Ambasadorul Egiptului: Am putea fi o poartă către alte regiuni interesante pentru România
Săptămâna aceasta s-au făcut șapte ani de când egiptenii au ieşit în Piaţa Tahrir din Cairo să demonstreze împotriva regimului dictatorial al lui Hosni Mubarak. În vremea fostului preşedinte, România avea relaţii de afaceri foarte dezvoltate cu Egipt. Și acum sunt multe posibilități de investiții, spune ambasadorul Egiptului la Bucureşti, Salah Abdel Sadek.
Sunt şapte ani de când egiptenii le-au arătat liderilor care îi conduc că pot fi schimbaţi, dacă nu îşi fac treaba. Când ai de mulţumit o populaţie de 100 de milioane de oameni, să vrei să ocupi cea mai înaltă funcţie în stat pare un act de curaj. Preşedintele Abdel Fattah al-Sisi are la nivel internaţional o reputaţie de lider cu mână de fier. Un exemplu de cum se rezolvă treburile în Egipt poate fi cel al principalului său contracandidat în cursa prezidenţială, care va avea loc în martie. În momentul înregistrării interviului pentru Paşaport diplomatic, oponentul lui Sisi în alegeri era un alt general de armată, Sami Anan. Câteva ore mai târziu, generalul Anan a fost arestat de armata din care face parte şi a renunţat la campania electorală.
Balazs Barabas: Ţara dumneavoastră a mai avut un număr de preşedinţi care au fost generali. Este de neconceput ca Egipt să aibă un preşedinte civil?
Salah Abdel Sadek: Nu, deloc. Iar dovada mea este faptul că l-am avut pe Mohamed Morsi ca preşedinte, nu a fost o alegere bună, egiptenii au regretat-o şi au trebuit să o schimbe cu o a doua revoluţie trei ani mai târziu, dar este liber. Constituţia noastră permite acest lucru, am putea să avem (n.r., un preşedinte civil). Aveţi dreptate, din timpul preşedintelui Nasser, a fost el, înainte de el Mohammed Naguib, apoi Anwar Sadat şi Hosni Mubarak, dar constituţia permite acest lucru, dacă persoana potrivită candidează.
Balazs Barabas: Ce compoziţie are, cum este constituită societatea egipteană de o face greu de condus de un preşedinte care nu are o mână fermă, să spunem aşa?
Salah Abdel Sadek: O mână fermă? Societatea noastră trece printr-o perioadă de tranziţie, aşa ca cea prin care a trecut şi România şi a durat cam 20 de ani să se liniştească apele, toate mişcările. Noi trecem printr-o perioadă care nu este identică, dar este asemănătoare. Nu este simplu în Egipt, pentru că gândirea şi cultura oamenilor din Orientul Mijlociu este cumva diferită de cea din Europa şi este diferită de experienţele prin care au trecut alte ţări. Nu este obligatorie o mână fermă, dar trebuie să avem pe cineva care are o viziune asupra a ceea ce vrea să implementeze şi să fie şi capabil să pună lucrurile în practică. Pentru că nu mai avem timp de pierdut. Suntem într-o situaţie sensibilă din punct de vedere economic, politic, şi dacă nu avem pe cineva hotărât, cineva care chiar înţelege care sunt problemele şi care sunt soluţiile de rezolvare. Nu este obligatoriu să avem pe cineva care să monopolizeze înţelepciunea şi nici nu trebuie ca toate deciziile acelei persoane să fie perfect corecte, dar, în acelaşi timp, avem nevoie de cineva care să ştie cum să îşi implementeze viziunea. Iar aceste lucruri au fost găsite în ultimii patru ani în persoana lui Abdel Fattah el-Sisi, care nu era un om cunoscut. Fattah el-Sisi nu este politician sau cineva care dacă ar fi ieşit pe stradă l-ar fi recunoscut lumea. Nu, nu era cunoscut. Dar noi, nu doar că l-am descoperit, ci l-am şi cunoscut prin intermediul faptelor lui şi prin metodele prin care şi-a implementat viziunea în ultimii patru ani. Cred că foarte mulţi egipteni şi eu, nu doar ca ambasador, ci ca egiptean, noi credem că trebuie să i se ofere şansa să continue ceea ce a început, pentru că patru ani, cu toate cele prin care a trecut Egipt, nu sunt suficiente pentru a reconstrui Egipt. Ştiţi acest lucru aici, în România, aţi experimentat acest lucru şi urmărim experienţele din toată lumea, printre care şi experienţa bogată a României. Şi cred că avem nevoie de timp pentru acest gen de lider clar şi hotărât.
