Conflictul din Nagorno-Karabah s-a reaprins: sunt cel puțin 32 de morți
ACTUALIZARE. Azerbaidjanul a anunțat o încetare unilaterală a focului în Nagorno-Karabah, spunând că procedează așa ca urmare a apelurilor internaționale la reținere. Cu toate acestea, focuri de armă au continuat să se audă duminică în regiune, notează BBC.
Iar azerii au avertizat că vor riposta, dacă vor fi din nou atacați.
Preşedintele armean a spus că sunt cele mai ample lupte în Nagorno-Karabah de după 1994, atunci când a fost semnat armistiţiul. Regiunea azeră locuită majoritar de armeni şi-a declarat independenţa în 1991, dar acest lucru nu a fost recunoscut niciodată de Baku şi a fost cauza războiului sângeros dintre Armenia şi Azerbaijan.
Armenia acuză Azerbaijanul de reluarea luptelor, pentru că a încercat o ofensivă de amploarea în Nagorno-Karabah. Erevanul consideră orice agresiune asupra regiunii separatiste drept un atac asupra sa.
„Inamicul a folosit aviaţie, toate tipurile de artilerie şi blindate. Pierderile inamicilor în rândurile aviaţiei, infanteriei şi artileriei sunt multiple. Am pierdut şi noi oameni. Până acum avem 18 morţi şi 35 de răniţi”, a anunțat Serj Sarksian, preşedintele Armeniei.
De partea cealaltă, armata azeră spune că trupele de pe linia frontului au fost atacate cu mortiere, rachete şi artilerie şi că au fost nevoite să răspundă. Oficialii de la Baku spun că au fost eliberate mai multe zone strategice, dar că 12 soldaţi au murit, un elicopter a fost doborât şi un tanc a fost distrus de o mină.
ONU, OSCE, Rusia, Iran, Turcia şi Statele Unite au cerut încetarea imediată a violenţelor şi reluarea dialogului.
„Îndemnăm ambele state să dea dovadă de reţinere, să evite noi intensificări ale luptelor şi să respecte cu stricteţe armistiţiul. Reiterăm că acest conflict nu are o soluţie militară”, se arată într-o declarație a Departamentului de Stat.
Cel mai vechi conflict îngheţat de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice a izbucnit chiar înainte ca URSS să se prăbuşească, în Nagorno-Karabah. Administrată de Azerbaidjan, dar dominată etnic de armeni, regiunea din sudul Caucazului a devenit în 1988 teatrul unui sângeros conflict interetnic. Bilanţul celor șase ani de război vorbeşte de la sine: în jur de 30.000 de morți și aproape un milion de refugiați.
Forțele implicate în conflict
Din punct de vedere militar, balanţa înclină categoric în favoarea Azerbaijanului.
Autorităţile de la Baku cheltuie de peste patru ori mai mult pentru apărare decât Erevanul. Armata azeră este cu 50 la sută mai mare decât cea armeană, aproape 67 de mii de soldaţi. De asemenea, Azerbaijanul are de patru ori mai multe tancuri decât ţara vecină, inclusiv modele mai noi şi mai performante, potrivit unei statistici prezentate de Radio Europa Liberă. Aceeaşi sursă spune că, în prezent, în Nagorno-Karabah sunt în jur de 20 de mii de soldaţi armeni şi peste 200 de blindate, inclusiv tancuri.
Războiul din Nagorno-Karabah, o regiune azeră locuită majoritar de armeni, a izbucnit în 1988, când Armenia şi Azerbaijan erau încă republici sovietice. Luptele s-au încheiat după șase ani, în 1994, cu un armistiţiu. Cel puţin 30 de mii de oameni şi-au pierdut viaţa.
Azerbaijan vs. Armenia
Cheltuieli militare: 1,7 miliarde / $ 414 milioane $
Soldaţi: 66.950 / 44.800
Tancuri: 439 / 109
Blindate: 961 345
Artilerie: 542 / 232
(SURSA: Radio Europa Liberă)
Date despre Nagorno-Karabah
- regiune muntoasă din vestul Azerbaidjanului (în traducere Karabahul de Munte)
- suprafaţă: 4.400 km2
- populaţie: cei mai mulţi sunt etnici armeni
- stat autoproclamat, nerecunoscut de nicio altă ţară din lume
- face parte, teoretic din Azerbaidjan, dar practic, este o regiune autonomă
- potrivit BBC, conflictul din regiune (între armeni şi azeri) datează de peste un secol şi se referă, de fapt, la „competiţia” dintre creștinii armeni, azerii musulmani şi influenţele persane
- populată de secole de creștinii armeni şi azerii cu origini turce, Karabah a devenit parte a Imperiului Rus în secolul al XIX-lea
- cele două grupuri etnice au trăit în relativă pace, chiar dacă au mai existat violențe la începutul secolului XX, după Primul Război Mondial, însă odată cu Revoluţia bolşevică, lucrurile s-au schimbat. Conflictul nu este pe deplin soluţionat nici astăzi, fapt pentru care se înscrie în categoria conflictelor îngheţate de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice, alături de cele din Transnistria, Abhazia sau Osetia de Sud.
Uniunea Sovietică, şi mai apoi Rusia, i-a sprijinit mereu pe armenii de religie creştin-ortodoxă, în timp ce azerii, care sunt o populaţie turcică de religie musulmană, au găsit un aliat în Turcia. Toate aceste conflicte au avut că scop crearea şi menţinerea tensiunilor între diverse grupuri etnice în vederea sporirii influenţei ruseşti în acele regiuni.
1923 – după modelul Republicii Autonome Moldoveneşti, conducătorii sovietici au decis formarea pe teritoriul Republicii Socialiste Azere a regiunii autnome Nagorno-Krabah, a cărei populaţie era alcătuită în majoritate de armeni.
1988 – a început războiul din Nagorno-Karabah – armenii din regiune au revendicat teritorii care făceau parte din Republica Sovietică Socialistă Azerbaidjan.
1991 – după destrămarea URSS, fostele republici sovietice, printre care şi cele două republici caucaziene aflate în conflict şi-au obţinut independenţa.
1991 – locuitorii de origine armeană din Nagorno-Karabah, susţinuţi de Armenia, şi-au proclamat independenţa, fapt ce a intensificat luptele din regiune.
Armenia, care a acţionat mereu ca şi cum teritoriul autonom i-ar aparţine, a trimis trupe pentru a lupta împotriva azerilor.
1994 – războiul a luat sfârşit, Armenia ocupând enclavă Nagorno-Karabah
Armatele regiunii separatise şi ale Armeniei continuă să ocupe şi în prezent o importantă parte (20%) din teritoriul Azerbaidjanului.
Deşi conflictul este considerat îngheţat, de la sfârşitul războiul şi până în 2012, aproximativ 3.000 de oameni au murit în ambuscade, iar situaţia nu şi-a găsit încă rezolvarea.
Regiunea autonomă doreşte în continuarea obţinerea independenţei
Pe de altă parte, conducătorii azeri au ameninţat cu violențe în cazul în care Armenia nu-şi va retrage trupele din regiune.
Cu ajutorul veniturilor de pe urmă petrolului, Azerbaidjanul şi-a mărit considerabil bugetul pentru apărare. La rândul sau, Armenia, deşi are un buget mult mai mic decât ţară vecină, a crescut cheltuielile militare.
Citiți și:
Se reaprinde un conflict îngheţat? Reacția lui Vladimir Putin
Conflictele înghețate din fosta URSS
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
