45 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele sovietice
La începutul anului 1968, in Praga se promovau o serie de reforme de inspiraţie social-democrată. Cetăţenii obţineau noi libertăţi, întreprinderile primeau mai multă autonomie, iar rolul partidului comunist se restrângea semnificativ. Populaţia a aderat cu entuziasm la politica promovată de noul şef al partidului, Alexander Dubcek.
Moscova privea cu suspiciune şi îngrijorare reformele întreprinse de liderii cehoslovaci, iar, în final, şeful sovietic Leonid Brejnev a decis să intervină în forţă.
Invazia a început în noaptea dintre 20 şi 21 august, cu ocuparea Pragăi de către trupele aeropurtate sovietice. Concomitent, trupe blindate treceau frontierele Cehoslovaciei şi avansau spre capitală.
Liderii reformatori au fost arestaţi şi apoi transportaţi la Moscova cu un avion militar sovietic.
Mișcarea de rezistență se coagulează în jurul lui Vaclav Havel
Populaţia, mobilizată de radioul naţional, a ridicat baricade, iar între militarii care apărau clădirea radioului şi trupele sovietice au avut loc lupte, cu morţi şi răniţi. Instituţia a fost în cele din urmă ocupată, însă lumea aflase deja ce se întâmplă. În întreaga Cehoslovacie a început o amplă mişcare de opoziţie civică non-violentă.
Sovieticii au instalat rapid o nouă conducere formată din comunişti loiali Moscovei. Primăvara de la Praga îşi înceta existenţa, însă rezistenţa cehilor şi slovacilor continua.
Studentul Jan Palach şi-a dat foc în centrul Pragăi în semn de protest faţă de prezenţa trupelor de ocupaţie, iar în jurul lui Vaclav Havel se coagula mişcarea de rezistenţă Charta 77.
Preşedintele Lyndon Johnson i-a informat pe sovietici că Statele Unite nu vor interveni într-o polemică din interiorul sistemului comunist. Comuniştii din Europa Occidentală au condamnat însă dur intervenţia sovietică şi s-au distanţat de Moscova.
Momentul de glorie a lui Ceaușescu
România a făcut o figură aparte în contextul acestei crize, care i-a atras foarte multă simpatie internaţională. Liderii români, în frunte cu Nicolae Ceauşescu, au condamnat vehement invadarea Cehoslovaciei şi au decis că, dacă ţara va fi atacată, va riposta militar.
A fost probabil singurul moment politic în care Nicolae Ceauşescu şi-a atras sprijinul tuturor românilor, prin accentul pus pe interesul naţional şi pe sentimentul antisovietic larg răspândit.
Poziţia Bucureştiului, de opoziţie activă la tendinţele totalitare ale Moscovei şi de căutare de sprijin în afara lagărului comunist, a fost apreciată de liderii marilor ţări din Occident, care au acordat avantaje economice şi politice importante Bucureştiului. Vizitele la nivel înalt s-au succedat, până când adevărata faţă a comunismului românesc a ieşit la iveală.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