Abdel Fatah el-Sisi a devenit preşedinte al Egipt după ce în campania sa electorală a promis că va elimina Frăţia Musulmană, considerată organizaţie teroristă. Este şi primul lider de la Cairo care a făcut o vizită în SUA, pentru o întâlnire cu Donald Trump, la şapte ani după Primăvara arabă. Dar metodele sale de conducere sunt criticate la nivel internaţional.
Balazs Barabas: Dar sunt voci care spun că preşedintele Sisi este un dictator şi că au fost numeroase violări ale drepturilor omului în Egipt. Este acest lucru inevitabil, dacă vrei să fii un lider ferm care vrea să impună un fel de interpretare personală a drepturilor omului?
Salah Abdel Sadek: Nu cred că a interpretat ceva în mod personal. Se ghidează după lege. Iar cu legea, întotdeauna, în orice loc, vom găsi oameni care sunt de acord şi oameni care sunt împotriva ei. Majoritatea este de acord cu legile actuale din Egipt. Ne-a lipsit acest lucru pentru o perioadă lungă. Iar acum că avem posibilitatea, ţinem la ea. Sisi respectă legea. Acest lucru nu înseamnă că 100% oamenii vor fi de acord cu acest lucru. Are oameni care îl contazic, acest lucru este la fel peste tot. Nu mă voi duce foarte departe, voi da din nou exemplul României. Sunt legi pe care mulţi le văd în beneficiul naţiunii şi pe care alţii nu le agrează şi care vor spune că nu sunt bune. În ceea ce priveşte drepturile omului, aş spune că anumite organizaţii din Egipt, nu guvernamentale şi instituţionale, Sisi li s-a împotrivit pentru că vroia ca şi ele să se supună legii. Oricine care iese de pe „calea dreaptă" este la dispoziţia legii, este judecat de lege şi sunt foarte multe procese şi acuzaţii, investigaţii pe care nimeni nu le remarcă. Nimeni nu remarcă faptul că dacă cineva „o ia pe arătură" şi se poartă urât, acea persoană poate merge la închisoare. Aş spune, umil şi cu înţelegere, că nu, oamenii sunt convinşi că Fattah el-Sisi este pe calea cea bună în mod special cu acest tip de drepturi ale omului. Şi din nou, lasaţi-mă să vă spun, egiptenii, după două revoluţii, nu vor accepta ceva care le diminuează drepturile, demnitatea şi ordinea. Nu vom accepta aşa ceva. Deci nu vă îngrijoraţi în ceea ce-i priveşte pe egipteni din acest punct de vedere.
Balazs Barabas: Nu mă îngrijorez, dar nu se pune în discuţie că legea trebuie ocolită, dar interpretarea legii este ceva specific şi sunt mai mulţi jurnalişti care au fost închişi pentru că ar fi incitat la haos, mai mult de 400 de website-uri sunt interzise în Egipt. Bunuri sunt sechestrate. Sunt mai multe rapoarte care spun că legea este interpretată într-o manieră foarte dură mai ales în cazul jurnaliştilor, de exemplu, peste 20 de jurnalişti sunt încă închişi. Este aşa de mare problema criticilor aduse de jurnalişti politicilor duse de guvernul egiptean sau preşedintelui Sisi?
Salah Abdel Sadek: Deloc şi dacă aţi fi în Egipt şi aţi vedea media, indiferent că este televiziunea sau presa scrisă, nu o să vedeţi critici la adresa guvernului, liderilor, oficialilor mai mult decât găsiţi în Egipt. Când spuneţi jurnalişti, vedeţi care sunt acuzaţiile care li se aduc. Când nu critici, ci pui adresele ofiţerilor şi detalii despre uciderea judecătorilor şi ofiţerilor şi eşti jurnalist, te-ar pune acest lucru sub incidenţa legii? Sunt, printre cei 20, nu le ştiu numele şi nici nu ştiu pentru ce sunt judecaţi, dar ştiu că sunt doi dintre ei acuzaţi că au incitat la uciderea altor egipteni. Aţi menţionat în întrebarea dvs. şi confiscarea bunurilor. Care bunuri? Ale Frăţiei Musulmane? Ei sunt declaraţi grupare teroristă. Iar aceşti bani merg înspre uciderea de egipteni. Ei finanţează înarmări, violenţe, terorism. Şi noi vrem să oprim aceste lucruri.
Peninsula Sinai este zona din Egipt unde teroriştii găsesc teren pentru a-şi organiza activităţile. Lupta este dură şi chiar dacă guvernul egiptean a reuşit să restrângă aria controlată de terorişti, în nordul peninsulei, la graniţa cu Gaza, aceştia au reuşit să îşi ducă până la capăt planurile de atac împotriva populaţiei civile, de câteva ori numai în cursul anului trecut.
