Boala Alzheimer va putea fi putea fi depistată printr-un test de sânge la fel de precis ca alte metode, mai scumpe sau invazive, potrivit unui studiu publicat în jurnalul JAMA, citat de The New York Times. Astfel de teste ar putea fi disponibile în doi-trei ani, potrivit Mediafax.
Un test de sânge dezvoltat recent pentru Alzheimer a putut diagnostica boala la fel de exact ca prin alte metode, care prezintă dezavantajul de a fi mai scumpe sau invazive, au arătat autorii studiului.
Testul a identificat semne ale bolii degenerative cu 20 de ani înainte de apariţia unor probleme de gândire şi memorie la persoanele cu o mutaţie genetică ce cauzează Alzheimer.
Un astfel de test ar putea fi disponibil pentru utilizare clinică în cel puţin doi-trei ani, au estimat cercetătorii şi alţi experţi, oferind un mod uşor accesibil de a diagnostica dacă persoane cu probleme cognitive au avut Alzheimer, mai degrabă decât un alt tip de demenţă, care ar putea necesita tratament sau un prognostic diferit.
Un test de sânge ca cel studiat ar putea fi utilizat şi pentru a „prezice” dacă cineva care nu prezintă simptome ce ar putea dezvolta Alzheimer.
Experţii au spus că testele de sânge vor accelera căutarea de noi terapii, făcând mai rapide şi mai ieftine studiile clinice, un proces care acum durează adesea ani de zile şi costă milioane de dolari, deoarece se bazează pe metode scumpe, cum sunt tomografiile craniene cu emisie de pozitroni şi puncţiile lombare, prin care se recoltează lichid cefalorahidian.
Într-un studiu realizat pe 1.402 de persoane din trei grupuri diferite, din Suedia, Columbia şi Statele Unite, testul, care măsoară o formă de proteină tau, care în boala Alzheimer se acumulează în interiorul celulelor creierului, s-a dovedit a fi extraordinar de precis, fiind la fel de bun ca scanările PET sau testarea lichidului cefalorahidian. De asemenea, a fost aproape la fel de exact ca cea mai definitivă metodă de diagnostic, autopsiile.
Testul a măsurat de şapte ori mai multe proteine tau, numite p-tau217, la persoanele cu Alzheimer decât la persoanele fără nicio demenţă sau cele cu alte tulburări neurologice, cum ar fi demenţa frontotemporală, demenţa vasculară sau boala Parkinson, a afirmat dr. Oskar Hansson, profesor la Universitatea Lund.
În prezent, diagnosticul Alzheimer se face în mare parte cu evaluări clinice ale memoriei şi deficienţei cognitive, precum şi interviuri cu membrii familiei şi îngrijitorii pacienţilor. Diagnosticele sunt deseori inexacte, deoarece medicii au dificultăţi în a distinge boala Alzheimer de alte demenţe şi condiţii fizice care implică deficienţă cognitivă.
Aproape şase milioane de oameni din Statele Unite suferă de Alzheimer şi aproximativ 30 de milioane la nivel mondial, iar până în 2050 se prevede dublarea numărului celor afectaţi de boală.
Modificările creierului care duc la apariţia simptomelor bolii Alzheimer pot să apară cu decenii înainte ca orice alte semne ale afecţiunii să fie vizibile.
