Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan va avea cel mai probabil de câştigat din punct de vedere politic de pe urma reizbucnirii ofensivei rebelilor în nord-vestul Siriei, potrivit unui fost general al armatei turce şi expert militar. Căderea orașului Alep are legătură cu manevrele geopolitice ale liderului turc, în special nervozitatea față de Bashar al-Assad pentru că a respins o ofertă de reconciliere, scriu Agerpres și POLITICO.
Căderea celui de-al doilea oraș ca mărime din Siria în fața alianței conduse de Hayat Tahrir al-Sham (HTS) – o ramură a Al Qaeda – nu este doar o umilință pentru Assad. Este, de asemenea, o umilire a aliaților săi Iran și, într-o oarecare măsură, a Rusiei.
În 2016, milițiile șiite comandate de Iran – ajutate de Rusia – l-au propulsat pe autocratul sirian să preia Alep înapoi de la insurgenții care controlau aproximativ jumătate din oraș de patru ani. După aceea, a fost în siguranță în mâinile lui Assad. Dar săptămâna trecută, în doar 72 de ore a avut loc invazia Alep, reaprinzând războiul civil sirian de lungă durată, declanșat inițial de represiunea brutală de către Assad a protestelor pro-democrație.
Teheranul spune că totul a fost un „complot al regimului israelian de a destabiliza regiunea”. Dar, deși este convenabil pentru Iran să dea vina pe sioniști – iar rachetele și atacurile aeriene israeliene ar fi putut ajuta marginal insurgenții – căderea Alep are doar puțin de-a face cu aspirațiile premierului israelian Benjamin Netanyahu de a remodela Orientul Mijlociu și mult mai mult de a face cu statul lui Bashar al-Assad.
De asemenea, are mult de-a face și cu manevrele geopolitice ale președintelui turc Recep Tayyip Erdogan și cu hotărârea sa de a reduce orice amenințări reale sau imaginare din partea kurzilor susținuți de SUA din Siria, precum și iritația sa față de Assad pentru că a respins o ofertă de reconciliere.
Ce are de câștigat Turcia după ofensiva rebelilor
Ankara ar putea să-şi atingă două dintre obiectivele sale cheie pe termen lung în Siria vecină, a afirmat expertul militar şi fost general al forţelor aeriene turce Erdogan Karakuş, într-un interviu acordat marţi prin telefon agenţiei de presă germane.
Turcia poate spera că până la 2 milioane de refugiaţi sirieni aflaţi pe teritoriul său se vor întoarce în patria lor dacă rebelii vor putea ţine sub control oraşul Alep, a spus Karakuş. Acest lucru i-ar uşura sarcina preşedintelui Erdogan în problemele de politică internă din Turcia, a explicat el.
De asemenea, Karakuş consideră că rebelii proturci vor reuşi să alunge miliţiile Unităţilor de Apărare a Poporului Kurd (YPG) la vest de râului Eufrat, de-a lungul frontierei turce. Aceasta ar însemna o securitate întărită la frontiere, în condiţiile în care Turcia consideră YPG o ramificaţie a Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK), care este interzis, şi prin urmare o organizaţie teroristă, potrivit fostului general turc.
De ce a căzut Alep așa de ușor
O alianţă de insurgenţi condusă de grupul islamist Haiat Tahrir al-Sham (HTS) a început săptămâna trecută o ofensivă în nord-vestul Siriei şi a câştigat la sfârşitul săptămânii controlul asupra oraşului Alep şi zonei învecinate.
În acelaşi timp, Armata Naţională Siriană (SNA), o grupare rebelă susţinută de Turcia, a lansat o ofensivă împotriva miliţiilor kurde în nordul Siriei şi a capturat mai multe zone din mâinile YPG.
Dar în primul rând Alep a căzut atât de ușor din cauza imploziei forțelor lui Assad. Ei s-au dovedit a fi demoralizați, slabi și nemotivați. „Armata Arabă Siriană este un obuz scobit, mult mai slab decât ar indica numărul și armele sale aparente”, a spus fostul diplomat american Alberto M. Fernandez. „Siria este un caz economic. Ofițerii își completează salariile slabe luând mită pentru ca soldații să își ia concediu prelungit și să lucreze la alte locuri de muncă acasă. Unele unități par să se fi spart și au fugit după ce și-au pierdut ofițerii.”
