China a cunsocut prima contracție a economiei în mai mult de 40 de ani. De pe vremea lui Mao nu s-a mai întâmplat așa ceva. În primul trimestru, scăderea a fost de 6,8%. Lovitura epidemiei de coronavirus a fost dură, ținând seama că anul trecut, China raporta o creștere de 6,4% în primul trimestru, într-o perioadă în care era în plin război economic cu SUA.
Pe de altă parte, cât de exacte sunt aceste cifre este greu de spus. Există neajunsurile inerente raportărilor de acest fel. China a avut tot timpul obiceiul de a-și cosmentiza datele, de a elimina ceea ce este considerat „asperitate”. Dar analiștii s-au obișnuit să navigheze prin aceste ape tulburi revărsate de la Beijing și mai degrabă să citească tendințe decât cifre exacte.
Partea bună este că industria manufacturieră a înregistrat în martie o scădere mult mai mică decât era de așteptat, ceea ce înseamnă că ridicarea restricțiilor și pachetele de sprijin au început să funcționeze. Cu toate acestea, analiștii spun că Beijingul se află abia la începutul luptei pentru a stopa pierderile masive de locuri de muncă. Iar asta pentru că răspândirea globală a virusului reduce puternic cererea țărilor importatoare, pe măsură ce consumul scade.
Contracția economică din primul trimestru nu este departe de cea prognozată în contextul blocajului economic. Însă lipsa cererii este un motiv de îngrijorare. Cererea internă nu a revenit la nivelul anterior pandemiei, deoarece încă sunt impuse restricții de distanțare socială. Iar în ceea ce privește cererea externă, aceasta se va prăbuși cel puțin în trimestrul doi.
Un consum intern slab, devenit acum principalul motor de creștere, rămâne un motiv de îngrijorare, în condițiile în care veniturile scad și recesiunea se apropie. Veniturile disponibile pe cap de locuitor au scăzut cu 4% în primul trimestru, comparativ cu anul precedent.
Analiștii sunt de părere că o astfel de scădere nu va fi înregistrată doar în acest trimestru. Pentru a compensa scăderea cererii externe, este nevoie de sprijin politic începând cu sfârșitul acestei luni, spun aceștia.
Investitorii și oficialii din întreaga lume urmăresc cu atenție cum evoluează lucrurile în China și cât va dura ca aceasta să se refacă, în timp ce Statele Unite și alte țări afectate încep să ia în considerare redeschiderea treptată a economiei.
Previziunile economiștilor în ceea ce privește contracția din primul trimestru au variat din cauza numeroaselor incertitudini legate de impactul economic și social al pandemiei în China.
Îngrijorările oficialilor de la Beijing
Una dintre principalele preocupări ale oficialilor de la Beijing este stabilitatea socială a celor 1,4 miliarde de chinezi, în condițiile în care în fiecare an milioane de persoane se mută din zonele rurale în marile orașe în căutarea unui loc de muncă.
Rata șomajului în mediul urban a scăzut în martie. Cu toate acestea, analiștii avertizează că aproape 300 de milioane de chinezi își vor pierde jobul anul acesta, ca urmare a scăderii cererii la nivel global. Estimările depășesc cu mult cifrele din 2008, când 20 de milioane de chinezi au rămas șomeri în urma crizei financiare.
Liderii care au ca scop principal stabilitatea politică a Chinei au promis și mai multe măsuri pentru a susține economia. În același timp, însă, nu vor să se repete situația din 2008, când adoptarea a numeroase pachete de stimuli au scufundat economia în datorii.
Guvernul se bazează pe stimuli fiscali care să suțină investițiile în infrastructură și consumul, ceea ce ar putea împinge deficitul bugetar în 2020 la un nivel-record. Iar toate aceste înseamnă o dezechilibrare a țării.
Pierderea nu este doar de moment, ci de durată. Iar alte influențe vor veni pe viitor din repoziționarea geopolitică. Pentru China, perioada cu probleme de-abia începe.
(sursa: Business Club)
Editare web: Luana Păvălucă