Premierul olandez Mark Rutte are susținerea președintelui american Joe Biden pentru a deveni următorul secretar general al NATO, scrie Politico, citând un oficial american. Sprijinul lui Biden este posibil să determine mai mulți aliați să se alăture nominalizării lui Rutte, după luni de zile în care acesta și alți câțiva lideri europeni s-au luptat pentru acest post.
Oficialul american a vorbit sub protecția anonimatului într-o chestiune pe care președintele SUA nu a anunțat-o public, mai menționează Politico, care precizează, de asemenea, că două treimi din țările NATO susțin nominalizarea lui Rutte pentru a prelua conducerea alianței militare la sfârșitul acestui an.
Mandatul actualului șef al NATO, Jens Stoltenberg, care a condus blocul politico-militar îintr-o perioadă tumultoasă în politica transatlantică, începând din 2014, se încheie în octombrie.
Presiunea este în creștere pentru a aproba candidatura lui Rutte la conducerea NATO înainte de summitul din iulie, de la Washington, când se va sărbători cea de-a 75-a aniversare a alianței.
Premierul estonian Kaja Kallas și-a exprimat interesul pentru postul de conducere al NATO în timpul unui eveniment găzduit de Politico în noiembrie. Dar oficialii NATO spun că ea nu este în competiție, deoarece nu și-a declarat candidatura. Același lucru este valabil și pentru ministrul leton de externe, Krisjanis Karins, care a făcut un mini-turneu mediatic anul trecut pentru a testa apele.
Rutte: „Am decis să nu mai vorbesc despre asta”
Calea lui Rutte către rolul de secretar general îl plasează pe acesta pe un curs de coliziune cu Rusia, în timp ce alianța se întărește împotriva agresiunii lui Vladimir Putin, la doi ani de la războiul declanșatîn Ucraina. Iar dacă fostul președinte Donald Trump se va întoarce în Biroul Oval, liderul olandez va trebui să gestioneze și scepticismul acestuia față de NATO și de securitatea colectivă.
Rutte nu a vrut să discute despre oferta sa de a conduce alianța la Conferința de Securitate de la Munchen, la sfârșitul săptămânii trecute, spunând că și-a învățat lecția în octombrie, când a sugerat că este interesat de această funcție.
„Am făcut greșeala în octombrie să vorbesc despre «s-ar putea să fiu interesat de acest rol» și apoi discuția a scăpat de sub control. Nu ar fi trebuit să fac asta, așa că am decis să nu mai vorbesc despre asta”, a spus el în timpul unei mici întâlniri cu presa.
Rutte mai are de parcurs un drum până la luarea unei decizii. Conform regulilor NATO, secretarul general trebuie să fie decis prin consens unanim, ceea ce înseamnă că Rutte trebuie să obțină sprijinul tuturor celor 31 de țări membre.
Orice candidat peantru acest post trebuie să treacă de Turcia și Ungaria, care s-au dovedit a fi cele mai mari obstacole în calea acceptării de noi membri. Se pare că Turcia a cerut asigurări înainte de a-l susține pe Rutte, în timp ce Ungaria a avut neînțelegeri de lungă durată cu premierul olandez.
Olanda nu cheltuiește 2% pentru apărare
Într-o intervenție la sfârșitul săptămânii la televiziunea olandeză, șeful apărării olandeze, generalul Onno Eichelsheim, a declarat că este „foarte probabil” ca Rutte să obțină postul de conducere.
Cheltuielile de apărare rămân o preocupare majoră a alianței, țările luptându-se să atingă obiectivul de un deceniu de 2% din PIB pentru cheltuielile de apărare pe care alianța l-a stabilit în urma invaziei inițiale a Rusiei în Ucraina în 2014.
În acest an, 18 din cele 31 de țări NATO urmează să îndeplinească în sfârșit standardul de 2%, față de numai șapte anul trecut. Olanda nu a atins încă această țintă, dar este pe cale să cheltuiască 2% în acest an.
Oricât de mult s-a ferit de întrebări legate de o eventuală conducere a alianței transatlantice la München, Rutte a părut totuși a fi liderul prezumtiv al NATO. El a declarat reporterilor în aceeași adunare că amenințarea ca Rusia să atace o țară NATO este reală, dar „cea mai bună modalitate de a o preveni este să ne asigurăm că am făcut totul pentru a investi în apărarea noastră, asigurându-ne că alianța rămâne puternică”.
O parte din acest lucru înseamnă să păstrăm Washingtonul în cadrul alianței, lucru pe care șeful demisionar al NATO, Stoltenberg, a investit mult timp și energie pentru a-l asigura în timpul anilor Trump.
Pe cont propriu
Având în vedere că Stoltenberg - al cărui mandat a fost deja prelungit de două ori - va pleca în octombrie, cu doar câteva săptămâni înainte de următoarele alegeri prezidențiale din SUA, succesorul său s-ar putea confrunta cu o sarcină similară.
Oricine va ocupa Casa Albă, NATO va trebui să se confrunte cu ceea ce mulți se așteaptă să fie în continuare un război în Ucraina și cu un impuls din partea multor republicani de la Washington de a lăsa războiul de la Kiev în Europa, reorientând atenția Americii către China în Indo-Pacific.
Una dintre marile preocupări ale alianței în 2024 și dincolo de această dată este cum să lucreze cu națiunile care își refac depozitele de aramament după ce timp de doi ani au canalizat arme și echipamente către Ucraina și care anterior au cheltuit relativ puțin pentru apărare după prăbușirea Uniunii Sovietice.
Alianța are de luat decizii importante în ceea ce privește investițiile pe termen lung pentru noile muniții ghidate cu precizie, adesea costisitoare. De asemenea, trebuie să găsească un echilibru între apelurile de la Washington de a cumpăra produse americane și propriile ambiții ale Europei de a dezvolta capacitățile de producție de apărare ale continentului.
„Să nu ne mai smiorcăim”
Sub conducerea lui Rutte, unul dintre cei mai longevivi lideri europeni, Olanda s-a angajat deja să trimită Ucrainei 24 dintre avioanele sale de luptă F-16 - cele mai multe dintre toate țările - și ajută la pregătirea piloților ucraineni. Armata olandeză a trimis, de asemenea, tancuri, sisteme de artilerie, muniție și sisteme de apărare antiaeriană Patriot la Kiev în ultimii doi ani. Guvernul a promis încă 2,1 miliarde de dolari în ajutor militar și umanitar pentru Ucraina în cursul anului viitor.
Rutte a declarat la Munchen că necesitatea ca Europa să investească mai mult în propria apărare are mai mult de-a face cu Rusia decât cu cine stă la Casa Albă.
„Să nu ne mai plângem, să nu ne mai smiorcăim și să nu ne mai plângem de Trump”, a spus el.
„Trebuie să investim în cheltuielile noastre de apărare. Trebuie să accelerăm masiv producția de armament și apoi trebuie să facem masiv mai mult în sprijinul Ucrainei”.
Editor : Bogdan Păcurar
