Bătălia crucială pentru metale rare, de neînlocuit pentru tehnologia actuală. Cu ce țări luptă Europa
Se dă o nouă bătălie în lume, în centru de această dată fiind aprovizionarea cu materiile prime. Europa vrea să devină independentă și începe să își protejeze resursele, mai ales în fata unei Chine care e cel puţin îndrăzneaţă în abordări. Aprovizionarea cu materii prime esențiale devine principalul risc, din moment ce China, cel mai mare producător de materii prime din lume, ar putea îngreuna comerțul cu astfel de bunuri, pe măsură ce tensiunile comerciale avansează. Pentru noua Comisie Europeană, suveranitatea resurselor sale a devenit o prioritate esențială. Mai ales că printre materiile prime care au cea mai mare cerere sunt cele esențiale pentru tehnologie și cele care facilitează tranziția la măsuri care să reducă poluarea. China este în momentul de față cel mai mare exportator de metale rare, dar și cel mai afectat stat de războiul comercial cu Statele Unite. În continuare accesul la metalele rare și materiile prime esențiale tehnologiei care să reducă emisiile de carbon va defini cine este în cea mai puternică poziție.
Pentru industriile de înaltă tehnologie din Europa, această provocare este aproape existențială. Europa trebuie să devină cât mai puţin dependentă de disponibilitatea materiilor prime, dacă își dorește să ducă industriile și a afacerile către o economie cu emisii reduse de carbon.
Ultimele estimări ale Europei arată că depenența de China pentru materiile prime critice se ridică în acest moment la 62%. Pentru noua Comisie Europeană, independența resurselor a devenit una dintre cele mai urgente priorități. Noul executiv este de părere că Europa nu poate sta pe loc, în timp ce China preia controlul asupra aprovizionării la nivel mondial, având în vedere că în prezent produce 70% din metalele rare.
Dar și în Uniunea Europeană ar exista 10 proiecte miniere cu potențial pentru litiu care, dacă sunt dezvoltate, ar putea permite blocului comunitar să treacă de la 1 la 30% din producția mondială până în 2030, spun oficialii europeni.
Statisticile optimiste au dat roade. S-au alocat noi investiții pentru operațiunile miniere, iar în toate statele membre încep să apară potențiale situri de exploatare. Există proiecte pentru metale rare în Norvegia, pentru cobalt în Finlanda și pentru litiu în Spania, Cehia și Portugalia. De asemenea, mai multe oferte de comerț liber și o viitoare Comisie Europeană care militează pentru reducerea emisiilor de carbon semnalează că Uniunea Europeană va avea mai multe pretenții cu privire la bunurile sale. Mai exact, vrea să își crească independența prin producție proprie și să devină unul dintre principalii exportatori.
Marea întrebare este cum poate concura împotriva importurilor mai ieftine din străinătate, în special cu cele din China și Africa.
Experți în materii prime din Japonia și Statele Unite sunt așteptați săptămâna aceasta la Bruxelles pentru o trilaterală cu Europa. Dialogul ar urma să se concentreze pe riscurile de aprovizionare cu materii prime esențiale, cum ar fi metalele rare utilizate în turbinele eoliene și litiul folosit în bateriile pentru mașinile electrice. Adică acele resurse care facilitează reducerea emisiilor de carbon.
Accesul este exact ceea ce ar dori să asigure Japonia, Statele Unite și Uniunea Europeană. Discuțiile în acest format de trei au fost inițiate după 2011, din perioada crizei pământurilor rare. Încă de atunci, țările dezvoltate ale lumii au devenit precaute cu privire la riscurile de aprovizionare.
La acea vreme, o dispută comercială între China și Japonia a stârnit temeri că Beijingul ar putea îngreuna furnizarea de metale rare, care sunt de neînlocuit pentru asamblarea a aproximativ un sfert din tehnologia actuală - de la telefoane și componente pentru calculator, până la tehnologii precum bateriile electrice, armamentul sofisticat și turbinele europene. Atunci, China era responsabilă pentru aproximativ 97% din metalele rare consumate în întreaga lume.
Însă aceste metale, produse în cea mai mare parte în China, nu mai sunt singura îngrijorare cu privire la accesul la materiile prime. Începând cu 2011, toate cele trei puteri tehnologice - Japonia, Statele Unite și Uniunea Europeană, și-au creat propriile liste de materii prime esențiale și au depus eforturi pentru a crea diverse lanțuri de aprovizionare care săî nu implice China.
Dar, vara trecută, războiul comercial dintre Statele Unite și China a readus în discuție problema aprovizionării. Spun experții că acela a fost momentul de trezire pentru cele trei mari puteri ale lumii.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