Slăbiți de Israel, nici Iranul, nici Hezbollah nu sunt în măsură să-i ofere lui Assad forța de muncă și forța militară necesare. Și potrivit surselor libaneze care au vorbit cu Reuters, Hezbollah nu are de gând să trimită detașamente care să se alăture sutelor de luptători irakieni sponsorizați de Iran care au traversat în Siria săptămâna aceasta pentru a consolida armata lui Assad.
Erdogan, la rândul său, a căutat să se distanțeze de ceea ce se întâmplă peste graniță, prezentându-se cu timiditate ca un spectator care deplânge evoluții care nu sunt controlate. „Urmărim evenimentele foarte îndeaproape”, a spus el luni. „De mult timp, am avertizat că spirala violenței din Orientul Mijlociu ar putea afecta și Siria. Evenimentele recente au confirmat că Turcia a avut dreptate.”
Ce vrea Erdogan
Însă puțini observatori cred că ofensiva ar fi putut continua fără știrea și aprobarea Ankarei. Potrivit lui Hadi al-Bahra, șeful unui grup rebel de opoziție sirian, recunoscut de comunitatea internațională, pregătirile pentru un atac asupra Alep erau în pregătire încă de anul trecut - pregătiri care au implicat HTS, precum și peste o duzină de miliții din Armata Națională Siriană, sponsorizată de Turcia, în mare parte împotriva kurzilor din Siria.
Erdogan nu vrea ca lucrurile să scape de sub control și ca Assad să cadă, dar asta poate depinde parțial de dacă HTS se menține la scenariu, se consolidează în Alep și se concentrează pe stabilirea unui guvern în stil islamist acolo, așa cum a făcut și în Idlib. Dacă pornește și împinge la sud de Hama, deoarece apărarea lui Assad se prăbușește, atunci Erdogan ar putea descoperi că a stârnit roiul de viespi mai mult decât a dorit.
Liderul turc l-a presat pe Assad la o reconciliere în ultimele luni, dar liderul sirian a evitat oferta, insistând ca Turcia să retragă mai întâi mii de trupe și miliții de pe teritoriul sirian. Astfel, unii observatori văd ofensiva ca parte a efortului Ankarei de a-l presa pe Assad să normalizeze relațiile și să negocieze o soluție politică la războiul civil – care i-ar oferi lui Erdogan posibilitatea de a repatria 4,7 milioane de refugiați sirieni care trăiesc în Turcia.
Reconcilierea ar avea probabil costuri considerabile pentru kurzi și ar implica restrângerea semiautonomiei lor și în nord-est. Turcia și împuterniciții săi își extind deja controlul asupra orașelor și satelor adiacente graniței controlate de kurzi. Și în weekend, armata națională siriană, sponsorizată de Turcia, a pus mâna pe fortăreața kurdă Tal Rifaat, împreună cu alte orașe și sate ale SDF la est de Alep.
Ce vrea Rusia
La fel ca ceilalți aliați cheie ai lui Assad, Iran și Hezbollah, Moscova se concentrează pe alte priorități - și anume Ucraina. Și până acum, avioanele de război rusești au efectuat doar bombardamente limitate în sprijinul forțelor lui Assad, adăugând la speculații că Kremlinul știa despre ofensivă.
Și Moscova l-a împins pe Assad să se reconcilieze cu Erdogan și să exploreze soluții politice pentru a pune capăt războiului civil, care ar deschide Siria pentru comerț profitabil pentru afacerile rusești și ar asigura, probabil, că nu există riscuri pentru bazele sale strategice aeriene și navale din Siria. În timpul verii, Kremlinul a încercat în mod repetat să organizeze întâlniri față în față între liderii sirieni și turci, fără rezultat.
Dar acest efort poate da acum roade. În ciuda tuturor discuțiilor despre un complot israelian, Abbas Araghchi, ministrul iranian de Externe, s-a îndreptat rapid spre Ankara săptămâna aceasta pentru a se întâlni cu omologul său turc, Hakan Fidan. Cei doi au fost de acord că Turcia, Iranul și Rusia ar trebui să convoace o nouă negociere în trei pentru a aborda conflictul. „Am decis să avem consultări și dialog mai strâns și, cu permisiunea lui Dumnezeu, vom coopera pentru a îmbunătăți în continuare situația spre pace și stabilitate în regiunea noastră”, a spus acesta.
Între timp, Fidan a dat vina pe refuzul Damascului de a discuta cu forțele de opoziție. „Evoluțiile recente arată încă o dată că Damascul trebuie să se împace cu propriul popor și cu opoziția legitimă”, a spus el. Importanța reconcilierii lui Assad cu Erdogan nu a fost menționată.
Editor : M.I.