Balazs Barabas: În ciuda acestor măsuri încă sunt atacuri teroriste din când în când, nu foarte des din fericire, în Egipt, lucru care arată că Egipt trebuie să coopereze cu ţările vecine şi probabil şi cu cele vestice în lupta împotriva terorismului. Cine sunt partenerii principali ai Egipt în această privinţă?
Salah Abdel Sadek: Sper că toată lumea, pentru că terorismul nu are o adresă, nu are o religie. Au fost încercări care spuneau că terorismul în Egipt este un fel de conflict între musulmani şi creştini. Apoi ne-am trezit într-o zi cu un incident dramatic, când au ucis 330-335 de musulmani care se rugau într-o moschee. Deci nu are religie, nu are o adresă. Egipt trebuie să coopereze cu alţii, Egipt a iniţiat acest lucru în urmă cu mult timp. Dar vocea lor nu a fost pătrunzătoare, din diferite motive, din motive foarte diferite. Dar cred că este auzită acum, după cea ce am văzut că s-a întâmplat la Barcelona, Paris, în Belgia, Germania, SUA, peste tot în lume. Nu putem învinge terorismul de unii singuri, pentru că acesta nu are o naţionalitate. Ce se întâmplă în Egipt nu este ceva zilnic, nu ne afectează stilul de viaţă, pentru că este restrâns la o zonă de 30 de km în nord estul peninsulei Sinai, unde sunt alte condiţii, precum tunelele pe unde se face trafic de arme şi nu numai. Avem graniţe pe teren plat. Avem 1250 km de graniţă cu Libia. Îmi puteţi spune ce guvern controlează Libia? Avem provorări reale în controlul acestor graniţe, pe ambele părţi. Libia devine acum un port, un rai pentru oricine a fugit din ISIS. Am văzut alianţe şi războaie împotriva terorismului şi împotriva ISIS, dar nu am văzut pe nimeni capturat, nu am văzut cadavrele celor care au pierdut. Unde au dispărut? Nu s-au evaporat. Lăsaţi-mă să vă spun că avem câteva adrese, locuri, unde ştim că sunt pe teritoriul Libiei. Iar scopul lor este să se întoarcă, prin Egipt. Deci ne confruntăm cu terorismul, nu doar în ceea ce priveşte Egipt, ci şi în numele întregii lumi. Da, este o nevoie de cooperare foarte strânsă între ţări, pentru că dacă nu îl oprim aici, nu îl vei putea opri nici când ajung pe teritoriul tău. Se pot urca în bărci, traversează marea şi merg spre Europa. Deci trebuie să cooperăm în această privinţă. Nu este o alegere, este ceva obligatoriu.
Conflictul israeliano-palestinian a ajuns la un nivel şi mai complicat. SUA au anunţat că recunosc Ierusalim drept capitala statului Israel şi că îşi vor muta ambasada acolo până în 2020. Vestea a provocat valuri de revoltă în rândul palestinienilor şi în întreaga lume musulmană. Pentru arabi este inacceptabil ca oraşul în care se găseşte a treia cea mai importantă moschee pentru islam, Al-Aqsa, să devină capitala evreilor.
Balazs Barabas: Pare că acum o altă chestiune foarte sofisticată este Ierusalim. Vicepreşedintele SUA, Mike Pence, a vizitat Egipt, Iordania şi Israel. Ştim că SUA sunt un aliat al Egipt şi Iordania, dar aceste două ţări refuză să accepte Ierusalim drept capitala Israel. Deci este o balanţă sensibilă între Egipt, Iordania şi SUA care include acum şi chestiunea Ierusalim. Cum pot fi acestea rezolvate, discutate, negociate?
