Arkadius Podniesinski a vizitat prefectura Fukushima la mai bine de patru ani de la dezastrul care a lăsat în urmă aproape 16.000 de morţi. Şi-a propus să spună o poveste cu ajutorul imaginilor pe care le surprinde aici. Iar peisajele întâlnite l-au ajutat din plin.
L-a impresionat în primul rând modul în care se desfăşoară procesul de decontaminare. Metru cu metru, 20.000 de oameni îndepărtează pământul contaminat şi îl pun în sacii pe care-i depozitează apoi pe terenurile virane. Este o muncă titanică, dar care, mai presus de orice, stârneşte îngrijorare, pentru că localnicii nu ştiu ce se va întâmpla cu acele resturi.
Lucrările de decontaminare nu se limitează doar la îndepărtarea pământului. Una câte una, străzile şi faţadele locuinţelor din oraşe sunt curăţate şi ele. În imaginile suprinse de fotograful polonez apar clădiri şi lucruri neatinse de mai bine de patru ani - jucării, instrumente muzicale, magazine prăfuite şi rafturi acoperite de pânze de păianjen, laolaltă cu zeci de maşini şi motociclete înghiţite de vegetaţie.
În unele zone, oamenii au fost lăsaţi să se întoarcă la casele lor. Alţii nici măcar nu le-au părăsit. Au continuat să locuiască în zonele iradiate, iar primele afectate au fost animalele lor. Este şi cazul fermierilor, ale căror vaci au fost acoperite de pete albe, la scurt timp după dezastru. Un dezastru care a început pe 11 martie 2011, când un cutremur cu magnitudine de 9 a provocat un tsunami uriaş. Acesta a lovit centrala atomică, iar în urma scurgerilor radioactive, 300.000 de locuitori au fost evacuaţi.
Acum, la patru ani de la acel moment, un citat scris la intrarea într-un oraş surprinde perfect ironia momentului - „Energia nucleară este energia unui viitor luminos” spune acel rând - o amintire dureroasă a efectelor catastrofale pe care le poate avea folosirea energiei nucleare.