ANALIZĂ Business Club. Efectele unui acord nuclear între Occident şi Iran

Campania electorală nu a ajuns în cătunele din munți: „N-am știut”

A început sezonul petardelor, iar internetul este plin de oferte ilegale

Înotători lăsați fără bazin, după ce căldură și apa caldă au fost sistate din cauza unor datorii de sute de mii de lei

Câți bani reușesc să economisească, în medie, românii de la o lună la alta și ce fac cu ei

Vreme extremă în România. Vântul puternic a făcut prăpăd în mai multe județe

Mai mulți copii de la o grădiniță din Timișoara au ajuns la spital cu simptome de toxiinfecție alimentară

Mașini vandalizate într-o parcare din Constanța. Șoferii și-au găsit cauciucurile sparte

Doi nevăzători, agresați într-o biserică din București, după ce au intrat cu câinii ghizi. „Ne-au amenințat că ne taie picioarele”

Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai

Diplomaţii occidentali par totuşi să aibă un plan prin care să evite o inundaţie cu petrol iranian. Şi anume să nu ridice sancţiunile dintr-o dată. În ciuda embargoului, Iranul a continuat să exporte petrol în ultimii ani, îndeosebi către ţări asiatice care au ignorat sancţiunile. Chiar şi aşa, comenzile venite de la acestea, uneori pe căi ascunse, nu au fost suficiente cât să menţină industria petrolieră iraniană la turaţie maximă. Aşadar, Iranul are suficiente resurse nefolosite care pot influenţa preţul petrolului.

Jucătorii din piaţa petrolului privesc cu mare interes negocierile din ultimele două zile de la Lausanne, care ar putea pune bazele unui acord privind programul nuclear iranian. Ca să renunţe la îmbogăţirea uraniului ce poate fi folosit la producerea unei bombe atomice, Iranul vrea ridicarea sancţiunilor internaţionale pe care Occidentul le-a dictat tocmai pentru descurajarea programului nuclear. Pentru guvernul de la Teheran cel mai dur embargo a fost cel petrolier, intrat în vigoare în 2012. Odată ridicat îi va oferi din nou Iranului acces nelimitat pe piaţa petrolului. Deja are pe stoc 12 milioane de barili pentru care guvernul de la Teheran deja caută clienţi în Asia, după cum a declarat ministrul petrolului.

Însă cel mai mare impact ar urma să îl aibă majorarea producţiei. Citat de Wall Street Journal, ministrul iranian al petrolului a spus că, imediat după ce sancţiunile vor fi ridicate, sondele vor putea să pompeze un milion de barili în plus pe zi.

Revenirea Iranului pe piaţă poate trage în jos cotaţia barilului cu alţi câţiva dolari. Nu pare mult în condiţiile în care preţul petrolului oricum este la cel mai scăzut nivel din ultimii ani. Însă pentru companiile petroliere, care speră într-o scumpire a ţiţeiului, o nouă ieftinire, fie ea şi de câţiva dolari le-ar complica şi mai mult viaţa.

Tocmai de aceea, surse din cadrul diplomaţiei occidentale, citate de Reuters, spun că se caută o soluţie prin care ridicarea sancţiunilor să nu fie una bruscă, ci treptată. Întâi Iranul va avea acces la valută pe care o are blocată în conturile din străinătate. Abia apoi va putea să îşi vândă petrolul. În felul acesta, şocul asupra pieţei internaţionale ar fi mai mic. Dar nu inexistent.

Pentru că, pe lânga impactul pe care l-ar avea barilii de ţiţei exportaţi de Iran, există şi un element psihologic care deja îşi face simţită prezenţa. Deşi nu s-a ajuns încă la un acord între Iran şi puterile occidentale, fiecare semn de înţelegere între cele două tabere a pus presiune pe preţul petrolului. Traderii se pregătesc din timp pentru ridicarea sancţiunilor îndreptate împotriva Iranului.