Salah Abdel Sadek: Nu ştiu dacă este corect să spunem Egipt şi Iordania. Pentru că avem o rezoluţie în consiliul de securitate (n.r. al ONU), unde am fost 14 la 1. 14 ţări, dintre care 4 din cei 5 membri permanenţi sau ceilalţi 10 non-membri care sunt aleşi, toţi au fost împotriva rezoluţiei. Apoi am mai avut o altă rezoluţie care a fost la nivel de adunare generală ONU, care a venit din nou cu majoritatea care refuză. Sunt câţiva care s-au abţinut, dar cei care au fost de acord cu SUA la acea vreme pot fi număraţi pe degetele de la o mână sau două. Cred că este vorba despre întreaga lume. Este o provocare nouă pe care o are de înfruntat şi umanitatea şi lumea politică a zilelor noastre. Vom respecta rezoluţiile internaţionale pe care le-am luat şi pe care le-am agreat, prin intermediul ONU, nu prin întâlniri bilaterale, le vom susţine, implementa şi le vom oferi integritate şi să lăsăm oamenii să creadă în ceea ce am agreat sau vom distruge toate acestea doar ca să ne arătăm puterea, un fel de „pot să fac asta şi nimeni nu mă poate opri". Aceasta a fost mereu problema lumii. Nu poţi forţa toată lumea să facă ceva ce întreaga lume nu vrea să facă. Şi nu este problema unei ţări individuale, Palestina, sau a unei regiuni, lumea arabă sau Orientul Mijlociu. Va implica toată lumea, pentru că vei pierde credibilitatea ONU şi a rezoluţiilor sale. Apoi vei deschide cutia Pandorei, care nu se va opri şi va interveni şi în alte locuri mandatate de astfel de rezoluţii. Deci, de ce este nevoie de acest tratament bilateral, de acest punct de vedere bilateral? În unele locuri spui: „ aşa a spus ONU" şi în altele spui: nu , chiar dacă aşa a spus, eu o să încalc regula. Este o provocare importantă pe care o avem de înfruntat şi asupra căreia trebuie să avem responsabilitate. Pentru întreaga lume, nu doar pentru Iordania şi Egipt. În ceea ce priveşte relaţiile bilaterale între cele trei ţări, cum aţi spus, da, să fii un aliat strategic este una, dar să fii de acord cu tot ceea ce faci, este alt lucru. Este interesul naţional, este suveranitatea, pe care trebuie să le respecţi chiar dacă eşti aliatul meu strategic. Trebuie să avem diferende, dar cred că ceea ce avem ca interes comun ar trebui să fie mai important. Dar vom mai avea neînţelegeri şi acest lucru va face diferenţa nu doar pentru Egipt ci şi, aşa cum v-am spus deja, pentru întreaga lume.
Influenţa pe care o avea România lui Nicolae Ceauşescu în rândul ţărilor arabe, era consistentă. Dictatorul român avea relaţii foarte bune cu liderii autoritari din Orientul Mijlociu iar efectele se vedeau mai ales la nivel economic. Între timp, industria noastră a cam dispărut, contactele diplomatice au devenit formale şi legăturile şi-au pierdut din vigoare. Dar, în baza istoriei comune, chiar dacă dintr-o perioadă nefericită pentru români, se poate reveni la forţa de altă dată.
Balazs Barabas: Aţi venit în România anul trecut şi aţi avut deja multe contacte cu autorităţile române şi politicieni. Care sunt paşii următori în demararea de noi proiecte, care sunt speranţele şi planurile dvs?
Salah Abdel Sadek: Da, am venit acum exact 6 luni. Nu este o activitatea unilaterală, ne întindem mâna reciproc, sunt bine primit. Cred că relaţiile dintre cele două ţări au încă mult potenţial. Relaţiile noastre au un trecut de 111 ani, asta înseamnă că aveam deja relaţii cu 11 ani înainte de unirea României. Trebuie să respectăm această istorie. Nu avem fricţiuni sau animozităţi între cele două ţări, există încă multe resurse ce pot fi exploatate. România este o ţară europeană, Egiptul este o ţară arabă, mediteraneană, africană. Am putea fi pentru România o poartă către alte regiuni în care România ar putea fi interesată iar România ar putea fi una din porțile principale pentru Egipt spre Europa. Avem un trecut cu relații și cooperări. Nu trebuie să inventăm roata, dar voi încerca să o fac să se învârtă mai bine. Avem deja baze pentru construcție dar trebuie să o facem cu grijă, să vedem ce se poate realiza și ce sunt doar vise. Mă voi concentra pe ce putem realiza, fără să uităm de vise.
Balazs Barabas: Cât „spațiu" (n.r. room=cameră) au companiile și oamenii de afaceri români să meargă în Egipt să investească? Cât aveți de lucru pe acest plan?
Salah Abdel Sadek: Nu doar „o cameră", ci vile. Există multe posibilități de investiții în Egipt, mai ales pentru români. Aveți o reputație foarte bună și există amintiri foarte bune despre industria dvs. în Egipt. Am crescut în Egipt auzind de multe produse folosite foarte eficient și foarte apreciate din România. Așa am crescut în satul meu, în zonele rurale, se vorbea de tractoarele roşii, de tractoarele românești, iar pe vremea aceea nu știam că România e o țară. Deci da, aveți posibilități, mai ales că astăzi nu mai sunt tractoare, ci IT. Și sunteți foarte dezvoltați pe acest plan. Puteți oferi servicii de foarte înaltă calitate și mult mai ieftin ca mulți alții. Deci aveți aici un avantaj relativ, ar trebui să-l folosiți în țări nu doar ca Egipt.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
