risca vieţile familiilor lor şi a nu-i mai pune în pericol aruncându-i în bărci cu care să treacă Marea Mediterană.
- De ce credeţi că refugiaţilor din Grecia li se acordă mult mai puţină atenţie decât celor din Calais?
- Unul dintre motive e, probabil, că presa din Marea Britanie se concentrează asupra situaţiei din Calais, pentru că este, practic, la uşa Regatului Unit. Guvernul britanic răspunde într-o manieră care atrage atenţia asupra situaţiei. În Grecia, vorbim despre o ţară care se confruntă cu o criză financiară. În mod cert, Grecia are nevoie de ajutor şi trebuie să fie acordată mai multă atenţie nevoilor şi protejării persoanelor care au ajuns aici.
Bani UE pentru imigranți
În plină criză a imigranţilor de la Calais, Franţa a primit o tranşă de 20 de milioane de euro din Fondul European pentru azil, migraţie şi integrare. În aprilie, Marea Britanie a încasat 26 de milioane din acelaşi fond. Cele două ţări vor primi în total peste 600 de milioane de euro până în 2020. Grecia, ţară în care şi-au găsit refugiu sute de mii de imigranţi, va primi 260 de milioane. Și dacă tot vorbim de solidaritate, Comisia Europeană va discuta abia la sfârşitul anului noi propuneri pentru relocarea imigranţilor.
Comisarul european pentru imigraţie Dimitris Avramopoulos s-a consultat cu miniştrii de interne din Franţa şi Marea Britanie, în încercarea de a găsi soluţii pentru criza din Calais.
„În acest stadiu, niciuna dintre cele două ţări nu a solicitat un ajutor suplimentar şi am încredere în capacitatea lor a de a gestiona situaţia", a declarat oficialul de la Bruxelles, citat de Le Monde.
„Situaţia din Calais este un exemplu frapant care ne arată cât de necesar este să atingem un nivel mai mare de solidaritate şi responsabilitate în gestionarea crizei migraţiei", a mai spus comisarul european.
„Aceste fonduri sunt destinate sprijinirii eforturilor naţionale de a alinia procedurile privind imigranţii la standardele Uniunii, pentru organizarea migraţiei legale, integrarea imigranţilor la nivel local şi eficientizarea programelor de repatriere. Aceste fonduri sunt destinate unor programe naţionale, în urma unor solicitări făcute de ţările membre, pe care Comisia le aprobă. Banii se dau după aceea. Au fost aprobate ambele programe naţionale, şi cel britanic, şi cel francez, ceea ce ne permite să alocăm fondurile. De fapt, banii pentru programul britanic au fost deja trimişi în aprilie, prima tranşă. Acum s-a aprobat şi programul francez, au fost îndeplinite cerinţele şi vom putea acorda prima tranşă de 20 de milioane de euro”, a explicat Natasha Bertaud, purtător de cuvânt la Comisia Europeană.
Până în 2020, Franţa va primi din Fondul european pentru Imigraţie 266 de milioane de euro, iar Marea Britanie 370 de milioane. În acest moment, Comisia Europeană trebuie să găsească soluţii pentru relocarea imigranţilor, după ce propunerea de stabilire a unei cote proporţionale pentru fiecare stat membru al Uniunii Europene a fost respinsă.
„Am trimis noi propuneri pentru relocare şi împărţire. Până la sfârşitul anului, intenţionăm să prezentăm un plan mai bine structurat pentru viitoarele situaţii de urgenţă. Analizăm criteriile pentru definirea acestor situaţii de urgenţă. Încă mai lucrăm la implementarea unui mecanism pentru redistribuire în cazul situaţiilor de urgenţă. Să vedem dacă o cotă obligatorie de redistribuţie (a imigranţilor) ar fi mai potrivită”, a spus purtătorul de cuvânt.
Cifrele din teren arată că fenomenul migraţiei a luat o amploare fără precedent în ultimii ani, în contextul războaielor din Siria şi Irak şi a instabilităţii din nordul Africii, ceea ce impune soluţii pe măsură.
Turcia şi refugiaţii sirieni
Neoficial, aproape un sfert din cei mai mult de două milioane de refugiaţi sirieni care trec graniţa în Turcia vin la Istanbul. De ce? Pentru că este cea mai mare metropolă europeană, un oraş care se întinde pe două continente şi măsoară de la un capăt la altul 160 de km. Înseamnă, pentru refugiaţii sirieni, mai multe şanse, mai multe oportunităţi. Nu le este însă uşor, transmite trimisul special Digi24 la Istanbul, Adrian Cojocaru. Există mai multe obstacole: mai întâi limba, apoi cultura şi pregătirea, pentru că mulţi dintre ei nu au studii, nu au ce să pună în acel CV pe care îl cer angajatorii turci. Cei mai mulţi trăiesc în cartierele ghetou, cinci-șase într-o cameră. Își trimit copiii la cerșit. Urmăriți relatarea trimisului special Digi24 la Istanbul:
Și nu uitați, vineri, o ediție specială din Turcia a „Jurnalului de Seară”, de la ora 20:00.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
